Mă trezesc uneori, dimineată,
cu un sentiment ciudat care îmi proiectează un zâmbet fals, pe față. Aș vrea să
spun că visele cu tine fac să îmi trezească sentimente pe care le credeam
moarte. Visele îmi tulbură mintea și sufletul și mă fac să înțeleg că nu au
murit, sunt doar într-o formă de hibernare prelungită, trezindu-se și
făcându-mă să îmi pierd iară controlul.
Cât de naivi putem fi! Un vis ne poate
aduce din nou în locul de unde am plecat în urmă cu ani... stârnește în suflet furtună, în ochi lactimi de dor, în
minte aminitiri care păreau uitate. Sunt fericită? Sunt iară copleșită de emoții?
Visul mă face să vibrez din nou, să amețesc
și să îmi spun, mie însămi: - Îmi lipseai! Da! Sentimentul că nu mai ești cu
mine, că nu mai ești al meu, mă face uneori să suspin prelung și să strig
resemnarea! Visele însă nu vor să îmi dea pace să pot trăi în liniște! Îmi
trezesc sentimente pe care, nu îmi amintesc să le fi avut și pentru un alt suflet, în această umilă existență! Pot veni oare
dint-o altă viață, dintr-o altă dimensiune? Tu nu ai fost niciodată ceea ce am
putut percepe cu ochii! Ai fost întotdeauna, ceea ce am simțit cu sufletul!
Prezența ta, fie ea doar în vis, îmi trezește sentimentele, dîndu-mi o senzație
ciudată! Întotdeauna am simțit, proiectată asupra mea, o energie greu de suportat,
radiată de ființa ta! Uneori a fost atat de puternică încât mi se făcea rău.
Simțeam undeva, în frunte, deasupra ochiului stâng, un punc prin care mă
conectam cu energiile tale asemenea unei rețele de internet! Prezența ta, în
viața mea, este un fenomen bizar! Nu am înțeles și nici nu cred că voi putea
înțelege vreo dată cine ești, ce dorești, ce misiune ai de îndeplinit!?
Visul nopții trecute face să mi se deruleze,
în minte, asemeni clișeului unui film, toate momentele noastre frumoase, toate
serile cu cer senin în care ne plimbam alene pe un țărm de mare, zile ale unui iunie răcoros, orele în care ne priveam, ne
îmbrățișam și ne povesteam probleme din viață care ne-au adus suferință și
ne-au maturizat. Îmi amintesc cum un simplu mesaj făcea să dispară toată
întristarea și mânia! Un simplu vis te readuce din nou în prim plan și mă face
să îmi reamnintesc toată povestea noastră!
Se spune ,,să lăsăm timpului timp pentru
a putea vindeca rănile sufletului și a așeza uitarea peste poveștile apuse!'' Oare există cineva care să poată să mă convingă de faptul că timpul te poate
face să uiți? Că timpul vindecă rănile adânci lăsate în suflet de pierderea
unui om, a unui om drag, a unui om care, căndva, credeai că este tot ce îți
lipsea pentru a te simți complet?
Mă doare îngrozitor gândul că nu am putut fi îndeajuns pentru tine, dar nu te pot
învinui. Singura greșeală dintre noi a fost creată în momentul în care am
decis să revenim pe pământ. Distanța revenirii a fost prea mare! Poate că
sufletele au vrut să se testeze! Au vrut să se convingă de faptul că dragostea
pe care o avem pentru un alt suflet, nu va dispărea niciodată din sufletul
nostru. Venim, plecăm și revenim aici cu sufletul împovărat de iubiri
nemuritoare.
Oare cum ar fi fost viețile noastre, dacă,
Bunul Dumnezeu, nu ne-ar fi creat acel
spațiu al vieții dintre vieți, despre care nu ne este îngăduit să ne amintim?
Acolo este o peliculă stearsă, o porțiune
din existența sufletului care întrerupe filmul și care, la reluarea firului ne
face să cotrobăim prin toate cotloanele ,,istoricului'' cu speranța că vom reînoda
ceva întrerupt brusc de moarte.
Ciudate sunt și diminețile care fac să se întrerupă visele! O zi este o
viață! O noapte este o viață dintre vieți!
În această dimineața simt din nou
conecsiunea dintre sufletele noastre! Simt energia lui care mă face să cred că
se gândește la mine și sunt convinsă de faptul că nu este un simplu joc al
minții ci un adevăr al sufletului!
Ce mult îmi doresc să îl pot înțelege,
însă: ,,Inima simte luncruri pe care ochii nu le pot vedea și înțelege ceea ce
mintea nu este capabilă să deslușească!’’
Încă o zi tulburată de un vis cu tine!
Kessy Ellys Nycollas
06.06.2016/ ISCHIA IT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu