Kessy Ellys Nycollas - România - IUBIRE INTERZISĂ

IUBIRE INTERZISĂ

                                                                             
De: Kessy Ellys Nycollas

     Ne intersectăm, ne ocolim și ne privim pe furiş. Sub privirile tale simt cum îmi pierd cumpătul. Respir, privesc în pământ și trec mai departe. Ridic ochii și nu mai văd nimic altceva decât un ,,roi’’ imens de fluturi multicolori care, se învârt  în jurul meu bezmetici, de parcă vor să mă prindă în jocul lor!

     Mă opresc lângă fântâna din curtea casei. Privesc în adâncul ei și îmi văd chipul. Văd cum apa fântânii încearcă să ascundă imaginea și nu înţeleg ce se întâmplă. Mă frec la ochi tulburată și privesc din nou.

     Alături de chipul meu, într-un plan secund, deslușesc o umbră. Amețesc! Realizez că îmi stai alături și că umbra ce se configura pe luciul apei era de fapt chipul tău.

       Îți simt respirația în ceafă, apoi, încet, încet, o simt tot mai aproape de gât, în dosul lobului urechii stângi

       Mă atingi ușor cu buzele. Tresar și mă scutur copleșită de emoții dar și de teama de a nu fi observați.          Fug speriată. Încerc să îmi găsesc ceva de lucru pentru a depăși starea.

      O încăpere destul de îngustă ține loc de bucătărie. Caut cele necesare să îmi fac o cafea. Mâinile îmi tremură iar fața o simt de parcă vrea să ia foc!

      Găsesc un ibric, pun apă și aprind flacăra. Pun cafeaua și rămân cu ochii ațintiți în interiorul ibricului de parcă vreau să ghicesc în acea cafea, care încerca să dea în clocot.

     Dau să umplu ceașca. Mă cuprind fiori simțind din nou respirația ta fierbinte pe gât. Scap ibricul din mână, împrăștii cafeaua pe podea și mă prăbușesc în clipa următoare, la picioarele tale.

      Filmul se întrerupe!

      Nu ştiu ce a urmat în primele clipe de după prăbușirea mea dar știu, că m-am trezit simțind cum buzele tale îmi ating, oarecum indecent, gura.

      Am început să vibrez sub ploaia sărutărilor tale.

      Buzele tale moi și catifelate mă ating nebunește pe buze, pe față, pe gât, pe umeri, continuând apoi să cobori către sâni. Simt că mi se taie respirația. Mi se face frig, apoi îmi simt tot corpul umed ca atunci când ies de sub duș.

       Mintea mea îți strigă numele. Aud cum ecoul glasului meu se izbește în zidurile încăperi și se întorcea amenințător către noi. Brațele tale mă strâng cu putere la piept iar gura murmură, sufocând sărutările, într-un mod repetitiv, tulburător, un te iubesc divin. Un te iubesc pe care nu l-am mai auzit niciodată până acum, spus cu atâta patos.. dus parcă până la extremă, către o stare de nebunie.

      Mă lași să mă desprind din încătușarea brațelor tale. Mă întorc răvășită către tine și uitând de teama unei iubiri interzise, îmi încolăcesc brațele în jurul gâtului tău.

      Îmi răspunzi, fără să eziți cu o nouă îmbrăţişare. O ploaie de sărutări se revarsă fierbinți peste chipurile noastre înnebunite de dorințe. Abdomenele se ating și ne simțim trupurile vibrând, înnebunite de dorința de a ne poseda reciproc.

       Încăperea începea să devină din ce în ce mai neîncăpătoare, insuficientă, incapabilă să găzduiască între pereții ei, iubirea care clocotea în trupurile noastre.

        Simt cum mă sufocă privirea ta turbată de dorință, cum mă încătușează brațele tale. Îmi este cald! Apoi încep să tremur. Sunt transpirată ca atunci când mă prinde o gripă puternică, în toiul veri.

Te desprinzi brusc și te îndepărtezi. Eu deschid ochii încet și mă cuprinde teama.

Visul s-a terminat!

Ne regăsim în următorul vis!

                                    Kessy Ellys Nycollas /02.04.2013 /Ischia

RADU BOTIȘ - ROMÂNIA - Început de an la Cenaclul Literar „Artur Silvestri” al Ligii Scriitorilor Români -30 ianuarie 2020-

Adăugați o legendă

Început de an la Cenaclul Literar „Artur Silvestri” al Ligii Scriitorilor Români -30 ianuarie 2020-

 Liliana Derevici

  Așa cum, de fiecare dată, la început de an, președintele național al Ligii Scriitorilor, a anunțat apostolii Ligii Scriitorilor pe anul 2019. Al.Florin Țene, a subliniat că Iisus nu ar fi existat peste timp dacă nu ar fi fost apostolii care au dus mai departe învățăturile Fiului , așa și“apostolii “Ligii Scriitorilor români.Aceștia au fost nominalizați de președintele Ligii Scriitorilor: Iulian Patca, Gavril Moisa, Dan Teodorescu, Doina Drăgan, Paulian Buicescu, Ligya Diaconescu, Carmena Băințan, Vasilica Mitrea, Lucia Bibarț, Voichița Pălăcean Vereș, Radu Botiș, Corina Gherman, Mircea Dorin Istrate, Adrian Mitroi, Nicolae Cosmescu și Lucia Elena Locusteanu.

Ședința cenaclului a fost condusă de președintele Filialei Cluj a Ligii Scriitorilor Români, scriitorul IULIAN PATCA. Aceasta fiind prima întâlnire din acest an, domnia sa a urat tuturor participanților un călduros „la mulți ani” care să fie după gândul și dorința fiecăruia și de asemenea a felicitat pe cei care poartă numele de Ion, Vasile și Grigore. În 30 ianuarie fiind prăznuirea celor 3 Ierarhi, în filială existând 8 persoane care poartă numele de Ion și 6 persoane cu numele de Vasile. Apoi a fost prezentat programul ședinței:

· informarea privind activitățile din decembrie-ianuarie

· cuvântul și recitalul de poezie al invitatului special-poetul VALER POPEAN precum și medalierea acestuia cu diploma „Virtutea Literară”

· propunerea pentru imnul diasporei

· anunțarea următoarei ședințe a cenaclului în 27 februarie cu lansarea cărții, romanul document –„Întoarcerea din cruciadă, viața poetului Radu Gyr între realitate și poveste” de Al.Florin Țene, iar în luna martie pe 27 martie va avea loc gala premiilor Ligii Scriitorilor Români.

Primul cuvânt a fost dat domnului președinte al Ligii Scriitorilor, scriitorul AL. FLORIN ŢENE care a anunțat apariția cărții domniei sale, un roman dramatic cu un studiu preliminar despre poezia lui Radu Gyr, victimă a comunismului, studiu redactat de scriitorul IONUŢ ŢENE care la ședința din februarie va prezenta cartea, împreună cu prof.Lucia Elena Locusteanu etc.

Apoi domnul președinte scriitorul AL. FLORIN ŢENE a anunțat apariția la Chișinău a „Enciclopediei scriitorilor români de pretutindeni” având ca autori pe academicianul Mihia Cimpoi și Traian Vasilcău unde printre cei 1200 scriitori prezentați apare și întreaga familie Țene.

        Așa cum, de fiecare dată, la început de an, președintele național al Ligii Scriitorilor, a anunțat apostolii Ligii Scriitorilor pe anul 2019. Al.Florin Țene, a subliniat că Iisus nu ar fi existat peste timp dacă nu ar fi fost apostolii care au dus mai departe învățăturile Fiului Domnului, așa și“apostolii “Ligii Scriitorilor români.Aceștia au fost nominalizați de președintele Ligii Scriitorilor: Iulian Patca, Gavril Moisa, Dan Teodorescu, Doina Drăgan, Paulian Buicescu, Ligya Diaconescu, Carmena Băințan, Vasilica Mitrea, Lucia Bibarț, Voichița Pălăcean Vereș, Radu Botiș, Corina Gherman, Mircea Dorin Istrate, Adrian Mitroi, Nicolae Cosmescu și Lucia Elena Locusteanu.

Precum a intrat în tradiție, scriitorul Al.Florin Țene a prezentat și comentat cărțile primite de la scriitorii din țară:

· Al. Florin Țene-„Întoarcerea din cruciadă-Viața poetului Radu Gyr între realitate și poveste”

· Ana Cristina Popescu din Caransebeș-„Chipul din ceață” , „Din tiparnițele presei” și „Frunze pe ramuri de os”

· Ana Ionița Popescu-„Cântece de leagăn”

· Corina Matei Gherman-„Trecere”

· Doina Drăguţ-„Gânduri de lumină”

· Dora Alina Romanescu-„Demon și înger”

· Dumitru Gălăţan Jieţ din Petrila- „Cine sunt momârlanii? »

· Elena Căpăţînă-„Psaltirea iubirii”, „Sunt un punct…și vreau să fac politică”, „România e frumoasă”, poezii pentru copii și „Joaca-i fără vârstă”

· Ilie Frandăş-„Alte puncte de vedere -articole și comunicări”

· Ion Nălbitoru-„Zătreni-file de legendă-„antologie, vol.1/2019

· Iustinian Gr. Zegreanu-„Mic tratat de deflorare …intelectuală-compendiu de zegrenisme- II”

· Lucia Elena Locusteanu-„Și-au purtat cu demnitate crucea”, „Trecând prin timp” și „Lecturi subiective, vol II-proză și dramaturgie”

· Maria Filipoiu-„Pelerin pe Calea Luminii, 101 sonete creștine”

· Mihai Ganea-„Ultima trecătoare”, poeme

· Milian Oros-„Caut…poezii și povestiri”, „Femeia din vis” și „Întoarcerea în timp”

· Nicolae Vălăreanu Sârbu-„Femeia de ploaie” și „Pe acoperișul unui veac”

· Oana Frenţescu-„Refugii în albastru”

· Onel Mihalache-„Poezii cu rimă și fără rimă scrise din suflet pentru suflete…”

· Paulian Buicescu-„Omagii scriitorilor slătineni”

· Ștefania Kory Calomfirescu-„Cercetări și contribuții în tulburările neuropsihologice din infarctul cerebral”

· V. Umbreanu-„Surpriza carantinei” și „Salvate din tornadă”

· Valer Popean-„60 de ani. Oare totul e poveste?”

· Valeriu Popean- „Și macii plâng de dorul tău”

· Vasile Bele- „Graiul în Chiuzbaia-expresii locale”

· Vasile Bele, Cristina Bele și alții-„Vasile Boiciuc-Rogneanu-rapsod popular. Horitorul de pe Valea Ronişoarei”

· Violeta Bobocea-„Simfonia dorului”-poezii și „Seninătatea personajelor lui Marin Preda”

reviste

· „Antologia Ligii Scriitorilor Filiala Iași-Moldova-Continuitate”

· „Clipa literar artistică-I ziar din Călimănești”

· „Cuvântul argeșean”-revistă literară septembrie 2019

· „Litera 13”-revistă manifest nr.21/2020 trim.I

· „Mărturii maramureşene”-nr.1 decembrie 2019

· „Popas Jurnalistic și literar”-artistic nr.1 decembrie 2019

· „Porțile Nordului” revistă internațională de cultură și civilizație editată de Asociația Culturală Porțile Nordului nr. 11-12/2019 Baia Mare

O completare interesantă a adus-o scriitorul IULIA PATCA care ne-a anunțat că i s-a publicat într-o revistă maghiară 6-8 poezii în romană dar și traduse în maghiară.

O altă intervenție a fost a domnului GAVRIL MOISA care a pus problema prezenței la cenaclu, având 38 de filiale și atâtea reviste și cărți publicate nu este admis să se desfășoare ședința în fața doar a 30 de participanți, concluzionând că e nevoie de găsirea unei soluții pentru remedierea situației.

A fost menționată și participarea „Ligii Scriitorilor” la depunerea de coroane la bustul lui Eminescu în ziua comemorării acestuia la 15 ianuarie.

De asemenea a fost menționat scriitorul AL. FLORIN ŢENE care a fost răsplătit cu Marele premiul al Uniunii Ziariștilor Români de Pretutindeni, dedicat revoluției din decembrie.

În plan se are în vedere alcătuirea unei antologii cu toți membrii Filialei Cluj, cei 88 de membri plus 17 decedați care au scris peste 3300 cărți.

Apoi domnul AL. FLORIN ŢENE a prezentat personalitatea marcantă a poetului VALER POPEAN acordându-i medalia „Virtutea literară” pentru întreaga activitate a dânsului. În 1919 poetul Valer Popean a fost considerat poetul anului de către „Uniunea Mondială a Poeților” iar în noiembrie 2019 la „Festivalul Internațional de poezie Odisei” a fost premiat cu trofeul festivalului. Pe lângă aceste premii a mai primit și altele împreună cu multe aprecieri ca semn de înaltă prețuire fiind considerat un poet al sufletului și iubirii, un poet cu un talent deosebit. Membrii Filialei Mureș din care acesta face parte au primit alte 12 premii la concursuri naționale și internaționale.

A urmat cuvântul poetului VALER POPEAN, născut la Iernut în județul Mureș de la 18 ani participând la cenacluri literare, primul fiind condus de Marin Sorescu. 34 dintre poeziile sale i s-au pus pe note muzicale. Multe dintre ele se găsesc și pe youtube. Din recitalul dânsului amintim poeziile:

„Te-aș îmbrăca în flori”, „Și macii plâng de dorul tău”, „Când tace clopotul în sat”, „Dintre corăbii rătăcite”, „Balada Sabinei, fecioara”, „Dincolo de mâine”, „Întoarcere la albastru” și o poezie dedicată lui Eminescu întitulată „Lui Eminescu”.

„Când veșnicia -ncet coboară

Sub teiul sfânt ce-l ocrotești,

Lumina ta ne înfioară

Și călăuză-n timp ne ești.”

Un alt poet al cenaclului nostru, domnul MOLDOVAN i-a dedicat o poezie domnului VALER POPEAN, un crez al poetului iar domnul Vasile Gădălin i-a scris un catren.

A urmat ultimul punct al întâlnirii literare , aprobarea versurilor pentru imnul diasporei române a cărei muzică a fost compusă de domnul doctor MIHAI GANEA și versuri dr.Augustin Ostace din Germania . Domnia sa, prezent la ședință a ecranizat filmul cu versurile propuse împreună cu muzica, proiectând imnul și luând legătura telefonică cu domnul AUGUSTIN OSTACE din Germania care a compus versurile. Rezultatul final a fost că ar mai trebui umblat un pic la text și făcut unele modificări.

Înainte de sfârșitul ședinței, doamna profesoară LUCIA-ELENA LOCUSTEANU a prezentat marii scriitori născuți în ianuarie-Eminescu, Slavici și Caragiale.

Mulțumim prezidiului, celor care au luat cuvântul precum și participanților la cenaclu. Reanntim că la viitoarea ședință din data de 27 februarie la orele 17 la Cercul Militar din Cluj-Napoca se lansează celebrul roman al scriitorului Al.Florin Țene”Întoarcerea din cruciadă-viața poetului Radu Gyr între realitate și poveste “ cu o prefață-studiu de scriitoril dr.Ionuț Țene.

Ne revedem în 27 februarie!

 Liliana Derevici

ELIODOR PAUL MIHĂILEANU - ROMÂNIA - BANII NU ADUC FERICIREA

                                  BANII NU ADUC FERICIREA

    Când mă mai gândesc la surioara mea de cruce, ce a fost Rodica Dincă, mă apucă o mare tristeţe şi mă tot întreb, cum a putut ea să-şi rateze viaţa şi să şi-o încheie aşa de trist.

    Rodica Dincă a fost fica lui Constantin Dincă, economist la Direcţia Comercială a CMVJ  şi a Marioarei Dincă, casnică. Familia Dincă era rudă cu mama mea, tanti Marioara fiind verişoară de gradul doi cu ea. Rodica a avut o surioară geamănă, pe Doina, care a murit la vârsta de 11 ani, din cauza unei boli la inimă. După o veche superstiţie, care spunea că defuncta ar putea s-o i-a cu ea pe sora ei geamănă, părinţii noştri ne-au  supus unui ceremonial, cam straniu pentru mine, pe atunci un adolescent de 18 ani,  în biserica în care era depusă moarta. În prezenţa  mamelor noastre, Rodica a prins-o de mână pe moartă, iar cu cealălaltă de mâna mea şi a spus, de trei ori:

   “  -Mă leapăd de tine şi mă fac frate cu Doru.”Aşa am ajuns noi fraţi de cruce.

    Deşii a fost mereu ÎN CăUTAREA FERICIRII”, adunsă profesoară de Limba Română, la Şcoala Gimnazială nr. 6 din Petrila. Rodica nu a reuşit niciodată să o găsească. Influenţată mult de către părinţi, care s-au dovedit a fi foarte pretenţioşi în găsirea unui ginere mai de soi, Rodica a tot ales, până a ajuns să-l culeagă pe profesorul de geografie R., colegul ei de serviciu., cu care nu a convieţuit mai mult de un an.

    După moartea tatălui, Rodica a rămas să trăiască doar cu mama ei, care o scutea de toate treburile casei.

    În dorinţa de a o ajuta ÎN CăUTAREA FERICIRII, i-am mijlocit întâlnirea cu prietenul meu, Ing. Vasile Drăgan, rămas văduv. Relaţiile lor însă nu au depăşit stadiul de prietenie, pentru că lui Vasile nu i-a plăcut caracterul Rodicăi,, ce se arăta cam zgârcit, egoist şi nu prea sincer  în relaţia lor.

    După revoluţie, prin anul 2000, cănd s-au făcut retrocedările fostelor  proprietăţi, tanti Marioara a primit 50 hectare de pământ, prin Mahedinţi, pe care le-a vândut şi a încasat o sumă destul de mare de bani, care însă nu le-a adus deloc fericirea. Vasile, în calitate de bun prieten, sincer şi dezinteresat, le-a dus cu maşina lor, mai peste tot, unde au avut nevoie, pentru care a fost răsplătit cu … un covrig.

     Când s-a văzut cu atâţia bani, Rodica nu a mai ştiut ce să facă cu ei. Deşii a fost sfătuită de Vasile să-i depună în bănci, ea nu a avut încredere în ele şi a preferat ca cea mai mare parte să-i păstreze “la saltea”.

    Ca un frate ce-i  eram,  fie şi de cruce, am încercat de câteva ori, s-o sfătuiesc să nu se uite la bani, când este vorba de fericirea ei, însă nu m-a acultat prea mult. În  continuare viaţa lui Rodica a devenit foarte asemănătoare cu a lui Hgi Tudose, celebrul sgârcit din piesa cu acelaşi nume a lui Barbu Ştefănescu Delavrancea. Nu-şi permitea să cheltuiască banii, pentru a trăi mai bine şi mai frumos şi nici pentru aşi îngriji sănătatea, după cum am văzut eu. Cred că trăia mereu cu frica de a nu fi furată şi nu mai primea în casă decât pe puţinii prieteni pe care îi mai avea.

    După moartea lui tanti Marioara, Rodica s-a văzut în situaţia de a-şi face singură mâncare, la care nu se  pricepea prea mult. Cred că și-a neglijat sănătatea, dacă nu a trecut niciun an şi a murit de ciroză, la vârsta de numai 70 de ani.  Când a ajuns la spital a fost deja prea târziuu, boala ei fiind în stadiul terminal. A chemat-o pe Titina Frâncu, din Făgăraş, singura ei verişoară primară, promiţându-i că-i va face un testament. Dacă şi Vasile a insistat pe lângâ aceasta, să se grăbească, pentru că Rodica chiar era “pe moarte”, Titina i-a stat la căpătâi în ultimile ei clipe de viaţă. Şi a meritat efortul, pentru că s-a ales cu o moştenire frumoasă, la care nu se aştepta, suportând însă şi stresul unui îndelung proces, pentru dovedirea dreptului la succesiune.

    Rodica Dincă a fost înmormântată în locul de veci al familiei, din Cimitirul Central Petroşani, alături de părinţii şi sora ei, iar rudele care au moştenit-o şi s-au îmbogăţit pe seama ei, nu s-au grăbit să-i ridice o cruce din piatră, marmură sau granit, după cum ar fi meritat, aşa  că, după ce crucea din lemn a putrezit, trecând mai bine de 7 ani de la deces,  pe acel mormânt nu mai scrie numele ei. Păcat! Dumnezeu s-o ierte şi  s-o odihnească în pace!

                                                                                                     Autor: Eliodor Paul Mihăileanu
                                                                                      

   

PIUIU RĂDUCAN - ROMÂNIA - SLĂVINDU-I

Slăvindu-i...

Nu mă număr printre cei care „slujesc” sub orice formă trecutul comunist sau neocomunismul de azi în care s-au îngesuit (ca sardelele-n conservă) toți beneficiarii epocii apuse (și prezente). Această nouă doctrină așa-zis politică, neocomunismul, a apărut în România după evenimentele ciudate din decembrie 1989, de fapt de după lovitura de stat (neobolșevikă).

S-a născut acest neocomunism ca urmare a ascensiunii rapide în funcții politice de prim rang a unor foști membrii influenți, dar de linia a doua ai P. C. R-ului, a foștilor ofițeri de securitate, a unor așa-ziși disidenți ai regimului sau unor indivizi condamnați de statul socialist pentru infracțiuni de drept comun.

Având același scop, acela de a ajunge cât mai repede la conducerea statului și de a umple vidul de putere creat, aceștia au beneficiat de acces nelimitat la resursele economico-strategice ale fostului stat socialist și au reușit, în foarte scurt timp, să acapareze puterea politică, autopropunandu-se și alegându-se reciproc în funcțiile de conducere ale statului. Neocomunismul a distrus totul în România; Industrie, economie, comerț, învățământ, sănătate și... restul... A distus și nimeni n-a plătit nimic. A transformat poporul în asistați social, l-a plătit ca să NU muncească, doar să voteze că... are grijă el partidul... că doar deaia-și zice social-demokrat.

Că poporul român este orb și-i alege la disperare ar fi o problemă a lui, a poporului, dar de ce se complace? De ce nu simte șișul dintre coaste? De ce-i covine să fie pe ultimile locuri în Europa?

Datorită grăsimii de pe creier, poporul nu simte, nu vede, doar aplaudă și votează. El poporul este limitat în gândire și a fost acaparat de mijloacele antinaționale de propagandă ale partidului mamut, partidul care DĂ.

De unde-o da el, partidul, NU se știe.

NU are serviciu.

NU muncește nicăieri.

NU produce nimic, doar gospodărește banii poporului din care se-nfruptă cu o nesimțire crasă, evident spre marea bucurie a susținătorilor săi, a votanților săi.

Chiar... de unde DĂ partidul?

Atât de social- democrat este că a înfințat pensii speciale, pensii nesimțite, făcând astfel ca unui om (de-al lor) să-i dea de cheltuit peste 10 milioane (vechi) pe zi, iar unui medic (să zicem) cu 40 de ani vechime să-i dea 60 de lei (noi) de cheltuit pe zi.

Da, „adevărată” echitate socială la acest partid – cum spuneam – social și democrat. Lângă partidul care DĂ s-au aciuiat presari cu nume grele, chiar trusturi de presă care efectiv otrăvesc populația.

Pe lângă acestea și  aceștia, mai sunt tot felul de zvonaci și răspândaci care, adevărat, prin talent și muncă și-au creeat un nume.

Unul dintre aceste nume la mare „dezbatere” azi este Tudor Gheorghe, omul care, muncind cu tremuriciul din gât și cu o cobză a devenit personalitate publică. Nu mă număr printre cei care-i nesocotesc munca, talentul și-l înjură, dar contest apartenența sa „pe față” la comunismul de azi și de ieri. El, marele și iubitul cântăreț este formator de opinie iar acum parcă îndeamnă cum spuneam, „pe față”...  să se ia lumea după el.

Ce merită acest Tudor Gheorghe și ceilalți ca el?

Se-nghesuie la putere partidele neocomuniste și propun fel de fel de măsuri pe care NU le respectă. Vin cu o multitudine de idei pe care și le propun, ni le propun, dar de realizat... nema. Adevăratele probleme ale țării s-ar rezuma doar la câteva... cum ar fi:

-Echitate socială (vezi discrepanța dintre pensii și dintre salarii).

-Confiscarea furturilor și redate țării

-Răspundere judecătorească

-Desfințarea imunității parlamentare

Este mult?

Este puțin?

Este imoral?

Acum... au venit cei „galbeni” la putere într-un moment total (ne)prielnic lor și nouă. S-au scărpinat cum NU trebuie și de fapt revigorează partidul roșu. Ca și ăilalți au promis multe, poporul a fugit către ei... dar... slabe speranțe de la gălbiori.

Procedează ca și ceilalți.

Până când, măi popor al meu... te prostituezi?

ION CUZUIOC - REPUBLICA MOLDOVA - Luceafărul din vale: Un univers de cultură și literatură !

Luceafărul din vale: Un univers de cultură și literatură !

Pe la finele lunii ianuarie 2018 mă telefonează bunul meu confrate de condei, sânge și idei, cunoscutul poet, publicist, antologator și editor român, Puiu Răducan, ca să-mi propună să colaborez și cu proaspăta revistă de cultură, literatură și artă Luceafărul din vale. I-am mulțumit prietenului pentru propunere și chiar în aceeași zi m-am familiarizat cu conținutul revistei, ca să mă conving că în țara românească a fost editată cu adevărat o publicație mult așteptată de către cititorul setos de frumosul de pe lume: cultură, artă și literatură. Fără doar și poate c-am selectat cele mai reușite epigrame ca să le trimit în adresa redacției recomandată. În numărul 2 din februarie mi-am și văzut pagina cu epigramele mele publicate. Din aceeași lună colaborarea mea cu revista Luceafărul din vale a devenit deja tradițională, ca să trimit în adresa ei versuri, aforisme, epigrame și chiar poezii nipone, fiindu-mi publicate în fiecare număr consecutiv. Dar s-o luăm de la început: în țară se editează foarte și foarte multe reviste de profil cultural-literar și s-ar părea că la ce bun mai trebuie editată o nouă revistă. Să recunoaștem că pentru un editor este foarte riscant să vii în fața cititorului cu o nouă publicație când chioșcurile sunt inundate cu fel de fel de ziare și reviste. Ca să uimești cititorul cu ceva original, neobișnuit trebuie să analizezi, să sintetizezi și să selectezi gusturile omului pentru a-l intriga și captiva în mrejele publicitare, lucru destul de anevoios și plictisitor. Fondatoarei, redactorului șef și editoarei revistei Luceafărul din vale, Kessy Ellys Nycollas, i-a reușit de minune această povară ca să-și vadă portofelul reacției plin cu articole de valoare de toate genurile literare, de cultură și artă, de istorie, pictură și iconografie. Scriitorii, istoricii, pictorii, oameni de știință și cultură se văd onorați să-și vadă creațiile lor publicate în prestigioasa revistă Luceafărul din vale. Distinsa doamnă al scrisului românesc, poeta Kessy Ellys Nicollas de la bun început a crezut și în puterile și posibilitățile sale proprii și în cele ale autorilor fideli revistei, lucru consemnat de dumneaei chiar în prima rubrică editorială,… Doar uniți se poate învinge…, iar în anul care abia a început, încep să apară soluții legate de problemele care nu ne dau pace și liniște… însă cheia reușitei este interacționarea cu grupul”, cuvinte divine ca un îndemn spiritual pentru orice om creativ.

Ca să editezi o revistă color, bogată în articole literare și publicistică, grafică și desene atractive trebuie să depui nu numai o muncă sisifică, dar și să dispui de calități profesioniste în domeniul editorial, să fii și un bun manager, capacități pe care le întrunește pe bune redactorul șef Kessy Ellys Nicollas, reușind să-și formeze o echipă de colaboratori destoinici publicației pe care cu onoare o diriguiește. Merită a fi menționați și autorii care formează echipa pe care și-a dorit-o chiar de la începuturi redactorul șef: Angela Burtea, Dinica Cristian Ovidiu, Nicolae Nistor, Andreea Văduva, Dan Salapa, Puiu Raducan, Val Răzeşu, Valentin David, Stelian Ologu, Violetta Petre, Corina Dașoveanu, Cornelia Dița, Mugurel Puscas, I.D.Sicore, Maria Corini, Roberta Sandra Pilipauțeanu, Ala Mârza-Turbal, Loreta Toader, Gabriel Feresuaru, Mihail Coanda, Carmen Pinte, Măriuca Miriam, Alla Munteanu, Doinita Nan, Nely Bădica, Aura Dan, Constantin Geantă, Cristina Cristea, Liviu Brezeanu, Adrian Pavel Tarcius, Drăgan Agafia, Iulia Pârvu, Lili Lazăr, Octavian Sergiu Ciurtin, Radu Botiș, Radu Iorgulescu, Valeria Moroșanu, Viorel Gongu, Virginia Pârvu, Alina Carmen Pușcaș, Daniela Nicoleta Gordon, Andrada Hurmuzache, Florin Golban, Irina Alexandrescu, Theia Presadă, Aneta Pioară, Anca David, Ruta Rodica Rita, Katalin Cadar, Ioan Peia, Daniel Barbu, Ciobanu Alexandru Eusebiu și mulți alții care trimit versuri, proză, aforisme și poeme nipone nu numai din Țara Românească, dar și din Germania, Italia, Irlanda și Republica Moldova.

Recent am primit și numărul de rând, 9 al revistei Luceafărul din vale ca să mă conving de bogăția și diversitatea ei cultural literară. Scriitorul Val Răzeșu vine cu editorialul De ce scriem, pentru cine scriem; Ioan Peia, Theia Presadă, Carmen Pinte, Doinița Nan, Viorel Gongu, Andreea Văduva, Adrian Păcurar Tarcius, subsemnatul, Daniel Barbu, Loreta Toader, Ovidiu-Cristian Dinică, Ruta Rodica Rita, Katalin Cadar, Cornelia Diță, Anca-Maria David, Mugurel Pușcaș, Constantin Geantă, Măriuca Miriam, Mărioara Nedea, Emanoil Paul Amuzescu, Maria Bogdan, Alina Carmen Pușcaș, K.E. Nycollas și Mihail Coandă sun prezenți cu poezii, iar proza și publicistica este semnată de către Kessy Ellys Nycollas, Florin Golban, Maria Tomiță Corini, Felician Pop, Virginia Pârvu, Angela Burtea, Radu Botiș și Aurelia Gușanu. Cititorul vor fi interesați să admire diverse pânze în ulei și grafică originală, citate divine și ale unor personalități celebre, curiozități enciclopedice și multe altele ce fac revista mai interesantă și mai captivantă.

Revista Luceafărul din vale, editată sub oblăduirea scriitoarei Kessy Ellys Nicollas la Râmnicu Vâlcea, a împlinit un an de când și-a luat zborul, Să-i dorim un zbor liniștit cu cititori fideli pe care-i merită cu siguranță!

Ion Cuzuioc,

Scriitor și publicist / UZPR

NOUA ÎNFÂȚISARE A REVISTEI ,,LUCEAF[RUL DIN VALE'' ÎN 2020, ajunsă în anul 3.

Kessy Ellys Nycollas - România - Stii tu oare?

Foto: internet

Știi tu oare?

     Știi? Iubirea, dragostea, nebunia ce o manifest pentru tine mă obligă să iau o pauză în care să pot respira profund, să îmi așez gândurile și să închid toate visele, care par spulberate, în lada de zestre a bunicii. Acolo poate că se vor resemna, stând în liniște deplină. Îmi sunt îndeajuns atâția ani în care te-am iubit ca o nebună, dar și atâtea nopți în care te-am visat.

     Știi tu oare cum este să te zvârcolești în tot patul căutând, alergând, îmbrățișând doar vise care se destramă în zori?

     Știi tu cum este atunci când ai atât de mută iubire de dăruit și nu ai cui? Știi cum este să ne întâlnim în nopți pline de liniștea apăsătoare, să ne privim , să ne facem declarații și să ne trezim , singuri, realizând că totul se trăiește doar în vise?

     Pământul reavăn încă, rămas din acea primăvară, miroase a ghiocei și iarbă crudă, iar aerul se simte poluat de aburul locomotivei care gâfîie din greu, după un drum parcurs printre arborii și casele așezate de o parte și de alta a șinelor care scârțâie sub povara dorințelor tale de a mă cunoaște, iar pașii mei mă poartă către gara veche în care iubirea a decis să se îmbrățișeze. În acea primăvară reînviau vise  care agonizau în suflet, tăinuind iubirea, Amurgul înserării împrăștia în jurul meu o admosferă neînțelasă de parcă cerul vroia să coboare raiul pe pământ.

    Sub lumina felinarelor, deja aprinse, pe acel peron de gară, sufletele, iubirea, dragostea și toate dorințele noastre s-au întâlnit în taină, s-au privit înfiorate și  s-au atins sfioase, într-o îmbrâțișate prelungită, după cortina nopții întunecate de nori plumburii care, sub pretextul pregătirii de ploaie, ne ascundea parcă de ochii iscoditori ai călătorilor de pe peron.

    Plecând, mână în mână, în fața ochilor parcă, mi se așternea un covor cu flori multicolore printre care zburau veseli flutui colorați, iar vântul adia ușor, atât cât să îmi răcorească sufletul înfiebântat de văpaia privirilor tale și de îmbrățișarea brațelor puternice care m-au strâns la piept, șoptindu-mi discret, la ureche: - ce frumoasă ești! Mult mai frumoasă decât în fotogrfie! Sincer, nu mă așteptam să fiu întâmpinat de o femeie atât de frumoasă!

     Pașii mi se împleticeau, mintea mă certa, sufletul înflorea. Pe câmpul lui mlăștinos, înundat de lacrimi și durere, înfloreau nuferi albi iar eu îmbătată de albul lor strălucitor, admiram în tăcere, mirifica pictură care se unduia o dată cu mlaștina de un gri petrol, luptându-mă să ticluiesc  cuvinte cu care să pot formula o frază prin care să pot transmite exact, tot ce simt. Fericire dar si durere, bucurie dar și teamă, dorința neînțeleasă de a-mi ascunde sentimentele de iubire care mă năpâdeau.

     Simțeam sufletul incendiat de  o iubire care durea, dusă și trăită în taină, mult peste puterea de înțelegere a rațiunii mele, făcându-mă neputincioasă și mistuindu-mă sub povara unei iubiri interzise.

   Urcăm pasarela către centrul orașului, iar stropii reci ai ploii ne biciue în față, certându-ne parcă, anticipând ce va fi să fie. Ajunși acasă, ploaia îmi luneca pe sticla ferestrei, adunând-și stropii în câușul sufletului zbuciumat de trăiri și dorințe, ca mai apoi să poată spăla păcatul făcut împreună, într-o dimensiune a nebuniei și irealului. Două trupuri situate la poli diferiți, totuși, au reușit prin puterea iubirii și sub povara păcatului să se contopească într-un mod mai puțin firesc și să rămână aproape încremenite în acea clipă atemporală a timpului lor.

     Încăperea devenea  ,,o sală de dans’’al iubirilor noastre care fremătau agonizând în sentimente și fremătări. Era de altfel momentul care mi-a schimbat viața și în care sufletul meu a rămas viu și treaz, fâlfâindu-și aripile, într-un zbor etern în jurul sufletului tău.

Este doar un vis!

KEN – 14012014 / Îschia

Floarea Necşoiu - Cronică Literară Un valoros poet de la Cumpăna veacurilor

Nicolae Vălăreanu Sârbu/Pe  acoperişul unui veac

Nicolae Vălăreanu Sârbu septuagenarul fin al Gorjului, a ajuns la începutul celui de-al optulea deceniu de viaţă, pe acoperişul unui veac de la înălţimea căruia contemplă zările drumului său existenţial, retrăind emoţii pure, ce curg în versuri de un lirism copleşitor, depăşindu-şi contemporanii condeieri ce-şi varsă năduful în cuvinte care ,,nici, din coadă” nu mai sună.

                Acest volum impunător, prin impresionantul număr de poezii, demonstrează,, că Românul s-a născut poet”.

                Poezia, care dă şi titlul volumului, precizează că veacul, pe al cărui acoperiş a ajuns, este ,,neintrat în istorie” deoarece tăcerile aşteaptă agoniile viitoare, strecurându-le prin,, pânza luminii” ,,sub talpa morţii”, spăşit  ce va veni după ce ,, sângele pregătit pentru viaţă... se curăţă de mizeria care-l încarcă permanent”. Este imaginea unui veac viitor, al cărui început este greu încărcat de ,, mizeria” morală, politică, socială, umană pe care o trăiesc toţi pământenii.

                Cele mai multe creaţii ale prezentului volum sunt dedicate femeii, ce apare în ipostaze multiple: femeia dorită, cunoscută, descifrată, aşteptată, adorată, misterioasă, temută, dar veşnic învăluită în marea ei taină la care jinduieşte să ajungă bărbatul îndrăgostit şi pornit hotărât să guste fructul oprit. De-a lungul timpului toţi creatorii de frumos: poeţi, prozatori, pictori, sculptori, compozitori, etc. - au imaginat farmecul femeii în varii genuri şi specii artistice, toţi fiind atraşi de complexitatea fiinţei care le-a oferit clipe de beatitudine şi înălţare, când întreaga lor făptură freamătă şi cântă sublimul clipei de iubire.

                Nicolae Vălăreanu Sârbu omagiază  femeia  ca pe o creaţie dăruită bărbatului, cu toate ascunzişurile, meandrele ei interioare, tocmai spre a pătrunde în adâncurile acestei fiinţe complexe , actul cunoaşterii (însemnând chiar dezlegare),  descifrarea marii taine a vieţii.

                Cunoscătorii spun că văzul şi auzul sunt cele două simţuri ce oferă omului ce le mai multe informaţii despre ceea ce îl înconjoară. Se zice, de asemenera , că femeii trbuie să-i încânţi  auzul prin şoapte la ureche (atenţie la ce şoptiţi domnilor!), iar bărbatul îşi satisface ochiul  prin ceea ce vede , alege , cucereşte (atenţie cum arătaţi doamnelor!).

                Aceeaşi atitudine exprimă şi autorul versurilor,,Te văd tânără şi puternică-n braţe/ cum urci pe trepte voinţa/ şi mă tragi după tine/în balconul trăirii depline” sau ,, Îmi plac privirile care mă citesc”(Ochii te caută).  În fiecare obiect pierdut(pierdut) ,,Tu iubito , îmi înoţi prin timp - un delfin zburător”. În toate poeziile lui Nicolae Vălăreanu Sârbu se simte un freamăt interior de mare intensitate dovedind, spre cinstea sa, o exemplară stăpânire de sine, poetul nu dă frâu liber dorinţelor, ci le estompează, le acoperă cu un strai poetic rezultat din cuvinte bine alese şi perfect dominate creând astfel inefabilul unei poezii ce se cere citită şi recitită-i. ,,Tot ce o să scriu/ pune să dospească-n cuvinte/ până o să crească aidoma inimii de copil/ când îl mângâie mama”. ,, Mintea nu are nopţi/ şi nu oboseşte niciodată să caute/ cu religiozitate ştiinţifică/ toate căile lăsate libere pentru toţi’’. Totdeauna are tăria  de a recunoaşte evidenţa condiţiile sale de bărbat care mărturiseşte deschis: ,, Eşti o băutură care mă ameţeşte/ nici nu simţi cum te beau/dintr-o dată/ nu mă laşi să gust câte puţin/ te consum fierbinte/ încinsă la foc iute/”. Însetat de iubire - unica eternitate dată omului - o vede pe cea care îl stăpâneşte drept,, o toamnă” - anotimp al rodului  şi-i declară : ,,Tu te ascunzi în mine ca o nălucă/”.              

                Cititorul însetat de frumos - un frumos exprimat în armonia cuvintelor - va găsi multe astfel de poezii care îl vor uimi prin bogăţia  imaginilor poetice, metaforelor , epitetelor - acele figuri de stil în care ar trebui să fie creată adevărata poezie - cântecul fiinţei noastre care ne apropie de Dumnezeu – căruia Îngerii Îi cântă Şi-I spun poezii.               

                Nicolae Vălăreanu Sârbu trăieşte poezia ca stare permanentă, aşa explicându-se surprinzătoarele metafore existente în fiecare plăsmuire poetică.,,Ştiu numai drumul metaforei” este declaraţie - titlu al poeziei în care complicata şi complexa figură de stil este ,,Ca o călăuză/ îmi traversează prin memorie/ firul de mătase roşie al poeziei/ înfăşurându-se după suflet...Ştiu numai dreptul metaforei...” Căci ea îi umple sufletul  ,,Cu aureole de miere” ce devin poeme din care îşi durează ,,un regat” al stărilor, ideilor, întrebărilor, creaţiilor, încercărilor de a dezlega/ de a limpezi chiar sinele însetat de cunoaştere. Şi ajunge ca, de pe acoperişul veacului, să-l zărească pe Dumnezeu în Infinitul Acoperiş al Universurilor - ,,Sunt legat de sinele meu ca un câine de pază/ - Nimeni nu ne desparte-/. – Doamne, Tu îl vezi pe fiecare cum este/ Pe toţi ne laşi să mergem la judecată/ liberi de orice prejudecăţi ,/ iar apoi ne mângâi cu milă”

                O trăsătură de certă originalitate a liricii lui Nicolae Vălăreanu Sârbu, care se singularizează în peisajul creaţiei contemporane , este versul liber care impune lecturarea strofei sau a întregii poezii prin ingambament ceea ce facilitează fluienţa ideii sau a stării clipei (procedeu de versificaţie impus de Lucian Blaga)

                 Mai trebuie menţionată o altă particulariate a creaţiei din acest interesant şi atractiv volum: finalul poeziei cuprinde o sindrofie, o meditaţie şi cade brusc, închizând supapa prin care ar mai fi curs sufletul devenit trăire. Iată câteva exemple,,de istovirea băută lumina se apropie”. ,,Simţi cum sângele te face bogat/ în izbânzi pentru amintiri”etc, etc.

                 Autorul este în substanţa fiinţei sale  un romantic conştient de lumea pragmatică în care trăieşte şi se cenzurează cu o cumpătare admirabilă, spre a nu se expune unei nedrepte critici (la critică ne pricepem toţi).

                 Las cititorilor bucuria de a gusta alte metafore şi comparaţii care atestă că Nicolae Vălăreanu Sârbu este un valoros poet al momentului de la cumpăna mileniilor, creator al unei fascinante lirici erotice şi filozofice.

                 FLOAREA NECŞOIU

                 Bucureşti, 25 iunie 2018