DOUĂ
SUFLETE
„Sufleţelul meu drag!” îmi ziceai,
Nici „iubită”, nici „floare”, nici „stea” –
„Sufleţel…” – şi mă recucereai
Zilnic tot repetându-mi aşa.
Ah, simţeam că şi Tu-mi eşti la fel –
Suflet scump, cu aceleaşi trăiri,
Plin de dragoste, gingaş, fidel,
Omul veşnicei mele iubiri.
Două suflete-atât de aproape,
Doar în unul, de fapt, contopite,
Cu aceleaşi scântei sub pleoape,
De un dor, două inimi topite.
„Sufleţelul meu drag!” – şi zburam
Către Tine, cu paşii, cu gândul,
Pentru sufletul Tău existam,
Doar cu el, pe al meu întregindu-l…
Nimeni azi „Sufleţel…” nu-mi mai spune,
Pustiit este sufletu-n care
Lipsa Ta a săpat o genune
Şi s-o umple nimic nu-i în stare.
Sper că-n lumea din ceruri, divină,
Al meu suflet îl va regăsi
Pe acel ce, luându-mi o mână,
„Sufleţelul meu drag!” mi-a şopti…
(Ala Mîrza
-Turbal. Imagine - Internet)
LÂNGĂ
TINE…
Lângă Tine mi-este cald şi bine,
Lângă Tine zilele-s senine.
Lângă Tine nopţile-s frumoase,
Lângă Tine-i linişte în casă.
Lângă Tine veseli cresc copiii,
Lângă Tine greul nu ne ştie.
Lângă Tine pacea-n inimi vine,
Lângă Tine dragostea mă ţine.
Lângă Tine nu ştiu ce-i durere,
Lângă Tine traiul e plăcere.
Lângă Tine lumea mi-e mai dragă,
Lângă Tine dor de neam mă leagă.
Lângă Tine-mi pare-un rai Pământul,
Lângă Tine-adie paşnic vântul.
Lângă Tine orice om zâmbeşte,
Lângă Tine sufletu-nfloreşte.
Lângă Tine râde dimineaţa,
Lângă Tine VIAŢA e mai VIAŢĂ!
Lângă Tine somnul mi-e mai dulce…
PENTRU TINE AŞ URCA PE CRUCE!
(Ala Mîrza
-Turbal. Imagine - Internet)
OCHII
TĂI
Când cu ochii blânzi, albaştri,
Plini de dragoste, priveai,
În lumina lor de aştri,
Mă scăldai şi mă topeai.
Înfloream, uitam de toate
Când mă-nvăluiau, cu dor,
Raze vii, de nestemate,
Izvorând din focul lor.
Glasul îmi pierdeam, sfioasă,
Chipul meu zărind în ei,
Chiar când ne lăsau, în casă,
Copilaşii, singurei…
Fiul, fiica, mari deja,
Mă privesc cu ochii tăi…
Ah, de-ai şti ce mult aş vrea
Să mă-nec din nou în ei…
(Ala Mîrza
-Turbal. Imagine - Internet)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu