MIHAELA CD - CANADA - Grupaj de versuri / un mozaic format din cinci poezii

Un  mozaic format din 5 poezii

Autor: MIHAELA CD 

Ce-i clipa?...

Ce-i clipa?...

Este infinitul,

Momentul între viaţă şi vecie

Ce schimbă tot. . .

Ce-a fost… ce va să vie…

Ce-i clipa?...

Este doar o linie,

Ce-n minte noi o tragem virtual,

Între ce-am fost şi ce-a rămas din noi

Un nume pe-o hârtie cazual.

Ce-i clipa?...

Este şi eternitatea,

Ce-o simţi atunci când trebuie s-aştepţi

Când cel iubit l-aştepţi şi nu mai vine,

Pentru că el a plecat pe veci.

Ce-i clipa?...

Nu-i decât un simplu murmur,

Un legănat de vânt uşor

Ce trece fulgerând prin viaţă

Şi lasă-n urma sa un mare dor.

Ce-i clipa ?...

E o mare hoaţă,

Ce fură tot şi nu-ţi lasă nimic,

Ea îţi răpeşte numa-ntr-o secundă

Tot ce ţi-i drag trimite-n infinit

Ce-i clipa?...

E o şoaptă care

Te lasă surdă, mută, ciungă

Şi care inima ţi-o rupe

Atunci când firul vieţii curmă.

Ce-i clipa?...

Este o nimica toată,

Atunci când n-ai de suferit

Tu n-o observi deci în vâltoarea vieţii

Decât atunci când timpul a oprit.

Ce-i clipa?...

Este viaţa toată,

Atunci când ai ajuns la socotit

Apreciaz-o, deci, căci ea îndată,

Se poate transforma în infinit!

 Suflet de emigrant

Migrat-am către ţări străine,

Asemeni păsărilor călătoare

Cu gândul că ne-o fi mai bine,

Ca s-avem viaţa-nfloritoare!

Venit-am toţi cu frenezie,

Să căutăm tărâmuri bune

Şi n-am crezut că în suspin

Dorul are să ne sugrume

Lăsatu-ne-am cu dor părinţii

În pragul casei părinteşti

Şi n-am ştiut că, cu arginţii

Mormintele ai să plăteşti!

Plecat-am înspre lumea mare

Cu fraţii nu ne-am mai văzut

Pierdută-n poştă o scrisoare

Vamă a depărtărilor tribut.

Dus-am cu noi în pribegie

A noastră limbă şi un port

Acestea ne sunt pe vecie

Al sufletului drag confort!

Tot pe tine te-aş alege

De-ar fi acum s-o iau de la-nceput,

Să ştii că tot pe tine te-aş alege

Din tot ce între noi s-a petrecut

Nici măcar o secundă nu aş şterge

Eşti soarele ce-mi luminează viaţa

Cu tine-un viitor am putut făuri

Cu tine vieţii i-am gustat dulceaţa

Eşti absolut tot ce-mi puteam dori

Tresar şi-acum când ţi-aud glasul

Chiar de-au trecut frumoase veri

La fel mă înfior când ţi-aud pasul

La fel ca-ntr-ale noastre primăveri

Noi suntem îndrăgostiţi şi-acuma

E atâta iubire şi pasiune în noi

Că n-am lăsat să se aşeze bruma

Peste a noastră romanţă în doi

Ne completăm şi în gândire

Precum e noaptea cu ai zilei zori

Alăturea îmi eşti şi în simţire

Şi-avem desigur ş-aceleaşi valori

Tu lângă mine stai întotdeauna

Indiferent ce viaţa ne oferă

Noi amândoi îi ducem cununa

Noi amândoi formăm o sferă

De-atâtea ori eu m-am gândit

Adesea când urcam al vieţii deal

Ce norocoşi suntem că ne-am găsit

Eşti pentru mine partenerul ideal

Şi chiar de o să treacă tinereţea

Şi o s-apară fire de argint în păr

Şi chiar de o să vină bătrâneţea

Vreau doar cu tine s-o descopăr

Eu ştiu că-mi eşti alături şi-mi vei fi

În veci cât vom avea a vieţii licărire

Şi chiar ş-apoi în veşnicie mi-aş dori

Să-mi fi tot partener şi-n nemurire

De-ar fi acum s-o iau de la-nceput,

Să ştii că tot pe tine te-aş alege. . .

 Azi te întorci la tine-n sat

Azi te întorci la tine-n sat

Uitat de-a timpului prigoană

De-atâta timp tu ai lăsat

Pridvorul cu a mamei icoană.

Schimbat-ai locul pământesc

Pentru a depărtării strălucire

Azi vii în pragul părintesc

Să cauţi iar vechea lucire.

La poartă-i mare buruiana,

Că nu e nimeni s-o plivească

Adâncă-ţi este în piept rana

Că nimeni nu-i să te primească.

Îţi aminteşti cu mare drag

Chipul măicuţei nins de ani

Pe tata să-l mai vezi în prag

Nu poţi plăti cu-ai lumii bani.

Acum e prea târziu, străine

Să întorci timpul nu mai poţi

Doar să le-nchini rugi creştine

Să intre pe ale Raiului porţi.

De drag şi-n amintirea lor

Vrei acum să inviţi tot satul

Să ştie că în ciuda vremilor

Satului i s-a-ntors soldatul.

 Nu mai e loc

Pe Terra nu mai este loc de-atâta nebunie şi‑atâta populaţie

Şi-am hotărât c-ar trebui să ne mutăm în altă constelaţie

Noi alergăm zi după zi, suntem grăbiţi să ne‑ncadrăm în grafic

Nici pe şosele n-avem loc să circulăm şi ne blocăm în trafic

Înghesuială peste tot, în autobuze, în metrou, ne călcăm în picioare,

Suntem prea mulţi, ne strâmtorăm şi n-avem loc sub Soare

Nu mai e loc nici de un gând bun, nu mai e loc nici de-omenie

Cui îi mai pasă acum de-un biet bătrân secat de energie?

Spitalele sunt pline ochi de-atâtea suferinţe, boli şi leziuni

Nu mai sunt paturi goale nici măcar la casa de bătrâni.

Cu vorbe crude lui îi spun, fără regret şi fără pic de graţie:

Nu mai e loc, plecaţi acum, lăsaţi teren la noua generaţie!

Şi crucile se-ngrămădesc, e mare aglomeraţie şi-n cimitire,

Doar sufletele merg în Rai unde e loc destul şi unde-i pace şi iubire!

Kessy Ellys Nycollas - România - Libertatea.

Libertatea

- Astăzi, tot mai mulţi oameni aleg o formă liberă de iubire. Nu se mai căsătoresc, nu mai locuiesc împreună, dar cu toate acestea, se iubesc și trăiesc în armonie.

Cu siguranță biserica ar spune că o relație fără cununie, este o relaţie din care Dumnezeu lipsește şi care nu va avea viaţă lungă. Lipsită de harul lui relația va dura doar o vreme. Dacă nu aș fi trăit 22 de ani, o poveste cu acte în regulă, în care am fost chinuită ca și Isus, aș tinde să cred că așa este. Iubirile nu ajung la maturitate niciodată, după părerea mea, indiferent dacă este o iubire de sacrificiu sau una adevărată. Responsabilitățile nu nasc iubiri adevărate și mature. Tot biserica ar spune că fără cununie nu se poate ajunge cu adevărat la iubire ci se rămâne în faza de îndrăgostire. Nici măcar. Dragostea, oricât de bine am încerca să o păstrăm, să o protejăm noi, tot moare. Nimic nu este nemuritor. Cununia este ca şi un bilet de călători. Călătoreşti legal dar nu și în siguranță. Legământul în fața altarului sună în genul, păna moartea ne va despărți. Da asta am simțit și eu. Eram divorțată de cinsprezece ani dar nu m-am simțit liberă decât după decesul lui și asta pentru că anularea cununiei civile trebuie să trecă printr-un proces în care se împart bunurile mobile şi imobile, copiii. Cununia religioasă nu se anulează indiferent cu cine vei alege să fii, să trăiești și ce mi se pare și mai și este faptul că o persoană divorțată se poate recăsători şi cununa, făcând iar și iar legământul de a fi împreună păna la moarte.Vi se pare că este corect? Mie sincer, nu. Să alegi să trăiești într-o relație de parteneriat, de echipă nu înseamnă că nu ai nimic de pierdut ci doar de câştigat, înseamnă că ai demnitate, că eşti mult mai responsabil și liber să pui punct atunci când lucrurile încep să scârțâie și nu mai există cale de redresare. Astfel de relații nu le poate avea oricine, ci doar oamenii puternici, oamenii capabili să se întreţină singuri, oamenii care sunt capabili să aibă o casă proprie, un venit personal din care să poată să își achite toate obligaţiile financiare. Viața trăită astfel nu ar trebui să fie condamnată ci apreciată. Dovedește curaj. Evoluăm împreună numai că schimbăm profesorul. Fiecare materie are profesorul ei.

KEN Fragment din Jurnalul uni suflet ciudat Vol I

Kessy Ellys Nycollas - România - Știi tu oare?

Stii tu oare?

Știi? Iubirea, dragostea, nebunia ce o manifest pentru tine mă obligă să iau o pauză în care să pot respira profund, să îmi așez gândurile și să închid toate visele, care par spulberate, în lada de zestre a bunicii. Acolo poate că se vor resemna, stând în liniște deplină. Îmi sunt îndeajuns atâția ani în care te-am iubit ca o nebună, dar și atâtea nopți în care te-am visat.

Știi tu oare cum este să te zvârcolești în tot patul căutând, alergând, îmbrățișând doar vise care se destramă în zori?

Știi tu cum este atunci când ai atât de mută iubire de dăruit și nu ai cui? Știi cum este să ne întâlnim în nopți pline de liniștea apăsătoare, să ne privim , să ne facem declarații și să ne trezim , singuri, realizând că totul se trăiește doar în vise?

Pământul reavăn încă, rămas din acea primăvară, miroase a ghiocei și iarbă crudă, iar aerul se simte poluat de aburul locomotivei care gâfîie din greu, după un drum parcurs printre arborii și casele așezate de o parte și de alta a șinelor care scârțâie sub povara dorințelor tale de a mă cunoaște, iar pașii mei mă poartă către gara veche în care iubirea a decis să se îmbrățișeze. În acea primăvară reînviau vise  care agonizau în suflet, tăinuind iubirea, Amurgul înserării împrăștia în jurul meu o admosferă neînțelasă de parcă cerul vroia să coboare raiul pe pământ.

Sub lumina felinarelor, deja aprinse, pe acel peron de gară, sufletele, iubirea, dragostea și toate dorințele noastre s-au întâlnit în taină, s-au privit înfiorate și  s-au atins sfioase, într-o îmbrâțișate prelungită, după cortina nopții întunecate de nori plumburii care, sub pretextul pregătirii de ploaie, ne ascundea parcă de ochii iscoditori ai călătorilor de pe peron.

Plecând, mână în mână, în fața ochilor parcă, mi se așternea un covor cu flori multicolore printre care zburau veseli flutui colorați, iar vântul adia ușor, atât cât să îmi răcorească sufletul înfiebântat de văpaia privirilor tale și de îmbrățișarea brațelor puternice care m-au strâns la piept, șoptindu-mi discret, la ureche: - ce frumoasă ești! Mult mai frumoasă decât în fotogrfie! Sincer, nu mă așteptam să fiu întâmpinat de o femeie atât de frumoasă!

Pașii mi se împleticeau, mintea mă certa, sufletul înflorea. Pe câmpul lui mlăștinos, înundat de lacrimi și durere, înfloreau nuferi albi iar eu îmbătată de albul lor strălucitor, admiram în tăcere, mirifica pictură care se unduia o dată cu mlaștina de un gri petrol, luptându-mă să ticluiesc  cuvinte cu care să pot formula o frază prin care să pot transmite exact, tot ce simt. Fericire dar si durere, bucurie dar și teamă, dorința neînțeleasă de a-mi ascunde sentimentele de iubire care mă năpâdeau.

Simțeam sufletul incendiat de  o iubire care durea, dusă și trăită în taină, mult peste puterea de înțelegere a rațiunii mele, făcându-mă neputincioasă și mistuindu-mă sub povara unei iubiri interzise.

Urcăm pasarela către centrul orașului, iar stropii reci ai ploii ne biciue în față, certându-ne parcă, anticipând ce va fi să fie. Ajunși acasă, ploaia îmi luneca pe sticla ferestrei, adunând-și stropii în câușul sufletului zbuciumat de trăiri și dorințe, ca mai apoi să poată spăla păcatul făcut împreună, într-o dimensiune a nebuniei și irealului. Două trupuri situate la poli diferiți, totuși, au reușit prin puterea iubirii și sub povara păcatului să se contopească într-un mod mai puțin firesc și să rămână aproape încremenite în acea clipă atemporală a timpului lor.

Încăperea devenea  ,,o sală de dans’’al iubirilor noastre care fremătau agonizând în sentimente și fremătări. Era de altfel momentul care mi-a schimbat viața și în care sufletul meu a rămas viu și treaz, fâlfâindu-și aripile, într-un zbor etern în jurul sufletului tău.

Este doar un vis!

KEN – 18.02.2018 / Petroșani

VASILE DRĂGAN Despre ,, CĂLĂTOR PE DRUMUL FERICIRII'', volum semnat de ELIODOR PAUL MIHĂILEANU

                              VASILE DRĂGAN 

    Despre ,, CĂLĂTOR PE DRUMUL FERICIRII'' 

                               volum semnat de ELIODOR PAUL MIHĂILEANU

       La o anumită vârstă, mulți oameni simt nevoia de a privi în urmă și a-și depăna realizările și neîmplinirile, succesele și înfrângerile, privindu-le pe toate cu sinceritate și discernământ. Când acestea sunt încredințate tiparului, devin valori, contribuind la îmbunătățirea patrimoniului cultural. Un asemenea om nu se oprește din activitate nici în toamna vieții, ci își continuă munca, dorind să rămână același, indiferent de trecerea anilor.  În această categorie se înscrie și inginerul  Eliodor Paul Mihăileanu, care atât prin această carte, cât și prin publicațiile anterioare și-a asigurat un loc în sufletul tuturor.                                                                                   

       Cu mult interes și plăcere am citit această  carte - MEMORIILE UNUI PENSIONAR MINER- a lui Eliodor Paul Mihăileanu, despre care încă de la bun început mi-am format părerea că este un document real și fără nicio exagerare ori subiectivism. Aceeași părere am avut-o și la  finalul lecturării ei. Autorul  reușește  să descrie  cu  lux  de amănunte, o mulțime de aspecte întâlnite și evenimente petrecute pe parcursul vieții, care l-a purtat  departe de  locurile sale  de origine,  de  Gorjul  său, de care își amintește mereu cu drag și unde acum  la această frumoasă vârstă, de primăvara până toamna, își petrece  timpul alături de soția sa- Gina. Este vorba de Hăiești, satul natal al soției sale, situat nu departe de  Băile Săcelu.                           Consider că autorul a scris această carte  cu gândul curat de a  ne face să apreciem  locurile pe unde a trăit și muncit alături de  oamenii  adâncurilor,  de prietenii și ortacii săi din Valea Jiului. Cred că nu greșesc dacă afirm că această carte este  un document interesant de literatură și istorie a vieții minerilor, a celor care au trudit în subteran.  Toate întâmplările și amintirile plăcute, mai puțin plăcute  și chiar tragice,  sunt  frumos relatate și cu lux de amănunte. Cartea este scrisă și prezentată  pe înțelesul  oricărui cititor,fiind  o oglindă a realității din trecut și prezent. Sunt redate cu fidelitate multiplele aspecte ale comunității pe unde a trăit și a muncit și evocate noblețea oamenilor și neajunsurile  lor.                          

       Cartea înglobează diverse informații interesante, atât din viața sa, a familiei sale, a rudelor, prietenilor , cât și a oamenilor  de la minele și unitățile unde a muncit cu responsabilitate și dăruire. Remarc sinceritate în descrierile sale, recunoscându-și neajunsurile, slăbiciunile și greșelile din viața și activitatea sa. Nu a omis în relatările sale riscurile și pericolele prin care a trecut și nici anumite întâmplări, unele de-a dreptul hazlii, avându-i protagoniști pe unii șefi de-ai săi. A îmbinat la loc potrivit proza cu versuri frumos rimate compuse de domnia sa.   Autorul amintește și de pasiunea și lucrările  sale  din domeniul artelor. A relatat și participarea sa la diferite petreceri și excursii. A amintit în cartea sa și despre marii   lucrători ai artei, artiști plastici din Valea Jiului: Ladislau Schmit din Petrila - un maestru al artei  decorative și monumentale, maestrul  Iosif   Tellman din Lupeni  și Dafinel Duinea din Vulcan -  un mare  maestru  al ex-librisului.           
         Este mândru  de familia sa: soție, părinți, socri, noră, fiu și nepot, fiind el însuși  un bun familist. Munca deosebit de grea a oamenilor din adâncul minelor  (mineri, lăcătuși, electricieni, maiștri, ingineri) face ca viața lor sa fie supusă deseori unor riscuri. Aceste aspecte ale muncii și vieții de miner sunt prezentate de autor într-o manieră realistă. Cred că se cuvine să ne reamintim câteva versuri din Imnul Minerilor, care-i însoțeau în gând la coborârea în miezul întunecat al pământului, de unde scoteau din abataje la lumina zilei „aurul” negru - cărbunele necesar industriei :    

                                                                                                             

„În fund de munți noi des intrăm, 

Cu  BUN NOROC  ne salutăm.                                                                                    

Și când ieșim din sânul lor,                                                                              

Noi tot  NOROC  strigăm în cor.                                                                                    În mină-i Dumnezeu cu noi,                                                                                    

Afară-s  grijuri și nevoi!                                                                                          Deasupra noastră n-avem cer,                                                                                  

C-așa  e viața de miner !                                                                                

Când  plini de praf cu pași trudiți,                                                                       

Ieșim din mină obosiți,                                                                                         

Ne doare că-n  lumina sa,                                                                                       Pământul ține-o lume rea.                                                                            

  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .                                                                                                  Și  moartea vine tot mai des,                                                                                    

Să vadă  ce-are de  cules,                                                                                 

Din lumea noastră  făr’ de cer,                                                                                        C-așa e viața de miner.”                                                                                                                                                                                                                  

   În încheiere doresc să precizez că pe Eliodor Paul Mihăilenu -  Doru -  cum i se spune în familie și de către prieteni,  autorul acestei complexe și minunate cărți, cu care am fost coleg de muncă la minele Petrila și Câmpu’ lui  Neag din Valea Jiului și care îmi este și bun prieten, l-am cunoscut în urmă cu mulți ani. A fost și este apreciat de oameni. Personal mă bucur că mi-a fost dat să cunosc un asemenea om cu suflet mare, un bun inginer, pictor, scriitor, un adevărat om de omenie. Mai rar oameni  ca domnia sa. Ca prieten, rămân pentru totdeauna  alături de cei care îl  iubesc și îi încredințez  toată stima și respectul meu.                                                                                                              

Vasile Drăgan                                                                                                         

Cugir  5 martie  2020.

Despre MIHAELA CD - CANADA

despre Mihaela  CD   

''De fapt la mine versurile au venit singure… din durere si din iubire … eu n-am făcut nimic deosebit… decât le-am scris...''  Mihaela CD

Mihaela CD s-a născut in România. A emigrat in Canada  in urmă cu multi ani impreună cu familia si s-a stabilit la Montreal. A iubit intotdeauna  poezia  si muzica  dar a inceput cu adevărat  sa scrie poezie  in urma unui soc puternic când si-a pierdut tatăl  pe care il iubea enorm. Versurile au venit singure , fără sa vrea, o bântuiau noapte de noapte cerând să fie scrise.Un dar divin, un răspuns al universului care aplică parcă o lege a compensatiei. Iti ia si iti dă!

Prima sa poezie a fost  ''Iubite tată '',apoi ''Binecuvântare si chin'' si ''O Doamne''. A fost incurajată de cei apropiati  să continue, să publice,  iar de atunci scrie fară oprire si se implică activ in diverse proiecte literare.

Este fondatoarea revistei on line:  '' Poezii pentru sufletul meu '' revistă de artă, literatură si cultură  a românilor de pretutindeni.

Pune bazele revistei  in 30 octombrie 2018  in Montreal, Canada, ajutată fiind de sotul sau Johnny care  in prezent este editorul revistei.Aceasta colaborează cu nenumărati  autori, arti , pictori si muzicieni, revista virtuală  fiind citită on line in peste 100 de tări din intreaga lume.

Mihaela CD este autoarea volumului  de poezii ''Binecuvântare si chin'' publicat  la editura Celestium, in Romania in iunie 2019. Lansarea oficială având  loc in 28 septembrie 2019 in Montreal, Canada.

La un an de la fondarea revistei virtuale ''Poezii pentru sufletul meu'' Mihaela CD impreună cu sotul său Johnny publică la Montreal  primul număr al revistei tipărite Poezii pentru sufletul meu,  Nr1/2019 Noiembrie/ Decembrie..Lansarea oficială a revistei având loc in 25 ianuarie 2020 la Montreal in cadrul evenimentului GALA ARTELOR LA CEAS ANIVERSAR.

Colaborarea cu compozitorul /artistul Dan Lucian Corb i-a adus nenumărate melodii  pe versurile sale care pot fi ascultate pe you tube pe canalul autor Mihaela CD.

Mihaela CD participă la Antologia Parfumul clipei,vol IX apăruta la Editura Scriitorilor, in februarie 2020 in  Romania

Autoare a volumului '' Focul din Noi'' poezii  pentru suflet, volum care este impodobit de minunate picturi ale artistului Mircea Rustiuc ( in curs de tipărire)

In prezent autoarea lucrează la alte doua proiecte literare:Un al treilea volum de poezii  pentru suflet si un roman de proză, continuând să publice zilnic in revista virtuală  Poezii pentru sufletul meu si trimestrial in revista  tipărită cu acelasi nume.Colaborează cu muzicieni, artisti, pictori, participând la diverse proiecte literare si  la numeroase  reviste publicând articole si creatii literare proprii .

Impresii: ''Poeme dăltuite cu har ne dezvaluie o lume interioară subtilă, complexă, contemplativă ce se descoperă pe ea  insăsi,  cu mirare și dor, ca o mimoză literară, gingasă, ascunsă si caldă.

Un poesis bun, de inaltă  tinută care va avea multe de spus , de dezvăluit , in viitoare tărâmuri de vers, in următoarele coperti de carte !'' MUGUREL PUSCAS

Kessy Ellys Nycollas – Cronică Literară Petroșani / 07.03.2020 ELIODOR PAUL MIHĂILEANU – CĂLĂTĂR PE DRUMUL FERICIRII

     Kessy Ellys Nycollas – Cronică Literară

            Petroșani / 07.03.2020

ELIODOR  PAUL MIHĂILEANU – CĂLĂTĂR PE DRUMUL FERICIRII    

Eliodor Paul Mihăileanu, octogenarul fiu al Gorjului, continuă la începutul celui de-al optulea deceniu, să meargă voinicește pe drumul anevoios al vieții ,,ÎN CĂUTAREA FERICIRII’’ drum pe al cărui urcuș contemplă luminița de la capătul tunelului său existenţial, retrăind emoţii pure ce curg în versuri  și proză, cuprinse într-un volum emoționant în care își povestește viața amorosa, viața de familie cât și viața ca angajat în diverse funcții.

       Acest volum impunător, prin impresionantul număr de descrieri ale evenimentelor, însoțite de fotografii, demonstrează că românul s-a născut un bun gospodar și un devotat familist.

      Fericirea căutată, cea care dă şi titlul volumului, precizează că veacul, pe al cărui acoperiş a ajuns, este încă necunoscut de istorie deoarece, tăcerile aşteaptă să prindă viață ieșind de sub ,,tiparniță’’, filtrate prin oglinda lupei care îl ajută să scrie, strecurându-le prin ,,pânza luminii”, puse  sub talpa criticiilor”, spășit apoi să încerce curățarea sufletului de toate mizeriile care l-au încărcat permanent.

     Eliodor Paul Mihăileanu, poate fi privit ca și o imagine a unui veac viitor al cărui început este încă patronat de ,,mizeriile’’ morale, umane, sociale, politice trăite perpetuu de mai toți pământenii.

      Unele capitole din cuprinsul acestui volum sunt dedicate femeii. Acea femeie mereu dorită, adorată, așteptată și greu de descifrat. Femeia veșnic misterioasă la care  poate jindui orice bărbat îndrăgostit, hotărât să guste fructul oprit.

     De-a lungul timpului, toţi creatorii de frumos: pictori, sculptori, compozitori, prozatori și poeți, și-au imaginat farmecul femeii în varii culori şi creații artistice, toţi fiind atraşi de complexitatea fiinţei care le-a oferit clipe de beatitudine şi înălţare, atunci când întreaga lor ființă freamăta şi cânta sublimul clipei de iubire.

    Eliodor Paul Mihăileanu, omagiază discret  femeia,  ca pe o creaţie dăruită bărbatului, cu toate ascunzişurile, meandrele ei interioare, tocmai spre a pătrunde în adâncurile acestei fiinţe complexe, actul cunoaşterii (însemnând chiar dezlegare),  descifrarea marii taine a vieţii.

                Cunoscătorii spun că văzul şi auzul sunt cele două simţuri ce oferă omului cele mai multe informaţii despre ceea ce îl înconjoară. Se zice, de asemenera, că femeii trbuie să-i încânţi  auzul prin şoapte la ureche (atenţie la ceea ce ne şoptiţi, domnilor!), iar bărbatul îşi satisface ochiul  prin ceea ce vede, simte, atinge, cucereşte (atenţie cum  arătaţi doamnelor!).

                Autorul este în substanţa fiinţei sale, un romantic conştient de lumea pragmatică în care trăieşte şi se cenzurează cu o cumpătare admirabilă, spre a nu se expune unei nedrepte critici (la critică ne pricepem toţi).

                  Familia, pentru autorul lucrării de față, a fost și este încă, forma sacră a trăirii și perpetuării acestei ,,specii’’ extraordinare, care poartă denumirea, de OM. 

                 Las  cititorilor bucuria de a descoperi esența scrierii care atestă faptul că Eliodor Paul Mihăileanu este un exemplu demn de urmat pentru toți aceia care vor să afle ce presupune viața de familie, cu problemele dar și cu bucuriile ei.