LIDIA TREGUBENCO MARDARI - R. MOLDOVA - DOI HULUBAȘI CA NEAUA ALBI

"Doi hulubași ca neaua albi"

Doi hulubași ca neaua albi
Veneau la casa parintească
Se așezau pe al casei prag
Voiau ceva să-și amintească

Apoi zburau din pom în pom
Se așezau pe orice creangă
Și-apoi parcă stârniți de un dor
Priveau stingher înspre fereastră

Mă chinuia această joacă
O taină grea zăcea în ea
Și inima -ncerca să creadă
Un gând ce-n cap se-nvălmășea

Eu îi priveam de lânga poartă
Cum zborul își luau în sus
Pe calea Domnului cea dreaptă
Unde părinții ni s-au dus

Părinții mei în haine albe
Schimbați în păsări călătoare
Mai vin pe acasă ca să-și vadă
Copiii - sfânta lor comoară

De-aș fi putut să-i fi oprit
Ca peste ani să-mi cer iertare
De tot ce poate le-am greșit
Ca sufletul și azi mă doare

S-au dus și-i tot revăd mereu
În orice vis și-n orice floare
În dorul și în gândul meu
Și-n orice răsărit de soare!

P. S. Cu adânc regret peste decenii!!!