ALA MÎRZA TURBAL - REPUBLICA MOLDOVA - POEZII

PLOAIA ȘI UMBRELA

Tu şi eu – sub umbrelă, prin ploaie…

Nu ne pasă de vânt, de şuvoaie,

Nu ne pasă de lumea grăbită…

Ploaia, noi şi umbrela-nflorită.

Tu şi eu – pe aleea pustie,

Norii grei şi-o umbrelă-azurie.

Picăturile bat, furioase,

Parcă-ntreabă: „Nu mergeţi acasă?”

Nu ne ducem! În ploaie mi-e bine,

Sub umbrelă, în parc, lângă tine.

Lângă tine, prin ploaia de vară,

Aş păşi, de-ar turna până-n seară.

Vocea ta mă-ncălzeşte. Fierbinte

Este şoapta-ţi cu blânde cuvinte.

Sub umbrelă te simt mai aproape,

Simt suflarea-ţi pe frunte, pleoape…

Dar ce faci? Simt şi picuri pe faţă,

Mă cuprinzi, strâns, cu ambele braţe…

Fericiţi, stăm în ploaia măşcată,

Iar umbrela – pe-o bancă, uitată…

   (Ala Mîrza-Turbal.  Imagine - Internet)

 

Poezia de mai jos am scris-o văzând suferința multor prietene, ai căror soți sunt plecați la muncă...departe...

 DOR

Între noi doi e arşiţa verii,

Între noi doi e mare distanţa…

Cum trăiesc? Doar cu liniştea serii,

Ursa Mare de-atunci şi… speranţa.

Şoapte dulci telefonu-mi transmite,

Vocea ta dorul greu îmi alină,

Timpu-nghite nopţi, zile grăbite,

Pleacă vara şi n-o să mai vină…

Tot aştept… Cât s-aştept? Nu-mi poţi spune…

Visuri sparte ca cioburi de gheaţă…

Zboară anii… Tu crezi în minune?

Crezi c-avem înainte o viaţă?

Preţuită se cere şi-o oră!

Eu, iubite, ACUM te doresc!

Ziua dusă cu moartea e soră,

Singurică prin timp când păşesc…

Două inimi, dar piedici – o mie!

Ah! Ce mult în minuni vreau să cred!

Dragul meu, fă ca visul să-nvie:

Vino, măcar o zi să te văd!

 (Ala Mîrza-Turbal.  Imagine - Internet)

 

E TÂNĂRĂ MEREU IUBIREA…

Târzie-i pentru noi iubirea oare?

Nu! Tânără-i mereu, ca primăvara.

 Aduce-n suflet razele de soare,

 Cu stele te uimeşte-n orice seară.

 Şi iar BĂIAT te simţi, alergi prin ploaie:

 – I-i dor cuiva de mine! Mă iubeşte!

 Nu-mi pasă de furtună, de şuvoaie

 Când ştiu că EA la viaţa-mi se gândeşte,

Când ştiu că-s necesar, că mă aşteaptă,

Că mă-nţelege chiar fără cuvinte,

Că scumpe-i sunt şi vorba mea, şi fapta,

 Că n-are margini dragostea-i fierbinte! 

 Atâţia ani am tot visat LUMINĂ,

 Să fiu iubit aşa, eu nu speram…

 Azi, de LUMINĂ, inima-mi e plină,

 Iar anii… Nu mai număr câţi îi am! 

Sunt iarăşi TÂNĂR! TIMPUL se supune

 IUBIRII VEŞNICE, din PARADIS,

 Şi-o las să dăinuiască, să răsune

 În viaţa-mi devenită MAGIC VIS! 

        (Ala Mîrza-Turbal.  Imagine - Internet)