Kessy Ellys Nycollas - CAPUL SUS FEMEIE!

CAPUL SUS FEMEIE!

 Cred că nimic nu poate fi mai tulburător decât să văd o femeie, cu niște ochi mari, frumoși, strălucitori, plângând. Nu pot să îi văd ochii triști, dezarmați şi înroşiţi de lacrimi. Da, știu! Femeie care plânge, și care își arată vulnerabilitatea în fața unui bărbat nu este o femeie slabă. Ea este de fapt o femeie foarte puternică. Este femeia care a avut curajul să îşi investească suficientă încredere în tine, încât să o poți cunoaște și în asemenea momente.

Lacrimile unei femei! Or fi ele mărgăritare aruncate la porci? Te poți numi bărbat atunci când faci o femeie să plângă? Când o rănești până în adâncul sufletului atât de tare încât și el începe să lăcrimeze? Nu! Nu te poți numi bărbat atunci când încerci să o domini, să o îngenunchezi, când în loc să o ajuți să poată zbura, tu îi frângi aripile și îi ucizi încrederea în ea. Atunci ești doar o canalie, un om josnic, un om de nimic. Da, sunt femeie și știu că e greu ca bărbat să reușești să înțelegi o femeie, dar mă gândesc că ar fi atât de banal dacă nu ar fi așa. Da, ştiu că o femeie iți poate da viață dar poate să te și omoare, te poate duce din răi în iad, dar și invers, în doar câteva secunde însă, dacă te iubește, ea va fi mereu acolo, la capătul oricăreia dintre călători, dăruindu-ţi sărutul și îmbrățișarea ei, drept răsplată pentru tot ce ai făcut de dragul ei. Lacrimile unei femei sunt lacrimi care spală sufletul, care sfințesc trupul, care spală păcatul. Și icoanele făcătoare de minuni plâng. La fel este și femeia care plânge. Își purifică sufletul îşi ușurează suferința, își șterge obrajii brăzdați de lacrimi și cu forțe noi se apucă de făcut minuni pentru ea, pentru ce-i dragi ai ei și pentru toți aceia care au putut, au vrut, au știut să îi rămână alături atunci când ea nu mai putea să îşi mai vadă viitorul de prea multe lacrimi.

 Se spune că într-o zi, Dumnezeu, plimbându-se pe Pământ a întâlnit la un moment dat o femeie plângând. Curios a întrebat-o:

- De ce plângi?

Femeia a răspuns timidă:

- Pentru că plouă!

 Dumnezeu, ștergându-i lacrimile i-a spus:

- Nu acesta este răspunsul! Plouă pentru că tu plângi.

..................................................................................

 Văd în jurul meu din ce în ce mai multe femei triste, care plâng. Femei care și-au amanetat sufletul și și-au abandonat visele pentru o poveste de iubire. Femei care au dat totul pentru o relație, căsnicie, familie și copii acum sunt singure, pe marginea unui mare abis, neștiind ce să facă pe mai departe pentru ele, pentru sufletul lor, pentru mintea lor, pentru viața lor! Sunt femei care au atâta tristețe în ochii lor încât nici nu își ridică privirea din pământ. Când întâlniți o astfel de femeie, aveți curajul și strângeți-o cu putere şi iubire în brațe, ștergeți-i lacrimile, mângâiaţi-i obrazul și nu ezitați să îi spuneți că nu are nici un rost să plângă ci să ridice fruntea sus, să fie conștientă de cât de mult valorează, să se ia la trântă cu viața mereu și mereu și să se redescopere până incă nu este prea târziu... să își amaneteze din nou visele. Femeile sunt frumoase pline de viață, sunt femei capabile să aducă farmec, iubire şi soare până și în cele mai tenebre, cenușii și pline de răutăți, locuri. Sunt femei cărora bărbați fară suflet au încercat să le ucidă sentimentale, iubirea, viața,sufletul, dar nu au reușit.

Femeia care iubește și este iubită, care radiază, zâmbește și are în ochi doar lacrimi de fericire, e însăși Raiul în care oricine și-ar dori să își găsească liniștea și alinarea. Ea este femeia pe care un bărbat adevărat știe să o dorească, să o iubească și să o prețuiască la justa ei valoare.

Și eu aveam obiceiul să merg privind doar negrul pământului care mă rabdă să îl calc pe suflet zilnic cu pașii mei apăsați și hotărâți. Foarte rar reușeam să îmi ridic privirea și să observ frumusețea naturii și a oamenilor pe lângă care treceam.

În una din zile cineva a avut curajul să mă bată pe umăr și să îmi spună:

-         Capul sus doamnă! Viața este atât de frumoasă iar dumneavoastră refuzați să o priviți în față! Vă urmăresc de multă vreme. Fața vă este luminoasă și radiați iubire însă, refuzați cu încăpăţânare să primiți iubirea.De ce?

Surprinsă de abordare am zâmbit și am căutat repede o scuză:

-         Aaaa! Știți! Eu am probleme de vedere și sunt atentă unde calc!

-         Nu doamnă! Dumnevoastră vă feriți privirea, protejându-vă sufletul, refuzând să observați ochii care vă admiră...

-         Mulțumesc domnule! Să înțeleg că și dumneavoastră dețineți o pereche de astfel de ochi?

-         Da! Vă asigur de admirația mea, de respectul meu și de iubirea mea!

-         Wooow! Ce vorbe frumoase îmi puteți oferi! Gratuit și dezinteresat?

-         Gratuit da, dezinteresat nu știu! Rămâne să mă gândesc și poate că într-o zi vă voi da un răspuns...

De atunci au trecut câteva luni. Omul acela mă întâlnește și cu un zămbet care vrea să spună si altceva, îmi repetă doar, îndemnul inițial:

-         Capul sus! Viața este frumoasă!

 Nimic mai mult prin grai însă o forță de atracţie mă năucește când suntem față în față! Cine este? De unde venim? Unde ne îndreptăm? Sunt întrebări la care poate că nu vom primi răspuns niciodată... și totuși ceva există! Subconștientul nostru știe mai mult dar ne fierbe sufletul păna îl va purifica!

Iubirea stă ascunsă pretutindeni! CAPUL SUS!