Kessy Ellys Nycollas -ROMÂNIA - NELINIȘTE

NELINISTE

     Este ora 16 iar eu nu pot ieși de sub stăpânirea emoțiilor trăite!

     Ai apărut după foarte mult timp în care nu am mai avut vești de la tine. Apariția a fost atat de neașteptată încăt m-a băgat într-un soi de transă. Greu de descris și totuși voi încerca.

***

     Mă doare capul iar fața îmi arde de parcă aș sta în fața unui foc mare care mistuie totul în jur, inclusiv pe mine care stau paralizată și asist la dezastru, fără a putea să mă apăr în vreun fel. Și sufletul în mine arde! Mintea parcă este paralizată de imaginile cu tine!  

    Este o petrecere organizată, în familie, în aer liber. Nimic nu pare să îmi tulbure liniștea. În curtea casei cântă muzica, se dansa. Mă îndrept către porțile larg deschise care așteptau încă musafiri. Deodată, pe șosea apare o mașină gri cu numere cunoscute! Fac un pas înapoi, mă frec la ochi și privesc din nou cu atenție. Virezi stânga și oprești. Cobori și te îndrepți către mine. Simt că mă topesc pe picioare și totuși am puterea să întreb: - Tu? Aici? Ce este cu tine aici?

-        Ce te surprinde draga mea? Nu te bucuri să mă vezi?

-        Ah Doamne! Nici  nu știu ce să îți răspund! Mă bucur atât de mult încât simt că îmi pierd mințile! Ce cauți tu aici omule? Cum ai aflat unde sunt? Nu ai mai dat nici un semn de o grămadă de vreme! Credeam că m-ai uitat! Și sufletul meu părea că este mult mai liniștit. De ce ai venit să îmi tulburi liniștea?

-        Te gândești doar la liniștea ta, dar la mine te gândești? Te-ai mai gândit în toată această periodă de tăcere? Te-ai întrebat unde sunt, ce fac, îmi este bine? Chiar ai uitat cu desăvârșire povestea noastră?

-        Nu, nu am uitat-o însă tăcerea ta m-a determinat să cred că nu dorești să mă mai vezi, să mă îmbrățișezi, să mă iubești! Tăcerea ta a așternut peste sufletul meu un greu și gros văl al resemnării.

-        Să înțeleg că tu ai crezut că eu te-am uitat?

-        Daaa! Am crezut, am plâns și am mers mai departe deși te vedeam la tot pasul, în fiecare persoană pe care o întâlnem, îți vedeam mersul, îți auzeam vocea și râsul tău care, știi destul de bine cât de tare mă tulbură.

-        Ah! Râsul meu! Știi tu oare de câtă vreme nu am mai putut nici măcar zâmbi? Gândul că te-am pierdut mi-a adus multă suferință dar știi că iubirea noastră a fost și este încă o iubire interzisă. O iubire pe care, societatea asta de oameni perfecți, ne-ar judeca-o și nu ne-ar accepta-o. Ei nu pot înțelege povestea noastră!

Uiții de tot ce este în jur, mă cuprinzi în brațe și mă strângi la piept cu putere. Îți simt inima bătând de parcă dorește o eliberare! Brațele încolăcite în jurul trupului meu îți trebură din ce în ce mai tare. Ochii se măresc în orbite privindu-mă de parcă nu te mai saturi iar glasul sugrumat, de emoții și dorințe, abia reușește să îmi spună: - te doresc atât de mult încâ simt ca leșin, că îmi dau duhul în următoarele clipe.

   -Te rog! Te implor! Elibrează-mă din încătușarea asta nebună! Putem fi văzuți de cine nu trebuie. Știi că iubirea noastră, întotdeauna a trezit ură, invidie, gelozie. Nu vreau să se repete! Încep să cred și eu ceea ce crede restul lumii despre noi.

  - Adică? Ce crezi tu că spun alții despre noi?

 - Ah, de parcă nu ai ști. Undeva în mulțime observ chipul unei femei care pare cunoscută. Au doamne! Este chiar mama ta! Ce e cu voi aici? Ce rău v-am făcut? Dece ați venit să îmi tulburați din nou viața?

- Stai liniștită! Însăși mama m-a adus aici. Ea este invitata fiicei tale la această petrecere. Mi-a spus toate detaliile, adresa și așa am ajuns acum să îți stau în față.

- Pleacă! Te rog pleacă! Te rog nu îmi face atâta rău.

- Uite! Mama se desprinde din dans și se îndreaptă către noi. Dorește să îți vorbească. Vrea să își ceară iertare pentru cuvintele rostite. A suferit atât de mult alături de mine.

- Tu ai povestit mamei tale despre noi? Ai avut curajul să recunoști că noi doi am avut cu adevărat o poveste?

-Da! Și dacă nu recunoșteam, ea tot știa! Așa sunt mamele, simt și știu totul!

-Ah! Lasă-mă să mă sprijin de tine altfel mă prăbușesc! Nu pot crede ochilor ceea ce se întâmplă!

-        Bună seara! Mă numesc Elena și sunt mama acestui bărbat!

Îmi adun toate puterile și îi răspund cu glasul stins, la salut!

-        Bună sear, Doamnă!

-        Eu sunt cea care am pus la cale această întâlnire. Am profitat de ocazie și mi-am spus că este momentul cel mai potrivit să vă am pe amândoi în față și să vă spun că mă simt nevoită să vă dau binecuvântatrea mea. Recunosc că am fost împotrivă, recunosc că ți-am adresat cuvinte nu tocmai frumoase pentru care acum vin și îmi cer iertare. Am înțeles că nici o poveste nu este poveste și nimic nu este întâmplător! Atunci când Dumnezeu unește, nimeni nu ar trebui să uneltească la despărțire. Doar el este singurul care decide iar noi nu avem dreptul să judecăm.

În jurul meu s-a făcut întuneric! Înima parcă vrea să îmi iasă din piept și să alerge

undeva unde să nu mai fie pusă într-o astfel de situație. Dar unde? Unde să se

ascundă, că doar a mai fugit o dată, crezând că totul va rămâne undeva în urmă,

abandonat ca un geamantan pe un peron de gară pustie!

Elena mă îmbrâțișează, mă sărută părintește, pe frunte și se întoarce în mulțimea de

petrecăreți, de unde, de fapt, venise. Tu mă cuprinzi din nou cu brațele și mă porți

la mașină. Eram ca o legumă! Nu puteam să mă apăr, nu puteam să mă

împotrivesc. Mașina demarează în trombă și se oprește undeva departe, pe un drum

de țară neiluminat. Opești și mă cuprinzi din nou în brațe sufocându-mă cu sărutări

și șoapte neînțelese de minte mea în aceste momente. Mă săruți și mă strângi la

piept începând să îmi deschizi, unul câte unul, nasturii bluziței roșii și ea ca și focul

din noi. Te simt aevea. Îți simt pielea umezită de transpirație, îți simt trupul vibrând

înebunit de dorință. Reușesc să mă întorc cu fața către tine și să te cuprind și eu cu

brațele. Îți simt buzele sărutându-mi fruntea, așa cum se întâmplă de altfel în

fiecare noapte și mai ales dimineața în zori. Îmi împletesc picioarele cu ale tale și

simt cum corpurile ni se contopesc făcându-se unul singur. Deschid ochii și privesc

uimită în jurul meu. În pat era soțul meu, nu tu dar sărutul tău îl simt cum îmi arde

buzele și acum după 16 ore de la trezirea din vis. Mintea îmi este tulbure. Fața îmi

arde iar ochii îmi joacă în lacrimi. A fost doar un vis!