IOAN DRAGA -ROMÂNIA- STEA NESTEMATĂ...

STEA NESTEMATĂ...

Stea dulce și iubită te-am căutat pe tine,
Prin văile cu aștrii azi nu ai apărut
Privesc la zorii zilei cum împletesc destine
Când soarele răsare pe cerul meu tăcut.

Comoara mea de suflet, iubire minunată,
Tu stea a veșniciei și plină de senin
Să nu te-ascunzi de mine, o preafrumoasă fată
Izvor al bucuriei de pace și alin.

Aș vrea să zbor spre tine dar e cu neputință
Am încercat din doruri aripi să construiesc,
Dar nu mă pot desprinde doar cu a mea voință
Eu sunt legat de glie, de lut, de omenesc.

Mi-e inima bolnavă de dor și de iubire,
Iar floarea-i ofilită de când nu te zăresc,
Cu dor trec râul vieții spre țărm de nemurire
Și sper ca-n veșnicie să te reântâlnesc.

Te-am așezat în suflet pe-o floare de lumină,
Pe treptele iubirii am urcat zi de zi
Am ascultat în taină a ta șoaptă divină,
Prin umbra rece-a nopții și raze argintii.

Am băut din izvoare doar cu apă curată
Am cules grâu cu spice doar din al meu ogor,
Nu am lăsat trăirea să-mi fie vinovată,
Decât fără iubire prefer atunci să mor.

Pierdută-mi pare clipa dar nu și viitorul,
Din ceară e trecutul, prezentul este foc
Îmi arde existența, aprins îmi este dorul,
Iubirea ta e aer, fără ea mă sufoc.

Autor: Ioan Draga
foto internet