LUCEAFĂRUL DIN VALE: 5. DIALOG CU SUFLETUL TĂU *** Autor: KessyEllys Nycollas *** AURELIA RÎNJEA - Notă de lectură ,, ÎN OGLINDA CONȘTIINȚEI”

„ÎN OGLINDA CONȘTIINȚEI”

Înălţată pe altarul devenirii, Femeia ascende din noaptea timpului şi luminează cealaltă parte a creaţiei. Deţine secretele apelor, ale pietrelor, ale pământului şi mai mult, armonicele superioare ale materiei spiritu-alizate. Aripile ei înţelepte mângâie poarta spre noua fiinţare pe care taina abisului sacru o deschide, oprind roata timpului, doar pentru a readuce, ca o stare de graţie, copilăria lumii.

Iată că poeta Kessy Ellys Nycollas în acest volum de poezii, ne invită la un dialog lăuntric, aflat la intersecțiile nevăzute ale timpului, acolo unde destinul pare că își aruncă zelos zarurile. O poveste de iubire trecută prin filtrul gândirii unui terapeut Thetahealing, pentru care „Iubirea nu este șotron!”, într-o luptă cu propria intuiție, cu răspunsuri trimise de univers, precum poezia „POT SĂ TE SĂRUT?” a lui Mihail Coandă, din „Antologia iubirilor eterne”, citită și recitită, parcă spre a fi fixată în subconștient.

O RUGĂCIUNE PENTRU IUBIREA NECONDIȚIONATĂ, în poemul cu același titlu, ne emoționează, dar ne și trezește întru spirit: „Tată Ceresc revarsă peste mine acum şi aici iubirea pură şi infinită”… „Revarsă peste mine iubirea necondiţionată şi îndrumă-mă în calea ei”... „Aminteşte-mi mereu să iubesc necondiţionat”… „Dă-mi puterea de a fi conştientă în fiecare secundă şi de a trăi în prezent”… „și să aleg să fiu IUBIRE”.

Prin bunăvoinţa lui Dumnezeu, femeia, conştientă de puterea ei, trasează calea spre Sine, prin care El, a doua jumătate, ajunge să-şi descopere dimensiunea fiinţei sale adevărate.

Superb ne spune poeta: sufletele „dansau goale”… se întreabă „Sunt vinovată fiindcă te iubesc?”… „patul meu de stele”… „ploaia de stele căzătoare”… frumoasă ca „o lună plină”. (DIALOG CU SUFLETUL TĂU)

Poeta se compară cu o carte, pe care „nu ai îndrăznit să o ții în mâini și să îi răsfoiești paginile”… era „o floare care se dorea udată zilnic cu iubire și pasiune”, într-o continuă căutare „pentru a putea să îmi regăsesc sinele meu interior,” în care „faci un pas într-o parte și-l lași pe Dumnezeu să facă ce-o crede El de cuviință”.

Convinsă că libertatea interioară este adevărata libertate, caută intuitiv împlinirea într-o fiinţă, la fel de puternică şi independentă ca şi ea, cultivând darul statorniciei şi perspectiva optimistă asupra lumii, al iubirii necondiţionate şi al credinţei în spiritul universal ce-i locuieşte fiinţa.

Singură, dar puternică, își adună „toate bucățile de suflet pierdute”,… înapoiază „bucățile sufletelor care nu îmi mai aparțin”, pentru a-și căuta calea, pentru a conchide cu discernământ: „Trecutul are rolul de a completa capitole din viața fiecăruia. Viitorul nu este o certitudine pentru nimeni. Deci! Trăiește AICI și ACUM. Iubește și oferă iubire.”

Un suflet măcinat de trăiri adânci, în care uneori își dorește „ să-mi fii doar muză-n poezie!”... „Ești fiecare vers de poezie”… „Te lași mult așteptat „poete!...” pe care-l vede un „trubadur rebel”.

Expresii populare foarte frumoase „de vorbe e plin podul jar mocnit”,… „Scrisă în catastif”…, „frunzele de nuc”… „la cotitură”… „dorul pribeag!” (DIALOG CU SUFLETUL TĂU), dau un colorit lingvistic aparte, specific poeziei poetei, în care te lași cuprins de stările ei afective și pline de învățăminte.

În toamna vieții, își vede drumul „albit de brumă!” … cu „ochii ruginii, de toamnă”, „Nori albaștri”… „ochi de infinit”… „flori de crin”… (POATE CREZI!), cu „inima dăruită de multă vreme, doar unuia singur” precum „doi nebuni care au crezut că pot schimba lumea”, gândind că „Universul v-a conspira să îi aducă împreună”. Se vede asemenea unui computer, care are nevoie de un „restart”, pentru a-și elibera mintea, pentru a-și găsi liniștea, „când te apuci din nou de scris”, cu mintea coborâtă „în suflet”. Cunoaşterea minţii este diferită de cea a inimii. Inima nu are ochi, iar mintea nu are simţire.

Consideră că ne-a spus câte ceva din modul „cum funcționează femeia!”. Își exprimă bucuria dacă cineva va înțelege gândurile sale și îi vor fi de folos. Vă asigur distinsă poetă, că eu le-am savurat înțelept pe deplin, că în unele m-am regăsit, învățând din lecțiile trăite de dumneavoastră, unele fiind „ca mersul pe bicicletă”, nu se pot uita.

La sfârșitul primului capitol, ce dă și numele volumului, poeta concluzionează: „Aș vrea să pot să îmi ascult și să îmi respect dorințele sufletului! Ajunge! Mintea a mințit destul!” (M-AI FĂCUT SĂ NU TE MAI VREAU)

În capitolul al doilea, sugestiv intitulat TĂCERILE DIN NOI, poeta ne prezintă confesiv zbaterea-i lăuntrică, „trăirile ascunse”... „iubirea ta secretă”... dorul care o apasă în visele tăinuite, „sub cerul plin de stele”... „în martie / sub zarzăru’-nflorit”... (MĂ ÎNCEARCĂ UN GÂND...)

O femeie cu trăirile ei, într-o societate meschină, care nu o poate înțelege, cu prieteni falși și oameni invidioși, „care nu suportă să te vadă fericit”, unde nu poate decât „să-și coboare sufletul în rugăciune”... (ATUNCI) O transcendere a frontierei dintre EU şi Non - Eu, dintre Eu şi Tu către unitate, o căutare de sine în faţa căreia semenii privesc orbi în lumea desacralizată de azi, ne întrezărind drumul spre căutarea Adevărului Suprem, ca unică salvare de la nefiinţă.

Neputinţa tradusă prin suferinţă, golul care doare, face ca toată energia ei să se îndrepte către propria intuiție, care îi lasă un fir de speranță, poate-ntr-o zi, în surdină viața „strigând în disperare”, spre a continua povestea, retrăind-o în tăcerile cele mai adânci, chiar dacă din răsputeri încearcă să uite.

Pentru o astfel de femeie, pentru care intuiţia rămâne radarul ei interior, iubirea îi oferă înălţarea spirituală la care aspiră. Iubind, se cunoaşte pe sine şi pe celălalt, iar cunoaşterea dă siguranţă, o face să-şi asculte semnalele interioare, să stabilească limite. Un sincronism unic, de a se deschide în faţa lumii, de a-ți asculta vocea lăuntrică, un ritm conştient controlat ce dă calitate, înălţime şi profunzime vieţii.

Volumul se închide rotund, prin asumarea singurătății, acea stare existențială pe care doar o femeie singură știe și poate să și-o asume cu demnitate, în fața propriei conștiințe și a lui Dumnezeu. Prin atingerea unităţii interioare, fiinţa transcende dualitatea, comunică plenar cu Dumnezeu. Bobul de lumină, stropul de divinitate, mai mare decât toate lucrurile, deschide templul interior pentru a-l locui.

Poeta ne spune: „Am învățat să nu mă mai tem de singurătate”. O vede ca pe un prilej de a se regăsi, de a sta de vorbă cu sufletul pentru a-l înțelege, de a deveni puternică, un suflet „mai puternic și mai dornic de viață”. (SINGURĂTATEA MEA E PERFECTĂ)

Te invit în liniștea singurătății mele! - spune Poeta – și Iubitului, dar și Cititorului! - spre a cunoaște palatul ei singuratic în care Prințesa așteaptă să fie salvată din autoexilarea care a lăsat urme adânci în subconștient.

Să nu uităm că majoritatea revelațiilor, oamenii le-au avut în singurătate, în tăcerea ei. Pe unii singurătatea îi înnebunește, pentru alții ea este un înger. Cu cât lumea interioară a cuiva este mai bogată, cu atât mai mult singurătatea devine o casă primitoare și creativă. A te teme de singurătate, este dovada imaturității spirituale și a incapacității de a înțelege adevăratele sensuri ale condiției umane.

Nimic nu e mai frumos ca adevărul, iar adevărul îţi dă libertate. Cu gândul, că într-o oglindă, poți să vezi clar ce vrei să materializezi, mânat de intuiţie, creativitate, viziune şi motivaţie.

Iată că dragostea, ca putere divină, nesfârşită, o înalţă, aspirând să facă din două fiinţe una singură, perfectă, un pas în încercarea de a vindeca lumea de cumplita degradare spirituală şi morală, îndemnându-ne să construim frumos relaţii, pe care instanţa clipei să nu le şteargă vreodată.

Poezia dincolo de a fi o stare existențială, prin acest volum, este un mod de a trăi înalt și afectiv, în care cuvintele însele se transformă în emoții, în intimitatea tăcerii, într-un timp debordant al sentimentelor false. Am asistat la neliniști și întrebări, intuiția întinzându-ne mâna în acest timp poetic al autoarei. O încercare de găsire a esențelor în inima marelui Invizibil. Iată că acest înger, Poezia, care ne îmbracă ființarea, ne ajută și de această dată să ne cunoaștem și să ne integrăm acestui univers atât de mult acoperit în mister.

Mulțumim poetei Kessy Ellys Nycollas pentru acest periplu spiritual, în care ne invită la reflecții profunde, un dialog la care și noi venim cu răspunsuri din când în când, într-o scriere care te face să te simți în interiorul cărții, un personaj cu nume sau fără nume, dar cu propria personalitate, înarmat cu empatia cititorului dornic să descopere darul pe care poeta ni-l face prin acest volum. Așteptăm cu interes și cu bucurie următoarele apariții editoriale ale poetei Kessy Ellys Nycollas!

AURELIA RÎNJEA