MUGUREL PUȘCAȘ - ROMÂNIA - SÂNZIENELE

SÂNZIENELE 🌾🌾

Sânzienele-ncing hora vieţii în noapte,
Porumbei de lumină Evanghelii dospesc,
Amalgam fiinţă-moarte, duhuri, strigăt sau şoapte,
Împletind rai, adâncuri sub Toiagul Ceresc.

Fete mândre în ii hăulesc dor pe câmpuri,
Diademe pe creștet, flori gălbui la zenit,
Lin, sub pernă îşi pun seara visul şi cântul,
Sacrosanta iubire, ipotetic ursit.

Culmi de dealuri celeste, focuri vii, sclipitoare,
Sunet tainic de bucium în mirifice zori,
Duhul Sfânt se coboară mângâind zbor şi zare,
Omul-lut, dans, candoare în corolă de flori.

Coroniţe-mpletite se aruncă pe case,
Sub suflare de vifor Sânzienele cad,
A vieţii ursită pare grea, mă apasă,
Este ţigla prea udă sub verzi lacrimi, de jad.

Tânguire de clopote-n vechea biserică,
Cununiţele plâng creionate pe cer,
O icoană a mamei lăcrimând ostenită,
De demult poposită-i pe tărâm de mister.

Blând, bunicii-mi zâmbesc pe poteci efemere,
Amintiri în amurg răscolesc şi mă ard,
Umbre dragi îmi îndrumă ale vieţii himere,
Călăuze divine în al soartei brocard.

Jos în sat pregătite-s în corliţe seceri,
Spic în pârg amurgeşte peste câmpul arid,
Eu pecetea nefiinţei n-o doresc, n-oi ierta-o,
Mi-a lăsat pomenirea, ipoteticul vid.

Plâng duios Sânziene, îngeresc le e trupul,
Pe la streşini de case sau pe pajişti de dor,
Eu păşesc mai departe, sărut tainic o cruce,
Magic viaţa devine rug de flori, sfânt decor.

Mugurel Puşcaş
( Liga Scriitorilor Români,
Uniunea Scriitorilor de Limbă Română )