vineri, 20 aprilie 2018

Kessy Ellys Nycollas - UITĂ-MĂ






UITĂ-MĂ  
 

Pentru tine
nu mai trăiesc
nici prin cuvinte -
Dar ce pot face oare?
Căci la dosar,
Nu am putut,, salva’’
Vreo faptă!  
 
Uită-mă...
Acum
nu mă mai pot întoarce
Şi nici privi pe-ascuns în ochii tăi
căci pentru mine
au rămas
ca două vai deşarte
s-au doar compun un haos între noi!  
 
Simt parcă cum ceva
mă-mpinge să te caut
Şi altceva mă-mpinge înapoi...
Sau poate dorurile toate mă sufocă
Şi-aş vrea
Doar pentr-o clipă
Să  fim în doi...  
 
Mă tem că iar ai să mă cerţi
că ţi-am atins (chiar benevol)
o coapsă -
Nu am dorit să îţi deschid cămaşa
oricum, pe tine n-o aveai...
Am vrut să ştii că-ţi sunt aproape
Şi că aproape îmi erai -  
 
Din nou e toamna şi dorinţa  
 
de-a te atinge-mi dă târcoale
Şi-mi simt în mine sângele de-a valma
Şi ploaia rece care ar vrea să-l spele...  
 
Iubirea noastră încă e curată
Nu vreau nici cum să-i facem monument
Aş vrea, dacă se poate, să fie semănată
Pe dealul din, Cetatea DEVEI’’,  
 
pe,, un postament -  
 
Şi iară, parcă cineva, mă îmbrânceşte
Şi-altcineva mă trage înapoi...
Povestea asta parcă dovedeşte
Că n-a fost glumă, ce a fost cu noi!  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

DUREREA DESPĂRȚIRII - Autor: K.E.Nycollas ( proză scurtă care se va putea lectura și în volumul în lucru ,,ZBOR FĂRĂ ARIPI”)

În sufletul omului, în decursul vieții, se cuibăresc diferite tipuri de dureri, cauzate de diversele evenimente trăite. În urma fiecă...