Personalități notorii ale neamului românesc!
Constantin Ețco: omul științei și al
omeniei!
și au fost înscriși în rândurile studenților Institutului de Stat de Medicină din Chișinău (azi, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie ,,Nicolae Testemițeanu „din Chișinău) sunt invitați la Comitetul Sindical al studenților pentru a li se repartiza locuri în căminele institutului. Acolo l-am și văzut și am făcut un schimb de vorbe cu liderul sindicatului studențesc, Constantin Ețco, proaspăt angajat la Catedra de Igienă Socială și Organizare a Ocrotirii Sănătății. Era bine dispus, glumea cu noi, mai făcea și bancuri. De atunci nu l-am mai văzut până în anul VI când am început a studia obiectul cu privire la organizarea sistemului de ocrotire a sănătății, avându-l ca profesor chiar pe Constantin Ețco, deja candidat în științe medicale, cum era catalogat pe timpuri persoana care susținea teza respectivă de disertație. În scurt timp am devenit mai apropiați ca să întreținem și relații de amiciție. Au trecut mulți ani de când l-am cunoscut pe Constantin Ețco, peste 55 de ani, o viață de om, ca să afirm că domnia sa a fost un savant înnăscut și un om simplu, modest și comunicabil cu toți din preajma sa. Savantul Constantin Ețco a atins cele mai înalte piscuri în medicina științifică, de la un simplu lector, candidat în științe medicale la doctor abilitat în științe medicale, profesor universitar, șef de catedră și academician. De menționat faptul, că pe timpuri oamenii științei medicale trebuiau să meargă la Moscova sau în alte orașe ale Rusiei Sovietice ca să-și susțină tezele lor de disertație. Același lucru a fost obligat să-l facă și savantul Constantin Ețco, susținându-și ambele teze la Institutul Central de Perfecționare a Medicilor din Moscova, sub conducerea Patriarhului medicinii autohtone, profesorului Nicolae Testemițeanu. Ca să-i descriu mai detaliat activitatea științifică și cea obștească în ordine cronologică a profesorului Constantin Ețco, mi-ar trebui zeci și zeci de pagini de revistă sau carte. Cititorul, care dorește să afle mai multe despre viața și activitatea profesorului Constantin Ețco, are posibilitatea să între în posesia cărții scriitorului și publicistului, Liviu Belâi, ,,Constantin Ețco, magul din Țara Gorunilor”, editată chiar în anul 2021 cu prilejul celor 80 de ani de la nașterea ilustrului savant. Autorul volumului, Liviu Belâi, a depus o muncă sisifică la selectarea și redactarea celor mai semnificative articole semnate de către personalități notorii din țară și de peste hotarele ei, rude și prieteni care l-au cunoscut pe regretatul Constantin Ețco și au avut a spune un cuvânt de bine despre domnia sa. Cartea este bogată și în fotografii ce ilustrează multiple crâmpeie din viața personală, familiară și cea științifică.
Fără doar și
poate că și eu am foarte multe a le spune, căci, ca un prieten fidel al Catedrei
de Igienă Socială și Organizare a Ocrotirii Sănătății a Institutului de Stat de
Medicină din Chișinău, la care eram angajat prin cumul și diriguiam cu
grupuri de studenți și citeam prelegeri în fața lor, am comunicat foarte des
și-n diverse circumstanțe cu colegul de breaslă și prietenul, Constantin Ețco!
Acest lucru mi-l rezerv să-l fac într-un eventual eseu impunător. Dar, un
moment interesant a relațiilor noastre amicale, merită a fi descris și-n acest
articol dedicat memoriei regretatului savant, Constantin Ețco.
Anul 1996, campania
preelectorală de alegere a preşedintelui Republicii Moldova era în toi. Până la
1 decembrie, ziua alegerilor, mai rămâneau zile numărate. Candidaţii la această
funcţie, Mircea Snegur, preşedinte al Republicii şi Petru Lucinschi,
preşedinte al Parlamentului R.M., inundau electoratul cu ultimele
promisiuni, unele mai fantastice decât altele. În ajun de alegeri, apropiaţii
preşedintelui Mircea Snegur mai depun un efort: convoacă Congresul I al
Asociaţiei Medicilor din Moldova. Vioara întâi a acestei manifestări
preelectorale era doctorul Mihai Moroşanu cu titlul onorific de Om
Emerit. Sala Palatului Naţional a fost plină de medici, care
veniseră nu atât să constituie Congresul, cât să-l susţină pe candidatul Mircea
Snegur. Au vorbit entuziasmat şi destul de metaforic profesorii Gheorghe
Ţâbârnă, Vasile Anestiadi, Ion Mereuţă, doctorii în medicină Andrei Usatâi şi
Mihail Zineac, alţi conducători şi medici de rând de la instituţiile
medicale din Chişinău şi republică. Am vorbit şi eu, menţionând că primele
succese ale Mişcării de Eliberare Naţională, revenirea la grafia latină,
statutul limbii oficiale a ţării, stema şi tricolorul i se datorează în mare
măsură şi domnului Mircea Snegur. După Congres o parte din delegaţi au fost
invitaţi şi la un banchet în sala de la etajul doi al Palatului Naţional în
cinstea lui Mircea Snegur. N-am să descriu atmosfera care domina la acel
banchet, una însă o pot menţiona: de lichelism moldovenii noştri totdeauna au
avut parte. Cam pe la sfârşitul banchetului profesorul Constantin Eţco se
apropie de mine şi-mi propune: „Dacă mergi la Botanică, eu sunt cu maşina, poţi să-i spui şi lui
Mihai (Moroşanu)”. Desigur că i-am mulţumit profesorului pentru
amabilitate şi l-am rugat pe Mihai Moroşanu să se grăbească şi el cât putem
profita de ocazie. Şi, salutându-i pe unii cunoscuţi mai apropiaţi, am ieşit
din palat şi ne-am urcat în maşina profesorului Constantin Eţco. Pe bancheta
din faţă s-a aşezat soţia lui, profesoara Ludmila Eţco, iar Mihai
Moroşanu, eu şi doctorul Andrei Testemiţanu, fiul patriarhului medicinii
naţionale Nicolae Testemiţanu, pe bancheta din spate. În drum spre Botanică, profesorul Constantin Eţco îşi întoarce capul şi ne
spune: „Poate intraţi pe la mine? E zi de odihnă şi vom discuta mai în voie.
Şi un coniac bun găsim”. Vorbă să fie, sigur c-am acceptat propunerea şi în
scurt timp ne-am văzut în apartamentul profesorului Eţco de pe bulevardul
Traian. În coridor cu toţii păşim peste un... sac plin cu cartofi. „Mi l-au
adus de acasă, de la Horodişte, Călăraşi, şi n-am când să-i duc la
garaj”, zise stăpânul casei, profesorul Eţco. Eu cu glumele mele îl
liniştesc pe profesor să nu-şi facă probleme căci la coniacul dumnealui
cartofii vor prinde bine. Intrăm în sufragerie, ne aşezăm comod care pe pat,
care în fotoliu şi aşteptăm coniacul, căci la recepţii, sindrofii oficiale
nu-ţi prea permiţi să consumi băuturi alcoolice. Stăpânul deschide barul şi
scoate o sticlă de coniac, iar stăpâna între timp pune pe masă câteva tartine,
mărturisindu-ne că prăjeşte cartofi şi până una alta să-i dăm crezare şi să
gustăm ce este pe masă. Servim un păhăruţ, mai muşcăm şi din tartine, apoi mai
servim încă un păhăruţ ca să ne încălzim binişor. Limbile ni se dezleagă şi
începe o discuţie aprinsă în jurul candidaţilor la preşedinţie şi poate mai
puţin abordând şi probleme medicale care ne erau mai aproape, cu toţii fiind
medici de specialitate. Iată şi tigaia plină aburindă cu cartofi prăjiţi. Dar
ce-i o tigaie cu cartofi la patru bărbaţi flămânzi?! Cât ai clipi din ochi
tigaia a rămas goală. Stăpânul casei, profesorul Constantin Eţco, mai
„jertfeşte” o sticlă de coniac, iar stăpâna, Ludmila Eţco, mai pune la prăjit o
altă tigaie cu cartofi. Să mă credeţi, dar au mai urmat încă multe tigăi cu
cartofi prăjiţi şi lichid la ele. Ne-am simţit bine, căci stăpânii au fost
oameni primitori, binevoitori. Dar toate au măsura lor. Ne ridicăm şi mulţumind
profesorilor Eţco, dăm să ieşim din apartament. La ieşire din nou păşim...
peste sacul rămas pe jumătate. Eu, din nou cu glumele mele: „Domnule
profesor, nu mai duceţi cartofii la garaj, că mai venim o dată şi-i dăm gata şi
pe ăştia care au rămas: „Cu plăcere, răspunde profesorul. Pentru
oameni buni mai găsim noi cartofi”. În aceeaşi zi Congresul medicilor,
cartofi prăjiţi la profesorul Constantin Eţco şi alegerile prezidenţiale. Cred
că pentru toţi cea mai bucuroasă amintire a rămas ospitalitatea profesorilor
Ludmila şi Constantin Eţco. Dar de câştigat peste o săptămână a câştigat Petru
Lucinschi. Păcat că de atunci un alt Congres al Asociaţiei Medicilor n-a mai
fost convocat.
În memoria profesorului Constantin
Ețco a fost instalat bustul său pe Aleea Savanților și Medicilor Iluștri
a Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițeanu”.
Numele fondatorului și redactorului-șef onorific al revistei „Sănătate
Publică, Economie și Management în Medicină”, Constantin Ețco, este
atribuit Gimnaziului din satul său natal Horodiște, raionul Călărași.
Ion Cuzuioc,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu