CATEVA POEZII DIN CARTEA Paşi de catifea, Autor Mihaela CD

 

CATEVA POEZII DIN CARTEA

 Paşi de catifea, Autor Mihaela CD

 

 

Paşi de catifea         
                                                   

 

Văd paşii tăi cum repezi au trecut

Prin agonia frunzelor de toamnă

S-au tot grăbit..., nu i-a durut...

Că vine-o toamnă şi-apoi altă toamnă...

 

Irepetabili zvelţii paşi de-atunci

Ai vrea să-i chemi însă nu-i chip

Trecut e timpul..., clipele adânci

S-au şters... ca valul pe nisip...

 

Căci timpul trece şi nu iartă

Ce mult ai da să-l poţi opri

Să poţi întoarce această soartă

Şi bătrâneţea să o poţi întineri

 

Şi a venit din nou o toamnă...

Să vie încă multe după ea!

Azi numeri frunzele ce te condamnă

Să calci uşor... cu paşi de catifea...

O salbă de trăiri e viaţa!

 

O salbă de trăiri e viaţa toată

Le-aduni, le-nşiri aşa cum vin

N-apuci să spui măcar o dată

Opreşte, Doamne, ăsta-i chin!

 

Din bune şi din rele-s colorate

Ale vieţii pământeşti momente

Te dor în unduiri magnetizate

Lumeşti, străfunde sentimente

 

Esenţa-i să te lupţi cu soarta

Să nu te laşi de tristeţi prădat

Şi celui ce-ţi deschide poarta

Să-i dăruieşti iubire neîncetat

 

Durerile să ţi le dai de-o parte

Lasând să le cuprindă gheaţa

Şi vei descoperi a’ fericirii arte

Căci: O salbă de trăiri e viaţa!

Viaţa ardentă

 

Am să aşez pe-un nor pufos

Scântei din ce a fost frumos

Şi-am să implor apoi vântul

Să le poarte departe cântul.

 

Am trăit în flambante simţiri

Am adunat în suflet nemuriri

Ce-s leagăn şi balsam dorului

Şi-s stropi de susur izvorului

 

Viaţa-mi fumega ca şi o pipă

Zburând pe a timpului aripă

Rotocoale ieşeau tot pe rând

Nelăsând să treacă prin gând.

 

Foc şi jar aprins cu-nsufleţire

Aşa a fost a sorţii mele voire

Că n-am trăit respirând în van

Şi am fumat arzând fiecare an.

Balansăm în viaţă... întruna

 

Balansăm în viaţă... întruna

Zorile devin ale nopţii şoapte

Vremea bună o şterge furtuna

Verdele se face fructe coapte

 

Răul, binele îl îndepărtează

Dansând la o frenetică nuntă

Sufletul de bucurii vibrează

Simfonii şi doine ne încântă

 

Azi sărac şi mâine-n bogăţie

Soarta se schimbă-ntr-o clipită

Dintr-o zi frumoasă se fac mie

Deşi tristă azi, mâine-i fericită

 

Asta-i viaţa, cu amar şi dulce

Zilele cu soare deghizate-n ploi

Balansăm mereu, viaţa ne seduce

Alergăm prinşi de al său şuvoi.

Feţele norocului

 

Norocu-n viaţă multe feţe are,

Cu noroc, pe cel drag l-ai găsit

Când deodată apare pe cărare

Spui că norocu-n cale ţi-a iesit

 

Din boală gravă n-ai scăpare

De o tristeţe mare eşti cuprins

Dar se-ntâmplă să apară soare

Miracolul vieţii te-a surprins!

 

Ai mii de probleme fără capăt

Te zbaţi, soluţii nu vezi deloc

Şi din senin, al vieţii cumpăt

Îţi scoate-n faţă al său noroc!

 

Doar Dumnezeu le ştie toate

El îţi dă norocul cu-adevărat

Că-n Slava Sa, El orice poate

Dacă te rogi cu sufletul curat.

Gloanţe oarbe şi romanţe

 

Lângă lampa ce arde mocnit

Mi-am numărat umbrele mele

Şi-am socotit pân’ m-am poticnit

Gard de neputinţe sta-n ele...

 

Nu-mi mai ştiu aduna fericirea

De parcă-i risipită-n aşternut

Ironic, vestitu-şi-a sosirea

Însă-ntr-o ceaţă a dispărut...

 

Văd zeie ce dansează-n foc

Să-mpartă tristele speranţe

Destinul vieţii-i doar un joc

De gloanţe oarbe şi romanţe.

Demnitate moştenită

 

Oricât de grea îţi pare clipa

Şi oricât de mult te chinuieşti

Nu-i frânge demnităţii-aripa

C-orice supărare depăşeşti!

 

C-un scurt şi elegant surâs

Să-i refuzi clipei răzbunarea

Fii demn că nu-i decât un fâs

Şi-n somn afla-vei alinarea!

 

Şi-oricâte lovituri ai căpăta

Niciuna nu ţi-a fost menită

Ai să oftezi însă nu şchiopăta

C-ai demnitatea moştenită!

Suntem mai săraci

 

Suntem mai săraci cu o clipă

Acel nimic care trece banal

Nu ştii, nu o simţi... o risipă

Nepreţuită şi-aruncată la canal

 

N-o vezi, nu te doare, nu-ţi pasă

Izvorul clipelor îţi pare infinit

Să-mprăştii clipe, inima te lasă

Tot pierzi, cheltuind necontenit

 

Şi dăm clipe scumpe pe nimic

Ne agăţăm întârziat de canoane

Bieţi muritori îngroziţi care zic

Cuvinte din vocale şi consoane

 

Cu fiecare clipă care trece...

Oamenii-s mai săraci puţin

Şi-odată sărăciţii o să plece

În lumea unde clipele se ţin.

Îmbracă-mă în puf de stele

 

Păşind prin noaptea de mătase

Cu paşi uşori... şi-n mersul lin

Pe trupurile ce marea sărutase

Stropi dansează curgator şi fin

 

Străpuns e întunericul de raze

Ce parcă dogoresc în ochii tăi

Să botezăm a dragostei oaze

Sfinţind-o cu ale iubirii văpăi

 

Din pulberea şoptirilor gingaşe

Ne încropim un culcuş de amor

Şi-n gesturile noastre pătimaşe

Căutăm să aflăm leacuri de dor

 

Şi-n oglindirea lunii de argint

Străluciri se unduiesc rebele

Sărută-mă la pieptu-ţi în alint

Şi îmbracă-mă în puf de stele!

START la-ntinerire

 

Azi vreau să pun stop la-mbătrânire

Şi valsul tinereţii-l dezmorţesc

Cu lauri voi primi din adormire

Sărutu-ntineririi ce-l doresc

 

Las hainele cernite de-ofilire

Să-şi piardă ruginiul dobândit

Şi vieţii elixir îi dau de ştire

Că azi am dat START la întinerit

 

Verdeaţa amintirilor să se-ofilească

Şi să-mi anime anii ce-or veni

Doar dragostea curată sufletească

Ce-n vorbe de iubire va-nflori.

 

De azi am pus STOP la-mbătrânire

Şi am dat START la-ntinerire!

Onor conştiinţei

 

În viaţă strângi bune şi rele

Le împarţi, le scazi, le înmulţeşti

Te zbaţi prin ploi şi clipe grele

Şi-apoi te întrebi unde greşeşti

 

Oricât ai vrea ca să faci bine

Tot mereu parcă îţi ies pe dos

Printre petale şi rubine

Răsare neghina, zgomotos!

 

Visează şi trăieşte cu fiinţa

Că lumea nu o poţi tu împăca

Serbează, onorează-ţi conştiinţa

          Căci în final rămâi tu şi cu ea!