URMA PAȘILOR PIERDUȚI
Când începem să
realizăm trecerea timpului, uneori în galop, alteori în buiestru, teama sau
poate doar melancolia ne obligă, fără a sta prea mult pe gânduri, să ne
reinventăm, să căutăm preocupări care să ne aducă bucurii și să ne ajute să nu
clacăm. Viața, atat cât putem realiza că este, este doar una, cu toate că,
multe întâmplări și situații, ne fac să credem în reîncarnare
Așa se întâmpă și cu autorul
volumului de față, în persoana Domnului PETRICĂ TATU, care, fascinat de noua
sa îndeletnicire a reușit să treacă cu ușurință prin fereastra timpului, prinzând
curajul necesar pentru a-și putea deschide sufletul și a așterne pe nenumărate
coli de hârtie versuri despre iubire, natură, părinți, locuri natale, viteji și
haiduci, despre fața ascunsă a oamenilor care l-au înconjurajat și îl mai
înconjoară încă.
Pentru cine a dobândit acest dar, de
a scrie, se poate spune că a avut un adevărat noroc deoarece este ajutat să se
simtă util chiar și în timpul concediului nelimitat cum este acela al
pensionării.
Mulți l-au citit virtual pe PETRICĂ
TATU. Poate că nu toți au avut cuvinte de laudă la adresa stilului său
de a scrie. Este și firesc să fie așa însă, autorul nostru nu a renunțat. A
privit cu bucurie către cei care au empatizat cu trăirile sale, cât și spre cei
care tălmăceau vorbele făcândule adeseori tăioase, otrăvite. Atitudinile de
acest gen l-au făcut să reflecteze mai mult și mai atent și să cizeleze la timp
atât fapta cât și vorba.
Versurile: Treci prin viață cu
rele și bune/ Și te rogi mereu la cel de sus,/ Te smerești pe la icoane /Dar să
nu te dai învins.
De te-ai luptat din
greu cu soarta / Numai gândul îți dă fiori,/ Dar să știi că în toată lumea /
Sunt învinși și învingători. ( Învinși
și învingători), îmi confirmă cele spuse despre autor.
Cât privesc prieteniile false ni le
descrie în versurile: Prietenii atent aleși,/ Unii sunt pe
interese./ Alții sunt născuți perverși / Toți vor roadele culese. (Timp,
prieteni, sentimente).
Încă din copilăriea trăită pe meleagurile Comunei Schitu, Satul Greci,
Județul Olt, autorul nostru a fost într-o continuă căutare măcinat de
întrebări: Unde sunt pașii
pierduți / În negura vremii. /Atunci când umblam desculți /Și dezbrăcați în
toiul iernii. Nu știm dacă a găsit ceea ce căuta, nici atunci și
nici acum: Sunt copilul anilor trecuți / Dar timpul nu merge înapoi./ Plâng
urma pașilor pierduți/ Din vremurile de
apoi. (Urma pașilor pierduți)...și dacă în
copilărie căuta în curtea casei, în casă, pe ulița satului natal, în oamenii
din comunitatea sa, o dată cu vârsta a început să se caute pe sine, să caute în
interiorul său. Nu degeaba anticii spuneau: primum vivere, deinde
philosophari – (mai
înainte trăiește, apoi filozofează).
Dragostea și visul, care merg mână în mână și dau un
contur deosebit acestui volum, îl și structurează, îl consolidează și mai
presus de toate, reușesc să pătrundă
într-un mod armonios în esența vieții.
Poate înconștient, m-am simțit atrasă
ca un magnet de curgerea versurilor. Chiar
la câteva ore după lecturarea conținutului acestui volum mai repetam în
gând versurile: Mi-e
dor de acele vremuri liniștite/ Când din nimic radiam de fericire./ Mi-e dor de
lumea de la sate/ Ce vremuri, ce oameni, câtă iubire.( Pe țărm străin) dar și pe cele ale poemului: (Copii fără copilărie) Pe o bancă într-o gară/
Stă și întreabă un băiat,/ Caut pe-a mea surioară /Nu știu unde a plecat.
Că de mici am fost
lăsați/ Fără nici un ajutor,/ De părinți, abandonați, /La mâna străinilor.
Poezia este raiul sufletului
devenit atât de înțelept al poetului PETRICĂ
TATU dar și raiul sufletului meu de copil veșnic surprins de frumusețea
creațiilor literare ale acelora care se îndreaptă către mine ca editor, puțin
întristat, cu ochii tintuiți spre tărâmuri nevăzute, ne pătrunse încă de mintea
umană... poate inexistente, dar verosimile, acolo unde și eu, o apariție
sudică, adoptată de Ardealul care mă face să mă simt binevenită și plină de
viață, într-o continuă căutare. Căutarea existenței mele într-o lume apusă dar
și viitoare.
Mulțumim pentru
frumosul volum de versuri. Rămânem să așteptăm cu nerăbdare pe următorul, cel
puțin la fel de reușit...dar după cum am
reușit să vă cunosc, cu siguranță ne veți surprinde cu teme noi puse în versuri
emoționante.
Kessy Ellys Nycollas
Editor, fondator, redactor
șef al revistei,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu