Ion
Cuzuioc
SILTO
ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUI NEPTUN
14 -SILTO SE
ÎNTÂLNEŞTE CU
FIICA ZEULUI
MĂRILOR NEPTUN
Cred
că v-aduceţi aminte că-n ziua când în casa bătrânului pescar Cristian din
cătunul Scoica de Mărgăritar s-a născut mult aşteptatul prunc Silto, în
adâncurile mării soţia lui Neptun născuse o fetiţă. Dorinţa lui
Silto de a se întâlni cu fiica zeului Neptun creştea zi de zi. Odată, în timpul
unei lecţii în salon, Silto luat cu gândurile la fiica zeului, întrerupse
ocupaţiile şi, revoltat, întrebă supusele:
– Pe fiica zeului, cea de o seamă cu mine, când
am s-o văd? Câte mi-aţi povestit din tainele mării, dar despre ea nici un
cuvânt. Toate bogăţiile mării mi-aţi arătat, numai nu pe fiica zeului. E peste
puterile voastre acest lucru, sau, poate, nici nu trăieşte?
– Trăieşte, Silto, trăieşte. Fii pe pace, îl
linişteau supusele. Totul e cu putinţă, numai că nouă ni-e tăiată calea spre
ea. Unul delfinul Ami poate să te ducă la fiica zeului. O să te ducă spre seara
zilei, când fiica zeului ese-n pridvor şi aşteaptă luna, ca apoi să se ducă cu
ea în vis la culcare... Iată şi delfinul Ami. Peste puţin timp veţi porni spre
palatul fiicei zeului. Vezi, fii cu ochii în patru. Regele ştie că odată şi
odată te vei duce la fiica lui, şi de aceasta o păzesc stelele de mare. Ele văd
totul ce se face în jur şi pe nimeni din străini nu lasă să se apropie de fiica
zeului.
– Ehe-he! Delfinului meu toate căile îi sunt
deschise! Toţi se tem de el şi nimeni nu se-ncumetă să se pună-n poară cu
dânsul!
...Pe un sfert de mare se întinde palatul fiicei zeului Neptun. Şi tot
atâta cale trebuia să străbată Silto cu prietenul său, delfinul Ami.
Nimeni nu le stătea în cale. Apa era limpede şi deschisă înaintea lor.
Spre seara zilei ajunseră în dreptul pridvorului.
Stelele de mare priveau la ei, dar să se apropie nu-ndrăz- neau.
Iată-i ajunşi şi la salonul fiicei zeului Neptun.
– Ei, Silto, glăsui delfinul Ami, mai departe vei
fi nevoit să mergi singur la fiica zeului, căci eu n-am dreptul să intru în
salonul ei. Altfel voi fi blestemat şi eu,,
[1] Peplu- manta
scurtă fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată peste tunică de femei
în antichitatea greacă-romană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu