Nu mai cădeți picurele
Dunia Pălăngeanu / "Poeme de băut cu ulciorul"
Foaie verde trei parale
cine mi-o ieșit în cale
când urcam pe deal agale,
era tinerețea mea
albă ca fulgul de nea,
se uita într-o cișmea
tristă ca o turturea,
și plângea pe lăngă vie
bătrânețea să-ntârzie,
să mai calce sprinteioară
pe poteca de la moară,
cu busuiocul sub ie
dragostea să i-o mângâie,
cu mușcată în obraz
să nu știe de necaz.
Și iar verde cer cu stele,
nu mai cădeți picurele
în poala mândruței mele,
și pe ia înflorată
cusută mai ieri la poartă,
că dragostea nu se stinge
bătrânețea n-o ajunge,
o așează -n inimioară
pe frunza de sălcioară,
și-n cireșul alb de floare
ca dorul de fată mare
pe uliță călătoare.
cine mi-o ieșit în cale
când urcam pe deal agale,
era tinerețea mea
albă ca fulgul de nea,
se uita într-o cișmea
tristă ca o turturea,
și plângea pe lăngă vie
bătrânețea să-ntârzie,
să mai calce sprinteioară
pe poteca de la moară,
cu busuiocul sub ie
dragostea să i-o mângâie,
cu mușcată în obraz
să nu știe de necaz.
Și iar verde cer cu stele,
nu mai cădeți picurele
în poala mândruței mele,
și pe ia înflorată
cusută mai ieri la poartă,
că dragostea nu se stinge
bătrânețea n-o ajunge,
o așează -n inimioară
pe frunza de sălcioară,
și-n cireșul alb de floare
ca dorul de fată mare
pe uliță călătoare.
Din proiectul literar în lucru 2020 "Poeme de băut cu ulciorul ",autoare,Dunia Pălăngeanu,traducere Nadejda Radeva,prefață Cosmin Ștefan Cosmin-Stefan Georgescu
ilustrații fb.
ilustrații fb.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu