Descoperă-mă cu răbdare!
Cât de frumos este atunci când simți că iubești și ce emoționant
atunci când încerci timid să te faci observat de ființa iubită.Se naște acea
dorință amestecată cu un pic de curiozitate care te împinge să vrei, să descoperi
cine este acel suflet? De ce ți-a fost scos în cale? Ce se ascunde în spatele
primelor impresii, priviri, trăiri, simțiri?! Și când te gândeşti că totul
începe atât de simplu și de firesc, printr-o privire și un zâmbet!
Rămâi
surprinsă de privirea calmă, caldă, curioasă care te dezbracă imaginar și te
iubește în tăcere. Ochii încep să iți lucească ca doi luceferi, pleoapele încep
să îşi fluture genele încercând să ascundă sentimentele și trăirile insă,
clipirile lor dese, în care pui un farmec aparte, pot fi interpretate drept invitație la iubire... şi, primul pas fiind făcut, răspunsul tacit fiind
dat, se trece la fapte. Pentru dezlegarea limbilor și
deschiderea sufletelor se ciocnește un pahar cu vin, într-un loc intim, retras,
liniștit unde prin atingeri sfielnice a mâinilor, întâlniri repetate ale ochilor, ascultarea șoptită a vorbelor care vin în
astfel de momente într-un mod ciudat în minte și ţâşnesc, pe gura înfierbântată
de dorinţe și unde un pahar poate să devină două, după care se pleacă acasă, cu un suflet ușor dar plin de bucuria iubirii. Adormi cu greu,
perpelindu-te pe toate părţile, încercând să tălmăcești toate vorbele rostite,
făcând din fiecare privire un amalgam de clișee prin care începe să se deruleze
filmul unei iubiri divine.
Nu cred că poate fi un somn mai dulce
decât acela din care știi că a doua zi, în zori, te trezești pentru cineva
drag. Atunci nu îți poți imagina decât evenimentele pline de bucurie care vor
începe să se nască o dată cu primele întâlniri, după acceptarea primei nopți de
iubire gândindu-te cum și ce să faci mai bine și mai frumos încât el, omul
acela care iți stă de acum în față, să simtă că este iubit, apreciat, respectat și îngrijit într-un mod cu
totul și cu totul special. Toate acestea se simt chiar de la prima întâlnire a
ochilor tăi cu ai lui, acel moment în care toate forțele de atracție se pun în
mișcare, circuitează sufletele lipindu-le precum două fire în timpul producerii
unui arc electric. În acel moment simți că nu este o glumă, uiți că până atunci
erați doi iluștri necunoscuți, doi străini care nu ştiau nimic unul despre
celălalt. Iubirea ne face să credem că ne cunoaștem dintotdeauna și că a fost
doar o perioadă în care fiecare a rătăcit pe drumuri necunoscute în căutarea
celuilalt. În acest joc al iubirii cu siguranță există și un mister pe care
unii îl pun pe seama reîncarnărilor. Și eu cred în această poveste.
Subconștientul nostru are stocate toate datele trăirilor sufletești acumulate încă
de la formarea sufletului ca entitate. Eu
folosesc în astfel de situații expresia:, Cum din şapte
miliarde, tu! Ai reuşit să-mi tulburii sufletul!?’’Trecem zilnic pe
lângă o mulțime de oameni, avem colegi de serviciu, cunoaștem,în diverse
împrejurări, persoane noi
dar care nu ne spun nimic în mod special, nu ne face să vibrăm, să simțim
fluturi în stomac, să plutim de fericire... și dintr-o dată iți iese în cale,
poate în locuri în care nici prin minte nu ți-a trecut, un om! Simplu nu? Un om
care reuşeşte, fără să facă nimic, să iți dea peste cap tot Universul, să iți
tulbure liniștea.
Mergeam în vizită la o rudă
internată în spital.De regulă nu pierdeam foarte mult timp acolo. Îi duceam
cele de trebuință și plecam. În una din
zile, apare într-un pat un pacient cu un deget accidentat. Era un bărbat mai
tânăr, cu părul grizonat și cu o neliniște în priviri. A așteptat momentul
potrivit ca să poată deschide un subiect de discuție.Ne priveam pur și simplu
ca doi străini care atunci se vedeau pentru prima dată. A trebuit să merg până
la farmacie, pentru a
cumpăra un medicament de care ruda mea avea nevoie. Fiind o fire foarte
spontană și hotărâtă atunci când un lucru trebuie făcut, m-am întors foarte
repede. Acesta a fost motivul care i-a permis acelui om să înceapă o discuți cu
mine.
-
Ce rapidă sunteţi doamnă!
-
Ei! Nu mi se pare deloc!
-
Păi cum nu vi se pare? Acum ați ieșit pe ușă
și deja v-ați și întors!
-
Cred că doar vi se pare!
-
Nu! Cu siguranță nu! Se vede în dumneavoastră
viața care debordează!
Am râs luând
totul ca pe o glumă și am plecat salutându-l. În următoarea zi era tot acolo.
Mă aștepta cu o față luminoasă și un zâmbet plin de bucuria revederii.
-
Bună ziua la dumneavoastră!
-
Sărut măna doamnă. Ne onorați cu prezența și
azi?
-
Desigur. Am primit această sarcină, să îmi
vizitez zilnic rudă. Locuiesc aici, în oraș și nu ar fi omenește să nu trec câteva minute.
-
Și eu îmi aștept soția. Este posibil să mi se
facă externarea azi.
-
Așa repede?
-
Da! O să fac tratament în continuare acasă.
De la subiectul
tratament am ajuns să discutăm diverse probleme pe teme medicale dar și despre
tratamentele naturiste.
- Mă uimiți! Ce pregătire aveți doamnă? Vorbiți
așa de frumos și la obiect despre astfel de lucruri. Și eu înclin mai mult
către tratamentele naturiste însă, mai apar și întâmplări neprevăzute în care ajungem pe măna medicilor
clasici, ca și în cazul de față. Ce pregătire aveți?
-
Nimic în comun cu medicina.
-
Interesant! Ştiţi atât de multe despre
tratamentele alternative.
-
Viața ne obligă să învățăm continuu.
-
Așa este, dar trebuie să vrei și să îți placă.
-
Chiar îmi place.
Discuția a mai
continuat preț de câteva minute timp în care îi apare și soția. Eu am salutat și am ieşit din
salon. A doua zi nu l-am mai găsit. I se făcuse externarea. Simţeam ceva!
Lipsea ceva! Privirea lui spunea ceva, sufletul transmitea ceva! După câteva
zile ne-am întâlnit întâmplător. Zâmbim, ne salutăm și mergem fiecare la
treburile lui. După alte câteva zile ne întâlnim din nou. Am început să cred că
locuiește în unul din blocurile din apropierea blocului meu. Mă salută și mă
atinge pe umăr spunând:
nu vă dezlipiţi
privirea de la pământ.
Am râs spunând:
-
Din cauza ochelarilor! Ha, ha, ha!
-
Da! Să nu sperați ca eu să cred această
scuză.
-
De ce nu?
-
De ce da?
-
Viața este frumoasă doamnă. Capul sus și
pieptul în față...
-
Ei! Dacă aş fi mai tânără! Nu mai am ce să
scot în evidență...
-
Vă înșelați.
-
Hai lasă!
Am râs amândoi
și ne-am îndepărtat. Acesta este bărbatul din povestirea anterioară ,
(pe care o puteți reciti aici: Capul sus femeie!)
care are de spus ceva dar nu a găsit încă momentul potrivit.Se simt
energiile acelea care atrag. Ce atrag? Ce vor să spună poate voi afla într-o zi
și vă promit că o să vă povestesc.
Probabil și de
această dată avem aceleași păreri comune așa cum am descoperit că le avem pe
cele legate de medicină naturistă și anume: cunoașterea
este bine să fie
făcută cu pași mici... așa ca și în dragoste.
Căutând să afli
totul despre un om este posibil să iți dispară atracția, senzația aceea de
plăcere a revederii... Eu spun, când am ocazia, oamenilor îndrăgostiţi să
mănânce iubirea cu lingurița dacă doresc să dureze mai mult. Dacă se lăcomesc
și o mănâncă cu polonicul, se va sfârşi foarte repede pentru că şi
iubirea are început și sfârșit iar cei care rămân totuşi împreuna după acel
sfârșit sunt doar oamenii care știu să pună altceva în loc.
Nimic nu se
poate compara cu începutul unei iubiri. Atunci ea este senzuală, iți luminează
fața, iți bucură sufletul, râzi mai mult, devii mai darnic, mai primitor,
radiezi din toate colțișoarele trupului tău. Gândul îți este mereu acolo, la
omul drag de unde te și încarci. Iubirea este combustibilul vieții. Fară iubire
sufletul moar. Despre sex este o altă poveste. El poate vindeca foarte multe
boli, făcut la timp le poate preveni, preîntâmpina. Testul adevărat al iubirii
poate fi asemuit cu o cursă de maraton în care o dată cu trecerea timpului
povestea se poate consolida și se poate vorbi la persoana a doua plural,
partenerii care pot merge împreuna înfruntând orice gen de obstacole însă, puțini au mai
rămas cei care mai au răbdare și putere de tolerare atunci când iubirea se
apropie de final. Și iubirile mor, spun eu în titlul primului meu volum de
poezii. Nu mor, își schimbă doar haina! Fluturașii din stomac se transformă şi
ei în molii și devenim din ce în ce mai pretențioși și ursuzi. Uităm că în acea
iubire, cândva investeam totul iar acum preferăm să abandonăm investiția
căutând teren pentru a pune temeliile unui nou castel de nisip care evident se
va prăbuşi la prima pală de vânt.
Şi uite așa
alergăm o viață întreagă dintr-o floare în alta ajungând după o vreme să ne
gândim că ar fi bună o familie resemnându-ne stând în singurătate.
Așadar tot
începuturile sunt cele mai frumoase, mai dulci, mai senzuale momente. După o
vârstă tot singuri rămânem pentru că singuri am venit de această lume. Atunci,
cel mai important rămâne filmul vieții. Pornești proiecția și vizionezi cu
plăcere începuturi care nu se sfârşesc niciodată. Începuturi care vor merge cu
noi într-o altă dimensiune și ne vor însoți la întoarcerea pe pământ, pentru a fi
continuate. Atunci vom întâlni din nou aceleași persoane de care ne vom
îndrăgosti fără să înțelegem de ce! Aceasta este lumea noastră, pe care o
pierdem pe rând și o regăsim pe bucăți motiv care conduce la iubiri între
bărbaţi mai bătrâni și femei mai tinere, între femei mature și bărbați tineri,
intre mame și fii, între tați şi fiice. Sufletele noastre au aceiași vârsta.Ne
pierdem însă, în viața dintre vieți.
Așa că: descoperă-mă cu
răbdare
și
iubește-mă cu pasiune. Dacă sufletul
îți spune ceva crede-l pe cuvânt. El nu minte. Vinovată este mintea. Creierul
îşi încetează activitatea murind. Atunci hardul îşi pierde unele informații iar
la revenirea la viață (prin reîncarnare) ne lovim de goluri de memorie.
Abia când ne plictisim realizăm ce fain era la începutul.
