NELINISTE
Este ora 16 iar eu nu pot ieși de sub
stăpânirea emoțiilor trăite!
Ai apărut după foarte mult timp în care nu
am mai avut vești de la tine. Apariția a fost atat de neașteptată încăt m-a
băgat într-un soi de transă. Greu de descris și totuși voi încerca.
***
Mă doare capul iar fața îmi arde de parcă
aș sta în fața unui foc mare care mistuie totul în jur, inclusiv pe mine care
stau paralizată și asist la dezastru, fără a putea să mă apăr în vreun fel. Și
sufletul în mine arde! Mintea parcă este paralizată de imaginile cu tine!
Este o petrecere organizată, în familie, în
aer liber. Nimic nu pare să îmi tulbure liniștea. În curtea casei cântă muzica,
se dansa. Mă îndrept către porțile larg deschise care așteptau încă musafiri.
Deodată, pe șosea apare o mașină gri cu numere cunoscute! Fac un pas înapoi, mă
frec la ochi și privesc din nou cu atenție. Virezi stânga și oprești. Cobori și
te îndrepți către mine. Simt că mă topesc pe picioare și totuși am puterea să
întreb: - Tu? Aici? Ce este cu tine aici?
-
Ce te surprinde draga mea? Nu te bucuri
să mă vezi?
-
Ah Doamne! Nici nu știu ce să îți răspund! Mă bucur atât de
mult încât simt că îmi pierd mințile! Ce cauți tu aici omule? Cum ai aflat unde
sunt? Nu ai mai dat nici un semn de o grămadă de vreme! Credeam că m-ai uitat!
Și sufletul meu părea că este mult mai liniștit. De ce ai venit să îmi tulburi
liniștea?
-
Te gândești doar la liniștea ta, dar la
mine te gândești? Te-ai mai gândit în toată această periodă de tăcere? Te-ai
întrebat unde sunt, ce fac, îmi este bine? Chiar ai uitat cu desăvârșire
povestea noastră?
-
Nu, nu am uitat-o însă tăcerea ta m-a
determinat să cred că nu dorești să mă mai vezi, să mă îmbrățișezi, să mă
iubești! Tăcerea ta a așternut peste sufletul meu un greu și gros văl al
resemnării.
-
Să înțeleg că tu ai crezut că eu te-am
uitat?
-
Daaa! Am crezut, am plâns și am mers mai
departe deși te vedeam la tot pasul, în fiecare persoană pe care o întâlnem,
îți vedeam mersul, îți auzeam vocea și râsul tău care, știi destul de bine cât
de tare mă tulbură.
-
Ah! Râsul meu! Știi tu oare de câtă
vreme nu am mai putut nici măcar zâmbi? Gândul că te-am pierdut mi-a adus multă
suferință dar știi că iubirea noastră a fost și este încă o iubire interzisă. O
iubire pe care, societatea asta de oameni perfecți, ne-ar judeca-o și nu ne-ar
accepta-o. Ei nu pot înțelege povestea noastră!
Uiții de tot ce este în
jur, mă cuprinzi în brațe și mă strângi la piept cu putere. Îți simt inima
bătând de parcă dorește o eliberare! Brațele încolăcite în jurul trupului meu
îți trebură din ce în ce mai tare. Ochii se măresc în orbite privindu-mă de
parcă nu te mai saturi iar glasul sugrumat, de emoții și dorințe, abia reușește
să îmi spună: - te doresc atât de mult încâ simt ca leșin, că îmi dau duhul în
următoarele clipe.
-Te rog! Te implor! Elibrează-mă din
încătușarea asta nebună! Putem fi văzuți de cine nu trebuie. Știi că iubirea
noastră, întotdeauna a trezit ură, invidie, gelozie. Nu vreau să se repete!
Încep să cred și eu ceea ce crede restul lumii despre noi.
- Adică? Ce crezi tu că spun alții despre
noi?
- Ah, de parcă nu ai ști. Undeva în mulțime
observ chipul unei femei care pare cunoscută. Au doamne! Este chiar mama ta! Ce
e cu voi aici? Ce rău v-am făcut? Dece ați venit să îmi tulburați din nou
viața?
- Stai liniștită!
Însăși mama m-a adus aici. Ea este invitata fiicei tale la această petrecere.
Mi-a spus toate detaliile, adresa și așa am ajuns acum să îți stau în față.
- Pleacă! Te rog
pleacă! Te rog nu îmi face atâta rău.
- Uite! Mama se
desprinde din dans și se îndreaptă către noi. Dorește să îți vorbească. Vrea să
își ceară iertare pentru cuvintele rostite. A suferit atât de mult alături de
mine.
- Tu ai povestit mamei
tale despre noi? Ai avut curajul să recunoști că noi doi am avut cu adevărat o
poveste?
-Da! Și dacă nu
recunoșteam, ea tot știa! Așa sunt mamele, simt și știu totul!
-Ah! Lasă-mă să mă
sprijin de tine altfel mă prăbușesc! Nu pot crede ochilor ceea ce se întâmplă!
-
Bună seara! Mă numesc Elena și sunt mama
acestui bărbat!
Îmi adun toate puterile
și îi răspund cu glasul stins, la salut!
-
Bună sear, Doamnă!
-
Eu sunt cea care am pus la cale această
întâlnire. Am profitat de ocazie și mi-am spus că este momentul cel mai
potrivit să vă am pe amândoi în față și să vă spun că mă simt nevoită să vă dau
binecuvântatrea mea. Recunosc că am fost împotrivă, recunosc că ți-am adresat
cuvinte nu tocmai frumoase pentru care acum vin și îmi cer iertare. Am înțeles
că nici o poveste nu este poveste și nimic nu este întâmplător! Atunci când
Dumnezeu unește, nimeni nu ar trebui să uneltească la despărțire. Doar el este
singurul care decide iar noi nu avem dreptul să judecăm.
În
jurul meu s-a făcut întuneric! Înima parcă vrea să îmi iasă din piept și să
alerge
undeva unde să nu mai fie pusă într-o astfel de situație. Dar unde? Unde
să se
ascundă, că doar a mai fugit o dată, crezând că totul va rămâne undeva în
urmă,
abandonat ca un geamantan pe un peron de gară pustie!
Elena
mă îmbrâțișează, mă sărută părintește, pe frunte și se întoarce în mulțimea de
petrecăreți, de unde, de fapt, venise. Tu mă cuprinzi din nou cu brațele și mă
porți
la mașină. Eram ca o legumă! Nu puteam să mă apăr, nu puteam să mă
împotrivesc. Mașina demarează în trombă și se oprește undeva departe, pe un
drum
de țară neiluminat. Opești și mă cuprinzi din nou în brațe sufocându-mă cu
sărutări
și șoapte neînțelese de minte mea în aceste momente. Mă săruți și mă
strângi la
piept începând să îmi deschizi, unul câte unul, nasturii bluziței
roșii și ea ca și focul
din noi. Te simt aevea. Îți simt pielea umezită de
transpirație, îți simt trupul vibrând
înebunit de dorință. Reușesc să mă întorc
cu fața către tine și să te cuprind și eu cu
brațele. Îți simt buzele
sărutându-mi fruntea, așa cum se întâmplă de altfel în
fiecare noapte și mai
ales dimineața în zori. Îmi împletesc picioarele cu ale tale și
simt cum
corpurile ni se contopesc făcându-se unul singur. Deschid ochii și privesc
uimită în jurul meu. În pat era soțul meu, nu tu dar sărutul tău îl simt cum
îmi arde
buzele și acum după 16 ore de la trezirea din vis. Mintea îmi este
tulbure. Fața îmi
arde iar ochii îmi joacă în lacrimi. A fost doar un vis!
