- Născut
la București în data de 05.05.1964
- Fizician
(Cercetător științific)
Activitate literară
Începută la data de 15 martie 2015
- Volum
de versuri, ”Scintilații” editura PIM Iași 2016 cu o prefață semnată de doamna
Profesoară Carmen Pasat
- Volum
de versuri ”Ritmuri” editura PIM Iași 2017 cu o prefață semnată de domnul Val
Razeșu. Volum câștigător al premiului ll organizat de revista ”Expresia Ideei”
în 2018 și cu o recenzie semnata de doamna profesoara Mariana Bendou, membră a
U.S.R.
- Am
publicat versuri în două numere ale revistei ”Expresia Ideei”
În perioada 2015 – 2018 am publicat sistematic în
grupurile on line dedicate poeziei
- Puterea
Cuvântului
- Dați
totul iubirii
- România
cu fața la poezie
- Surâsuri
înlăcrimate
Anterior poeziei am studiat chitara clasică 40 de ani.
Să nu fugi!
Când îngerii zâmbesc stelelor noastre,
iar luna își ascunde fețele albastre,
din zbor cobor smerenia unei rugi
atat șoptesc: Stai, unde fugi?
Cu buzele în râuri curse între ape
cu trup înfometat în inimă să sape
îți caut floarea fericirii și nătâng,
în mine toată te adun și plâng.
În tihna clipei s-a oprit un ceas,
tăcută inima se-ascunde sub un pas
și voi veni așa cum asteptai demult
să-ți dăruiesc o aripă și să te-ascult.
Rugă
Din temeri vechi și zboruri
frânte
fă, Doamne, o minune să
se-ntâmple
să știm o clipă mila ta cerească,
lasă puțin lumina ta să crească.
Vindecă tu frumos ce știi că
doare,
ce-a început deja, lasă să zboare
ce s-a născut să lași te rog să
crească
din mare mila ta împărătească.
Înseninatul tău altar în fiecare
noapte
adevereste rugămințile din șoapte
și dac-acum auzi și rugămintea
mea
fă, Doamne, o minune numai pentru
ea.
De ce nu pot zbura când am aripă
de ce in lacrimi mă tot izbăvesc
de ce grăbită pleci așa în pripă
de ce rămân în urmă să-ți privesc
Cum aș putea să îți aștern în
cale
inima mea ce bate-atât de blând,
venit din alte puncte cardinale
frumosu-ți pas o să-l ascult
curând
Aș vrea să îți văd ochii, verzi o
clipă
deschiși fără de umbre între noi,
aș vrea de dragoste să fac
risipă,
să fie de ajuns în amândoi.
De vrei mai mult, o să-ți aduc
mai multul,
din mine fiecare zi o rup
de vrei să simți durerea și
tumultul
voi fi în dor doar ochi, fără de
trup.
De toamnă
(Rondel)
De-acum o frunză are-n suflet
vântul
Ce galbenă o șuieră pe jos,
Nu mai miroase în petale gândul
Că soarele ar fi prea drăgăstos.
Ne pasă că s-a mai rotit pământul
Și trece timpul foarte nemilos,
De-acum o frunză are-n suflet
vântul,
Ce galbenă o șuieră pe jos.
Luna ne-mprospătează legământul,
Pașii ce-i facem ne foșnesc
sfios,
Aflată e iubirea și cuvântul
Ce ne unește atât de mătăsos.
De-acum o frunză are-n suflet
vântul
Iubita mea
Să îți așterni obrazul pe toamnă
cu blândețe
și fiecare frunză cu palidă
suflare
cântând rodirea verii căzând
să-ți dea binețe
atingerea tăcerii fosnind spre
alinare
Să îți așezi obrazul pe noaptea
asta lină
cu herghelii de gânduri pierind
în călimară
cu pleoapa odihnită, ferice și
senină
să lași uitării umbra mai lungă-n
astă seară
Să îți așterni obrazul pe inima
mea blândă
să simți când bate pulsul gingașa
ei trăire
și să ascunzi de lună visarea ta
fecundă
secundele ce-or trece ne-or fi în
amintire.
Fată bună
Dacă iubirea mea ți-e bună
îmbrac-o și în lume ieși
vom trece dincolo de lună,
cu pașii tăi micuți și deși.
Dacă iubirea mea îti place
în ochi s-o ai clipă de clipă,
din dor când noaptea se desface
să-ti fie zbor pentru aripă.
Dacă iubirea mea ți-e dulce
ca mierea ce o porți pe buză
când îngerii vor să se culce,
sărutul tău îmi este muză.
Dacă iubirea ta cuminte
ne ține-o viață împreună,
m-ai fermecat cu trei cuvinte
Tu, fata mosului cea bună.
Prima ninsoare
(rondel)
Când vine iarna în a ta privire,
pe mine toamna-ncepe să mă doară
și frunzele se-ascund în amintire
încet în suflet fulgii se strecoară.
În raza lunii simt o istovire
ca-n vis aud un șuier de afară,
când vine iarna în a ta privire
pe mine toamna-ncepe să mă doară.
Ca brazii stau acum fără clintire
și anotimpul trece într-o seară,
clepsidra toarce-n ceruri o sclipire
nu-i strop de aur în a mea comoară.
Când vine iarna în a ta privire.
Luna
De pofte pline îți pătrund veșmântul
priviri arzând în ochi te vor lumesc,
tu mângâi tainic suflete cu gândul
că dragostea e tot ce-i mai firesc.
*
Ce încordări în trupuri și ce patimi
cu raza ta prin ramuri mai strecori,
în urmă lași atât de multe lacrimi
când ziua pe pământ încet cobori.
*
În urma ta rămâne doar visarea
din zborul slobod către infinit,
tăcerea ta pe cer a pus uitarea,
tu rămâi luna, până de sfârșit.
Lunaticul gând
Să pui un pas în gândul meu lunatic
ce te îmbie-n fior primăvăratic
și să citești în el cum fac risipă
în suflet, ochii de-mi stecori o clipă.
*
O să-nțelegi ce simt și cum se face
că mâna ta cu farmec mă preface
în inima cu sângele fierbinte
ce doar pe tine te mai ține minte.
*
Cu amănunte le vei ști pe toate
avem trecut, avem și un...se poate,
căci ai făcut din sabie mângâiere
și-ai picurat peste tristețe, miere.
Toate versurile sunt din
volumul ” Ritmuri” 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu