OCTAVIAN SERGIU CIURTIN - ROMÂNIA - GRUPAJ DE POEZII RELIGIOASE. Prima apariție

Iisus, te așteptăm. 

Nu spun la nimeni, dacă-mi este bine,
nici crengilor ce-mi stau mereu în drum,
aștept ziua de mâine, de pe-acum,
să pot să mă-ntâlnesc cu Tine!

M-aplec cu gândul spre venirea Ta,
mă-ncorsetez să prind la piept iubirea,
dorința, acel dor, cu-mpărtăsirea,
în Tine va-nvia, credința mea.

Și arde-n sufletul meu, arde,
ceva...ce nu pot să-mi alin,
iubirea Ta, și nu pot să-mi astâmpăr,
...si zac în nostalgie și în chin!

Un singur dor, mai am, în lumea asta,
să prind ziua când El va veni,
să mă bucur de acea zi,
când, cu toții vom trece năpasta,
... și dorul iar se va sfârși!

Venirea Lui, credință-mi va fi mai mare,
dorul, se va reculege-n pământ,
atunci voi afla, ce pot, și cine sânt,
fără nici un pic de supărare...

Atunci, voi afla cine-i lângă mine,
despre mine, dacă sunt mai bun
despre tine, dacă-mi stai în drum,
spre iubirea Domnului ce vine,
la întâlnire Lui...cu tine!

Iisus, mi-e dor ,de-acum, de tine,
de clipa când vei apărea,
când norii negrii, din toiag, vor dispărea,
...să fie pace, liniște și bine,
sub împărăția Ta!

Cât mi-am dorit în viaţa!     

Au trecut anii ca vremea,
paşi mărunţi dar nefireşti,
eu gândindu-mă la tine...
nu ştiam...mă mai iubeşti?

Vremea a trecut, dar tu?
cu spranceana ta de fată,
n-am ştiut, că mă iubeşti...
şi nu m-ai uitat, vreodată...

Vise toti am dobândit,
am iubit dar n-am trăit,
am crezut în ziua-n care,
portofelul era mare!

Dar acum, privind în urmă,
la ce-a fost, la ce-am lăsat,
am aflat ca doar iubirea...
ce-am pierdut, ne-a bulversat!

Te astept, şi-n nopţi senine,
te aştept mereu să vii,
să culegem rozmarinul...
şi in nopţile pus

Natura, tu.

Cand ochii i-am deschis,spre seara
ai nins sub mine flori de mar,
speriat fugeam spre primavara,
purtand steluta mea in par...

Acum, priveasc doar cu raceala,
cum imi zambesc a tale flori,
greul pentru mine-i o "posada"
prin ochi imi curg multi norisori!

Tu, te-ai schimbat in primavara,
si totul mi-a zambit in viu,
imi dai caldura ideala,
tu-mi dai speranta, sau nu stiu?

Dor imi e...    

Mi-ai fost in suflet, o minune,
n-am putut sa-ti fiu mereu,
am fost mai lapidar, mi-e greu,
...dar n-am putut a-ti spune,
ca-ti sunt contemporan si eu...

Iubirea noastra-i interzisa
chiar a fost de la-nceput,
tot incerc la porti inchise,
nu razbesc, mi-e foarte greu...

Si-n noianul de verzi-barfe,
ce ascunde-acel mister,
am intrezarit prin astre,
sa doresc apoi sa sper...

Calea noastra e batuta....
de dorinti, de-mbratisari,
moftul, sa traim lejeri,
sprijiniti de o reduta...

14 02 1978 (din vol. Viata-n ghiarele minciunii)

Dansul, acel super erou...

Era seara când muzica cînta...
cânta, ceva... ne înțeles, știu bine
sub o creastă, sub aluni,
cânta, vreo trei, mai negri ca si mine.

Era în post, și carne nu servea la bar,
doar cartofi facuți în jar,
de unde eu să știu, să am habar...
că moare foamea-n mine?

Atunci m-am hotărât să ies la dans,
așa mi-a vint pricină...
să sar, voios, și enervat,
să sar și peste cină!

Dar muzica canta...refren,
ș-o repeta de multe ori,
atunci am rupt din timpul meu,
...o legatură,
să fac acordul uneori,
cu ce-aș manca în zori...
ceva sa bag în gura.

De ziua beutorului, respect!
(Dum vivimus, vivamus)

A căzut, o frunză, din ram,
s-a lovit de geam...
i-a cazut o lacrimă, lin,
într-un pocal cu vin.

Un suflet blând, nedefinit
atat de iubit...
ce se scurge lin
în pocalul tau cu vin.
...
Spune-mi cu ce a greșit,
de s-a prăvălit...?
spune-mi, nu regreta,
mai are durere-n ea?

Dumnezeu are vreo schemă
sau o gîndire fermă?
și acum suspin,
când se scurge lin...
...
Totuși, am o dilemă,
văd că e fermă...
traseul e lin,
același pocal cu vin?

Mi-e judecata dreaptă,
nu vad a ei șoaptă,
când se durigă lin...
spre pocalul plin!

În fumu-ți de țigară...
aceeași viață amară,
împrăștiată lin,
peste pocalul tău de vin...

Azi, ca o frunză ratăcită,
în pragul tău, îngălbenită,
îmi luminează pe deplin,
același cană cu vin!

Fraților...eu vă ofer,
și nicio plată nu vă cer...
să coborâți, duios și lin,
spre pocalul vechi cu vin!
...
Fondata în 1972, sărbătoarea
are rădăcini adânci înfipte în...
Veza cea ferice!