Desculță, pe
drumul pavat cu cioburi de suflet
Dragă OM fain!
Dragă
artistule, poetule, prozatorule, fă-ți curajul
să scoţi la lumină, ceea ce te defineşte, în fața lumii care te
înconjoară, te apreciază ori te critică în originalitatea realizării actului
tău creativ.
Lasă deoparte teama, deschide ochii în
jurul tău şi nu ezita să copiezi neîncetat
cele mai bune lucruri întâlnite în cercurile în care te învârți, ieşite din mâinile altor
meşteri cu renume.
M-am aflat de multe ori în preajma unor
,,meșteri iscusiți’’. Aceste
momente le-am perceput ca un dar dat de Atoatecreator, din care, de la care,
eu, să învăț ceea ce ei au mai bun în creațiile proprii, indiferent de ce
natură au fost acestea. Am căutat să filtrez întodeauna, cu sufletul poziționat
într-o vibrație înaltă, pe cel mai bun dintre cei buni și mă refer aici la cel
care se prezenta, fără falsă modestie, prin opera sa cât și prin atitudinea
deschisă fără să facă abuz de faima câștigată. Am urmărit poate chiar și
zilnic, în mediul online, astfel de oameni și ar fi fost anormal să nu fi prins
nimic din modul de lucru al acestora, din felul lor de a fi ca oameni creatori
de frumos. Nu am căutat niciodată să îi copiez, azi pe unul și mâine pe altul,
ci am mers pe calea mea. Stilul meu este un stil trăiristic prin care exprim gândurile și sentimentele. Folosesc
mai puține comparații, metafore sau figuri de stil. Consider că toate acestea
sunt ,, paravane’’ în dosul
cărora mi-aș ascunde adevărul și percepția mea despre lume și viață, despre
trăiri și sentimente. Nu îmi las mintea
hărțuită de păreri, moduri de lucru, stiluri de exprimare împrumutate. Nu pot
să creez aztăzi ceva, după stilul unui creator iar măine după stilul altui
creator deoarece mi-aș pierde originalitatea prin hărțuirea minții și
deformarea percepției proprii. Nu am nevoie să copiez pe nimeni. Versurile
mele, gândurile, ideile, îmi vin în minte, parcă dictate de o voce care îmi
transmite ceea ce am de făcut iar
mâinile scriu, pur și simplu o dictare!
Am fost
criticată o singură dată, de un scriitor mai elevat chipurile, veteran în ale
scrisului. Dacă ascultam sfaturile dumnealui ar fi trebuit să renunț definitive
la idea de a mai scrie ceva, eu însă mi-am asculta sufletul și am continuat să
pun pe hărtie tot ceea ce Universul mi-a transmis, considerând pur și simplu că
asta este misiunea mea. Personajul principal sunt eu și sunt conștientă de
faptul că nu pot fi pe plac oricui, că sunt om și că nu sunt perfectă, că am
greșeli pe care mi le asum. ( Cine este vănător de greșeli, să le caute, cine
este înteresat de greșelile și de imperfecțiunea mea, să mă citească și va avea
ocazia să descopere greșeli din care va avea de învățat deoarece viața este
mult prea scurtă și nu avem suficient timp să facem atât de multe greșeli
proprii.)
Mâinile
mele au adunat flori deoarece flori au semănat.
*
Leadership: Cum poţi să defineşti pătrunderea ta în miezul lucrurilor, şi
mersul lor, în raport cu trăirile care te cuprind atunci când stai la
marginea "scenei" fără a putea să te implici în spectacol? Ştiinţa
provoacă o adevărată debandadă în mintea ta? Ai ajuns să regreţi fiecare moment
care te ţine departe de tine însuţi? Psihicul tău poate să susţină greutatea
aşteptărilor pe care le generezi tot timpul? Eşti stăpânit de dorinţa arzătoare
de a evada din rutină? Dorinţa de schimbare absolută, devine de nepreţuit?
Estetica excelenţei se produce ca urmare a faptului că poziţia ta faţă de ideea
de schimbare (prin comparaţie cu evoluţia artei) se bazează pe premisa că cea
mai sigură călăuză pe care o poţi avea, ca şi cea mai bună direcţie pe care o
poţi urma spre desăvârşirea la care aspiri, este să capeţi o experienţă unică
din lupta pe care o duci cu practica unei continue formari a caracterului. Iar
adevărata probă a caracterului este să ajungi să-ţi definitivezi un mod propriu
de a face lucrurile foarte bine, cu rost şi cu tragere de inimă. În artă,
important nu este să-ţi încarci conştiinţa de simboluri formale cu ajutorul
cărora să stăpâneşti impresiile furnizate de percepţia realităţii
înconjurătoare, ci să înveţi mişcările de pensulă, felul în
care culorile şi liniile devin forme şi dau viaţă unei opere fără egal,
folosind succesiunea "înflorii" vocaţiei şi personalităţii tale după
modelul unei minţi care ştie să îmbine principiile unei cunoaşteri clarvăzătoare
cu ideea demonstraţiei de răsunet a unei virtuozităţi plastice. Potenţialul de
a deveni un bun profesionist depinde în mare măsură de eforturile investite în
studiul acelor avalanşe de idei şi revelaţii care se pot concretiza în
rezultate deosebite, semnificative sub aspectul însemnătăţii pe care o dai
luptei cu propriile tale limite. Întreaga osatură a unei orientări adecvate în
mediul încercărilor cu care te confrunţi de-a lungul unei îndelungate perioade
de autoevaluare depinde de modul cum reuşeşti să defineşti pătrunderea în
miezul lucrurilor, şi mersul lor, în raport cu trăirile care
te cuprind atunci când stai la marginea "scenei" fără a putea să
te implici în spectacol. Felul cum îţi definitivezi opera depinde de modul cum
reuşeşti să defineşti pătrunderea în miezul lucrurilor pe care vrei să le
comunici, în raport cu trăirile pe care le experimentezi atunci când mergi
singur pe drumul unei înnoiri perpetue. În ce priveşte arta, pot da o mică
indicaţie: cu cât veniturile obţinute din analiza lucrului celorlalţi artişti
sunt mai mari, cu atât "restul" care îţi rămâne după plata
cheltuielilor cu activitatea ta de învăţare este mai mic. Şi mai cred că
artistul îşi defineşte pătrunderea în miezul lucrurilor pe care doreşte să le
comunice prin creaţie ca o demonstraţie de concept unic (aflat în continuă
dezvoltare) care leagă conştiinţa empirică de raţiunea unei minţi infinite. El
nu este un spectator care stă la marginea "scenei" fără a se putea
implica în spectacol, ci este un receptacul pentru emoţii şi percepţii care vin
de peste tot. Frumuseţea leadershipului este totdeauna dată de apropierea de o
viaţă trăită la maxim prin practicarea unei profesiuni onorabile, dar mai ales
prin practicarea unei activități de învăţare şi de aplicare a cunoştinţelor
în limitele în care nu provoacă oboseală. Liderii cei mai buni într-un domeniu
sunt constant "reînviaţi" de forţa creaţiei autentice într-un timp
care le oferă oportunitatea profundă şi unică de a primi, de a încorpora şi
integra o nouă relaţie suverană cu tot ceea ce înseamnă viaţă. Atunci când
fluxurile de inspiraţie se schimbă, se adună sau se reduc, liderul nu-şi
schimbă funcţionalitatea propriei opere, exploatarea acesteia rămânând la
latitudinea sa, adică a unei puteri de creaţie superioare celorlalţi. El îşi
defineşte pătrunderea în miezul lucrurilor pe care vrea să le comunice prin
intermediul unei înnoiri de ordin spiritual, prin faptul că devine cu adevărat
el însuşi prin ceva ce-l face fericit şi care îl individualizează ca
manifestări practice. Originalitatea actului de creaţie constă în căutarea unui
mijloc de revelare şi cunoaştere artistică prin intermediul căruia să dai viaţă
unei imagini despre "lupta din tine" care să inspire pe toată
lumea la acţiune. Estetica Excelenţei se obţine comparând stilul de a face artă
al marilor creatori, cu vocaţia ta de a
lucra pe cont propriu, de a-ţi manifesta pasiunile şi competentele,
oferind 100% din ceea ce eşti. Eşti pregătit să duci lupta cu tine însuţi
pentru atingerea unui ideal artistic inconfundabil? Bine spunea
Ralph Waldo Emerson: "Să fii tu însuţi într-o lume care încearcă
neîncetat să te modeleze în altceva este cel mai mare triumf".
Am scris acest volum exact așa cum am
simțit. Părerile celor apropiați, care au avut acces la el, prin intermediul
Blogului LUCEAFĂRUL DIN VALE, blog personal, unde se poate citi sub forma unei
cărți online, au fost împărțite. Cineva mi-a spus că este un conținut pedagocic
și că ar fi mult mai ok să îl rescriu, să îl reformulez. De regulă nu mă las
manipulată însă, de această dată, am testat puterile personale, am rescris
aproape întreg conținutul și astfel vor fi, la pachet: Volumul I – Desculță pe drumul pavat cu cioburi de suflet și Volumul II
– Cioburi de suflet.
Dumneavoastră, cititorilor, vă rămâne
plăcerea să le descoperiți și să le apreciați sau criticați. Ambele situații
vor fi benefice pentru evoluția mea în arta scrisului.
Ca prim volum, de debut, am publicat ,, Toate iubirile mor’’care la rândul său a avut parte de ambele tratamente.
Unii dintre cititori au fost revoltați de titlu spunând că ,,IUBIRILE NU MOR NICIODATĂ’’. Frumoasă
și nobilă părere, însă nimeni și nimic nu scapă de
moarte. Chiar dacă acele iubiri rămân ascunse bine în sufletul fiecăruia din
noi, ele nu mai există în realitate. Sunt conservate pentru eternitate iar noi
mai lăcrimăm din când în când, întâlnundu-le atunci când răscolim amintirile.
Toate iubirile mor a fost urmat de
volumul: ,,Dana, îngerul meu – Între
normal și paranormal’’,
o carte document, care ne arată că viața continuă
chiar și după moarte. Citindu-l veți întâlni un paragraf în care, o tânără
copilă, la doar 15 ani face o notificare uluitoare, în una din agendele
personale, în care explică, cu lux de amănunte, cum este viața acelora întorși acasă,
cum sunt primite sufletele acolo sus, și cât de multă iubire primesc.
Personajul, muza acestui volum, este
însăși fica mea DANA care a hotărât să părasească acest plan terestru, la doar
17 ani. A plecat exact la data în care a venit aici pe pământ lăsându-mi mie,
ca Mamă de înger, durerea care m-a
ajutat să scriu tot ce am scris pănă acum. Scrisul îmi este terapie.
Kessy Ellys Nycollas
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu