Kessy Ellys Nycollas - România - Mă încearcă un gând...

MĂ ÎNCEARCĂ UN GÂND...
(Jurnalul unui suflet ciudat)

    Mă apasă un gând, mă doare în suflet, mă chinuie un dor... Transpir, respir, mă întorc cu fața la perete... aș vrea parcă să mor! Mă răzgândesc și-mi spun că-mi este bine, numai că... îmi este foarte dor de tine...

     Aș vrea să uit, aș vrea să șterg tot ce mă doare. Cu cât mai mult insist... cu-atât de mult doare mai tare... 

     Mă perpelesc, mai plâng dar îmi şterg lacrima și-aș vrea... să cred cu tărie că într-o zi o să te pot vedea... puțin, doar cinci minute, mi-ar fi de ajuns.

      Aș vrea să pot să-ți spun ce mult am plâns. 

      Aș vrea să știi și tu ce tare doare. 

     Cât de puternic arde în suflet raza ta de soare.

     Aș vrea să-ți spun că am obosit să mă tot mint la infinit... 

     Caut nebună un răspuns pe care încă nu l-am găsit! 

   Tăceri mocnite... suflete zdrobite... ochi lăcrimând, seară de seară... inimi făcute zob, ca să ne doară!

     Aș vrea să plec departe... nu știu unde! 

    Dar știu că de durere nu mă pot ascunde... am încercat și altă dată și m-am înșelat... nu am putut să uit nimic din ce-am lăsat... mă tulbură venirile din vise... cuvintele ce au murit pe buze, ne putând fi spuse... trăirile ascunse... iubirea ta secretă... privirea arzătoare dar discretă... tremurul buzelor crăpate... căldura brațelor,  îmbrăţişate...

     Plânge și perna pe care ți-ai odihnit o noapte mintea... și camera în care dormi de atunci noapte de noapte... oglinda îți păstrează trează amintirea... iar ușa larg deschisă îți mai așteaptă, după atâția ani, venirea...

    Știu că orice imposibil poate deveni posibil... știu că distanța nu-i atât de mare... știu că o să-nțelegi că doare tare... a mai trecut un an... dar va veni un ceas... doar câteva zile distanță au rămas... e februarie... în 18 este un an... e atât de mult când dorul te apasă!

    De ai uitat adresa... întreabă luna... ea ne-a văzut seară de seară când ne-am întâlnit... sub cerul plin de stele... în martie sub corcodușul înflorit... privind la geamul luminat... în casă te-a zărit... visele în taină ne-a păzit... iar dimineața lacrima ne-a șters... fiindcă doar ea ne-a înțeles... că noaptea s-a sfârșit... visul s-a spulberat... că va mai fi o zi pân’ la- înserat... când încă un vis se va - împlini... și împreună iar vom fi...