Prin lumea poveștilor
cu Alexia și Îngerașul
„Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creației scăldate înlumină, ieșind din întuneric, nespus de nouă și proaspătă și uluitoare”. – EugeneIonescoCartea Alexia și Îngerașul, ce poartă semnătura distinsei scriitoare AureliaRînjea, a fost publicată la editura LucVal&Ken din Petroșani, România, în anul2023 și cuprinde între coperțile sale 40 de povestioare, însoțite de frumoasefotografii ale nepoțelei Alexia, surprinsă la vârste diferite.Această carte este un dar de lumină, special și unic, pe care talentatascriitoare îl face din adâncul sufletului său, unicei sale nepoate Alexia, cea care i-aalinat și i-a bucurat viața oferindu-i emoții de înaltă trăire: „Cuvintele sunt preapuține pentru a putea reda dimensiunea acestei trăiri!’’Se spune că părinții își iubesc mai mult nepoții decât proprii lor copii, iarexplicația logică ar fi că atunci când ești bunic, te afli la o vârstă a maturității încare apreciezi, trăiești și guști altfel viața. De altfel marele filozof Nietzscheconsidera maturitatea o recâștigare a seriozității jocului copilăriei: „Maturizareaomului înseamnă să-și recâștige seriozitatea pe care a avut-o la joacă, atunci cânda fost copil”. – Friedrich NietzscheAutoarea se simte extrem de norocoasă și binecuvântată că a primit de laDumnezeu acest dar magnific, de a fi bunică și a putea explora alături de nepoatăaceastă lume a copilăriei plină de miracole, uimire și inocență. Cu ajutorulnepoțelei Alexia, autoarea nu va rămâne un simplu spectator la porțile fermecateale copilăriei, ci are șansa să pătrundă în interiorul său încă o dată, să o explorezecu ochii înțelepciunii, să se bucure altfel și să experimenteze din noi perspective,sentimente intense încărcate de magie și trăire.Așa cum găsim în majoritatea cărților pentru copii și în cartea AurelieiRînjea personajul principal al cărții este o frumoasa prințesă, „prințesa Alexia”,care vine din „țara în care creștea zvelt un munte de sare”, pe care o descrie cafiind „o fetiță blondă, cu ochi albaștri, cristalini, cu reflexe verzi. O zvârlugă decopilă, un spiriduș, sprintenă că o căprioară, ageră precum o scânteie”.Alexia și Îngerașul este o culegere de scurte povestiri din viața reală, în carerolul povestitorului este al autoarei Aurelia Rînjea, dar care în unele povești seschimbă, autoarea cedând rolul povestitorului, pentru mai multă savoare,personajelor principale ale respectivei povești, fiind interpretat la persoana întâi depersonajul principal al poveștii, uneori de nepoțica Alexia, alteori de animăluțulTigruţ sau chiar de Doiniţa, autoarea cărții atunci când era mică.Subiectul comun al tuturor povestirilor din carte este copilăria, în jurulcăreia gravitează personajele. Acolo, pe tărâmul fermecat și magic al copilăriei, sedesfășoară toate întâmplările și tot acolo fiecare surâs de copil este un dar de laDumnezeu. „Copilăria este locul unde Dumnezeu poate fi substituit c-un simplusurâs”. – Costel ZăganFiind compusă din mai multe povestiri, cartea are de fapt mai multepersonaje principale și mai multe personaje secundare, în funcție de povestire. Îngeneral personajul principal fiind Alexia, iar personajele secundare din carte suntbunicii și părinții, precum și alți copilași: Daria, Maria, Karolina şi animăluțele lor.Trecând prin întâmplări pudrate pe alocuri cu amintiri, scriitoarea descrietalentul micuței prințese pentru muzică și dans, bucuria jocului „de-a școala”,plăcerea pentru dulciuri, iubirea pentru animale, dragostea pentru bunici și părinți,plăcerea descoperirilor, a excursiilor, etc.În realizarea cărții Alexia și Îngerașul, autoarea Aurelia Rînjea foloseștedescrierea, personificarea, dialogul, etc. Astfel animalele vorbesc, gândesc,povestesc, se destăinuie copiilor ce vor citi povestea, ajungând mai ușor la sufletullor. O altă formă de comunicare aleasă de scriitoare în cartea sa este dialoguldirect, astfel micii cititori, atunci când citesc povestea, joacă chiar rolul principalplasându-se direct în poveste și participând activ ca personaje.Așa cum ne-a obișnuit îndrăgita scriitoare Aurelia Rînjea în poeziile sale,vom găsi și în poveștile scrise de domnia sa valori extrem de importante pe caredorește să le transmită mai departe atât nepoatei dar și tuturor cititorilor, precum:prietenia, respectul pentru părinți, bunici, profesori, simțul dreptății și aladevărului, întrajutorarea, empatia, altruismul, generozitatea, etc.Întâmplările cuprinse în aceste povești se petrec într-o succesiune deevenimente ce respectă trecerea anotimpurilor, a sărbătorilor creștine precumPaștele, Crăciunul, Anul Nou, dar și etapele firești ale creșterii, de trecere de lagrădiniță la școală.Observăm pe parcursul lecturii importanța deosebită pe care o dă autoareapentru tradiții, datini și obiceiuri: vopsitul ouălor, colindele, coptul cozonacilor,săniușul, cositul și strânsul fanului, culesul de struguri, mere, prune, mure sauciuperci, etc.În cartea sa Alexia și Îngerașul, autoarea așterne în pagini pline de farmecși întâmplări din propria copilărie, când scriitoarea Aurelia Rînjea redevinepersonajul Doinița, o fetiță foarte cuminte, liniștită și interiorizată, care trăia înlumea ei de basm, vorbind adeseori cu îngerașii și cu personajele din poveștilespuse de mama și bunica sa.Întorcând filă după filă, observăm că micuța prințesă Alexia crește șievoluează frumos, odată cu poveștile în care bunica (autoarea) nu contenește să seminuneze de progresele uimitoare ale nepoatei, care se dezvoltă armonios devenindparteneră de dans, camarad de joacă, companion la cumpărături, colegă, prietenăintimă, dar și profesoară de engleză. Bunica, plină de încântare, o soarbe din ochi,o admiră și o adoră pe încântătoarea nepoțică, oferindu-i întotdeauna surprize șidaruri deosebite dar în același timp, făcându-i și cel mai prețios și important cadou:timpul de calitate petrecut împreună.Copiii sunt adevărați bureți care absorb informația cu o viteză uimitoare,sunt acei oameni mari în format mini, de care ne minunăm de fiecare dată, care nedau ocazia să ne bucurăm de lucrurile simple și de la care avem de învățat treilucruri, conform lui Paul Coelho: „Un copil poate să învețe oricând un adult treilucruri: cum să fie mulțumit fără motiv, cum să nu stai locului niciodată și cum săceară cu insistență ceea ce își dorește”. – Paulo CoelhoDin cartea Alexia și Îngerașul nu lipsesc istorisirile presărate cu pildecreștine, din care cititorii vor afla cum era copilăria fără telefoane și internet învremurile de altădată, ce însemnau pe atunci sărbătorile în sânul familiei și cât derespectată era ziua a 7-a, duminică, cât de importantă era rugăciunea, când așezațiîn jurul mesei toți mulțumeau lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite șipentru sănătate.Deși cartea emană multă bucurie, iubire și pozitivism în general, observămtotuși o umbră de tristețe, pe care autoarea o are atunci când povestește despresărbătorile de altădată, comparând cu vremurile de acum, când, de sărbători, copiipleacă în vacanțe în străinătate, iar bunica rămâne singură. „Mă bucur că suntembine cu toții, dar aș vrea să fim împreună de sărbători, așa cum era obiceiul pe lanoi!”, concluzionând: „Copii, nu uitați, Familia de sărbători trebuie să fieîmpreună! Așa ne bucurăm și noi și Dumnezeu!” (Copilăria ei).Subscriu acestui concept și împărtășesc opinia autoarei, subliniind căvacanțele în locurile acelea străine oricât de minunate ar fi, nu au aceeași valoareca și căldura familiei. Nicio frumusețe din lume nu m-ar putea emoționa și bucuramai mult decât prezenta părinților, dar timpul nu-l mai putem da înapoi. Pentru uniidintre noi este prea târziu… dar pentru cei care mai au părinți, sfatul autoarei esteun dar îngeresc de lumină!Legătura dintre nepoți și bunici este o legătură sfântă, binecuvântată deDumnezeu, cu beneficii reciproce. Căldura, blândețea și înțelepciunea bunicilorreprezintă o fundație solidă pe care nepoții clădesc castele de lumina, veselie,iubire și cunoaștere. Descoperirea lumii este mai plăcută alături de bunicii, careoferă nepoților toate pârghiile de care dispun având o „enciclopedie” în inima,„totdeauna deschisă” pentru nepoți. Iar pentru bunici, bătrânețea devine maisuportabilă, mai plăcută, momentele petrecute cu nepoții devin evenimentele celemai importante ale vieții, uitând de greutăți și griji.Şi ce poate fi mai frumos decât să te regăsești în persoana propriului nepot,atunci când observi că acesta tot moștenește ceva și din tine, chiar dacă nu ecopilul tău. Alexia a moștenit de la bunica Aurelia Rînjea plăcerea didactică,atenția, conștiinciozitatea, organizarea ideilor, capacitatea de sinteză și deexprimare, jucând adeseori „Un rol de profesoară asumat, cu seriozitate șidăruire!” (Eu tot o să mă fac profesoară).Dintre toate poveștile prezente în cartea Alexia și Îngerașul cea careimpresionează cel mai mult este „Povestea luminii”. O poveste pe care autoarea oexplică cu o naturalețe izbitoare, simplu și clar pe înțelesul tuturor vârstelor.„Suntem ființe cu propria Lumină în suflet, pe care o putem dărui și cu care îiputem bucura pe cei din jur. Dacă toți ne-am aminti „Cine suntem”, lumea ar trăimai mult în lumină și se poate schimba în bine. Vorbește sincer, cu respect, cudragoste cu cei din jurul tău, fă din viață un dar, fii un dar pentru oricine îți intrăîn viață, nu intra în viața altora dacă nu ești pentru ei un dar, o bucurie. Dacă peneașteptate cineva intră în viața ta, află ce dar trebuie să primească de la tineacea persoană! Oferă ajutorul care este dorit! Fii chiar tu calea pentru o Lumenouă! Tu poți fi cel ce aduce lumina! Fiecare avem în noi o parte de întuneric și oparte de lumină, dar trebuie să trăim în Lumină! Suntem un strop din Luminadintâi, pe care Dumnezeu a dăruit-o omului, cu iubire sa infinită”. (Povestealuminii).Aurelia Rînjea este scriitorul solar, care prin scrierile sale împrăștie căldură,lumina și iubire. Plină de generozitate, domnia sa dăruiește cititorilor mari și miciaceste daruri literare fără să aștepte nimic în schimb, pentru că sufletul său altruistși plin de dragoste pentru semeni, simte că așa trebuie sa facă.Omul a fost creat din iubire și pentru a răspândi iubire, iar scriitoareaAurelia Rînjea demonstrează încă o dată prin această carte pentru copii, Alexia șiÎngerașul, că și-a însușit bine lecția iubirii și a înțeles pe deplin principiulexistenței noastre.„Toți ne-am născut pentru a iubi. Acesta este principiul existenței noastre șisingurul său sfârșit”. (Benjamin Disraeli)Mihaela CDTWUC, LSR, WPAC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu