Surprize literare! Mâini îmbrăţişate - Un duo armonios! (Tanrenga) Ion Cuzuioc – Andrei Grădinaru

       Doi buni prieteni, un moldovean de peste Prut şi  un muntean din Bucureşti au format un pod din mâinile lor, scriind o carte de tanrenga. Cei doi sunt Ion Cuzuioc şi Andrei Grădinaru. 

    Cartea, în format mic, cu titlul ,,Mâini îmbrăţişate" a văzut  de curând lumina tiparului la ,,Iutastan SRL" din Chişinău.  

 

 La începutul cărţii autorii dau definiţia acestui gen literar de sorginte niponă :,,Tanrenga e o poezie scurtă legată formată din două strofe : una din trei versuri, alta din două versuri. Tanrenga e compusă de doi poeţi. Prima parte are structura 5-7-5 silabe iar a doua are structura de 7 – 7 silabe.” Tanrenga este cel mai scurt poem legat scris de două persoane. 

    Tanrenga se deosebeşte de Tanka, poem cu aceeaşi  structură dar scris de o singură persoană. Tanka e în general un poem de dragoste, în timp ce tanrenga are mai multă libertate ca tematică, ajungând chiar la nuanţe de senryû.

     Între cele două părţi ale poemului tanrenga trebuie sa fie o legătură, partea a doua să continuie ideea dar într-un mod diferit. Farmecul constă în elementul surpriză creat între cele două părţi. În literatura de inspiraţie niponă din România se cunosc multe nume de autori cu notorietate care au scris tanrenga : Şerban Codrin şi Manuela Miga, Dumitru Radu şi Radu Patrichi, Dan Doman si Dumitru Radu,Vasile Moldovan cu Magdalena Dale, Dan Doman și Șerban Codrin, Dumitru Radu şi Mara Paraschiv, Maria Tirenescu  şi Livia Ciupav. 

     Temele abordate de cei doi autori sunt foarte variate : de la cele  inspirate de cele cinci anotimpuri, la tema păianjenului, a sperietorii, a satului, a lunii şi soarelui etc.

    Iată o tanrenga de primăvară  al cărei farmec şi prospeţime constă în asocierea primului anotimp al anului cu vârsta copilăriei. 

cireşi în floare -

pe capul copiilor

pălării albe (I. C.)                                      

răsărite din obraji

deja fructele roşii (A. G.)

     Legătura dintre cele două părţi este dată de florile de cireş şi de fructele acestuia. Numai că imaginaţia celui de-al doilea autor se referă  la bujorii din obrajii copiilor care, probabil au alergat pe sub cireşii în floare. Petalele le-au împodobit capetele  cu petale iar alergatul le-a scos bujori în obraji. 

     
Vara, la rândul ei apare în mai multe ipostaze. În cea la care mă  voi referi, primul autor, Ion Cuzuioc foloseşte o imagine comică, vorbind de o cioară care în loc sa-şi ia zborul la vederea sperietorii se adăposteşte de căldură sub pălăria acesteia, deposedând-o astfel de rolul ei de paznic al câmpului.

vara la umbră –

cioara sub pălăria 

sperietorii (I. C.)

Ca să nu rămână mai prejos, perechea sa, îi dă o replică pe măsură :

în siloz păianjenii

balotează tot praful. (A. G.)

Toamna apare în cadrul unei ferestre cu frunze  pe pervaz dar coborâtă parcă din goblenul bunicii :

frunze pe pervaz -

din goblenul bunicii

toamna în 3D (A. G.)

Pe de altă parte, haina bunicului capătă şi ea un miros specific: cel de busuioacă:

haina bunicului cu

miros de busuioacă (I. C.)

Iarna apare în cadru printr-o imagine foarte reuşită :

zăpadă în munţi  -

pe străzi vântul fără rost

viscolind praful  (A. G.)

Prin aliteraţia creată  de repetiţia consoanei  ,,v" auzim parcă vâjâitul viscolului care ridică norii de praf pe drumuri. Replica perechii dă o notă de umor tabloului :

în colbul de pe drumuri

se scaldă găinile (I. C.)

Nu sunt uitate nici sărbătorile de iarnă şi nici al cincilea anotimp. Prima parte, scrisă de Andrei Grădinaru ne transportă în lumea poveştilor :

aproape Crăciun – 

cu sclipiri mai aprinse 

şi promoroaca (A. G.)

Partenerul în schimb, mult mai practic, ne readuce cu picioarele pe 

pământ, amintind de tradiţia Crăciunului de a sacrifica porcii. 

ajunul Crăciunului 

în coviţăit de porci (I. C.)

Din  colindul de Anul Nou nu lipseşte bunica al cărei ceas e ,,întors  încă  o dată". În schimb, atmosfera este animată de cei veniţi cu colindul  puşi pe glume şi pe ghiduşii. 

colind de an nou -

întors încă o dată 

ceasul bunicii (A. G.)

verzi şi uscate de la 

colindătorii ghiduşi. (I. C.)

Spaţiul nu ne permite să abordăm întreaga tematică  a cărţii de tanrenga a celor doi autori, dar se pare că  aceştia au o înclinaţie deosebită pentru păianjeni care apar în mai multe tanrenga. Mă voi opri asupra uneia din ele. 

noapte geroasă – 

paingul îşi aruncă

pânzele pe foc (I. C.)

O imagine deosebit de puternică dar cu o mare forţă de sugestie în acelaşi timp. Personificarea insectei care îşi ţese iarna pânza pe lângă vatra caldă capătă aici o valoare simbolică : gerul e atât de aprig  şi poate bietul bătrân care locuieşte într-un bordei nu mai are ce pune pe foc să se încălzească. Empatizând cu bătrânul, păianjenul face un gest suprem : îşi sacrifică munca migăloasă aruncându-şi ,,pânzele pe foc".  Citind partea a doua din tanrenga nu mai avem nicio îndoială asupra sărăciei care domneşte în bordeiul bătrânului : hogeagul  spart de pe casă e reparat de promoroacă. 

spărtura din hogeag

dreasă de promoroacă  (A. G.)

,,Mâini îmbrăţişate" este o carte în care descoperim doi poeţi talentaţi care asemenea unor actori îşi aruncă replicile unul altuia cu multă dezinvoltură şi originalitate. 

Virginia Popescu ,

Ploiești, România,

11 -  07 - 2024