PLOAIA ȘI UMBRELA
Tu şi eu – sub umbrelă, prin ploaie…
Nu ne pasă de vânt, de şuvoaie,
Nu ne pasă de lumea grăbită…
Ploaia, noi şi umbrela-nflorită.
Tu şi eu – pe aleea pustie,
Norii grei şi-o umbrelă-azurie.
Picăturile bat, furioase,
Parcă-ntreabă: „Nu mergeţi acasă?”
Nu ne ducem! În ploaie mi-e bine,
Sub umbrelă, în parc, lângă tine.
Lângă tine, prin ploaia de vară,
Aş păşi, de-ar turna până-n seară.
Vocea ta mă-ncălzeşte. Fierbinte
Este şoapta-ţi cu blânde cuvinte.
Sub umbrelă te simt mai aproape,
Simt suflarea-ţi pe frunte, pleoape…
Dar ce faci? Simt şi picuri pe faţă,
Mă cuprinzi, strâns, cu ambele braţe…
Fericiţi, stăm în ploaia măşcată,
Iar umbrela – pe-o bancă, uitată…
(Ala
Mîrza-Turbal. Imagine - Internet)
Poezia de mai jos am scris-o văzând suferința multor
prietene, ai căror soți sunt plecați la muncă...departe...
DOR
Între noi doi e arşiţa verii,
Între noi doi e mare distanţa…
Cum trăiesc? Doar cu liniştea serii,
Ursa Mare de-atunci şi… speranţa.
Şoapte dulci telefonu-mi transmite,
Vocea ta dorul greu îmi alină,
Timpu-nghite nopţi, zile grăbite,
Pleacă vara şi n-o să mai vină…
Tot aştept… Cât s-aştept? Nu-mi poţi spune…
Visuri sparte ca cioburi de gheaţă…
Zboară anii… Tu crezi în minune?
Crezi c-avem înainte o viaţă?
Preţuită se cere şi-o oră!
Eu, iubite, ACUM te doresc!
Ziua dusă cu moartea e soră,
Singurică prin timp când păşesc…
Două inimi, dar piedici – o mie!
Ah! Ce mult în minuni vreau să cred!
Dragul meu, fă ca visul să-nvie:
Vino, măcar o zi să te văd!
(Ala
Mîrza-Turbal. Imagine - Internet)
E
TÂNĂRĂ MEREU IUBIREA…
Târzie-i pentru noi iubirea oare?
Nu! Tânără-i mereu, ca primăvara.
Aduce-n suflet
razele de soare,
Cu stele te
uimeşte-n orice seară.
Şi iar BĂIAT te
simţi, alergi prin ploaie:
– I-i dor cuiva de
mine! Mă iubeşte!
Nu-mi pasă de
furtună, de şuvoaie
Când ştiu că EA la
viaţa-mi se gândeşte,
Când ştiu că-s necesar, că mă aşteaptă,
Că mă-nţelege chiar fără cuvinte,
Că scumpe-i sunt şi vorba mea, şi fapta,
Că n-are margini
dragostea-i fierbinte!
Atâţia ani am tot
visat LUMINĂ,
Să fiu iubit aşa,
eu nu speram…
Azi, de LUMINĂ,
inima-mi e plină,
Iar anii… Nu mai
număr câţi îi am!
Sunt iarăşi TÂNĂR! TIMPUL se supune
IUBIRII VEŞNICE,
din PARADIS,
Şi-o las să
dăinuiască, să răsune
În viaţa-mi
devenită MAGIC VIS!
(Ala
Mîrza-Turbal. Imagine - Internet)
Mulțumesc din suflet pentru postarea versurilor. În poezia ”E tânără mereu iubirea”, unele versuri au ”fugit” puțin spre dreapta când au fost postate... (Aici, nu contează. Doar dacă vor fi tipărite undeva...) MULȚUMEEESC!
RăspundețiȘtergere