DUMITRU SANDU - ROMÂNIA - AM O FLOARE PRINSĂ-N BUTONIERĂ

AM O FLOARE 

PRINSĂ-N
BUTONIERĂ

Am pus o floare la butonieră
Și cu-n surâs simpatic și frumos,
Mi-am luat mașina să arăt bengos
Și am plecat pe calea rutieră.

Câte o groapă mă scotea din zâmbet,
Câte o curbă mă făcea atent,
Ferindu-mă să dau de vre-un agent,
Dintre acei ce atentează la carnet.

Azi primăvara-i înflorită toată
Și păsări vezi în pomi și pe trotuar,
Iar eu treceam cu-n aer de ștrengar,
Cu gândul de-a iubi și eu o fată.

Chiar mi-am parcat mașina într-un loc
Și repezit plecai să-mi caut sânziana,
Dar ca să vezi am dat de Mariana,
O fată care sta la mine-n bloc.

Ne cunoșteam așa doar din vedere,
În viața asta dură nu e timp,
Sau nu ne potriveam la anotimp,
Ca să avem cumva negociere.

Și ochii ni s-au întâlnit pe chip,
Iar mâinile cu grijă le-am atins,
Chiar cele două inimi s-au aprins,
În câte-va secunde dintr-un timp.

Ne-am alintat cu cântec de iubire,
Pe amândoi plăcerea ne-a orbit,
Ca două stele noi am strălucit
Și ne-am scăldat în marea fericire.

Acuma când ne căutăm în minte,
Citim din amintiri la foc neoane
Și numărăm în gând câte baloane,
Am risipit ca omul cel cu minte.

Am strâns în brațe multe frumuseți,
Nu pot să uit cum noi ne-am cunoscut,
Te port în gând precum un zâmbet mut,
Din floarea vieții noastre tinerești.

05-06-2020
DUMITRU SANDU

LIDIA TREGUBENCO MARDARI - R. MOLDOVA - DOI HULUBAȘI CA NEAUA ALBI

"Doi hulubași ca neaua albi"

Doi hulubași ca neaua albi
Veneau la casa parintească
Se așezau pe al casei prag
Voiau ceva să-și amintească

Apoi zburau din pom în pom
Se așezau pe orice creangă
Și-apoi parcă stârniți de un dor
Priveau stingher înspre fereastră

Mă chinuia această joacă
O taină grea zăcea în ea
Și inima -ncerca să creadă
Un gând ce-n cap se-nvălmășea

Eu îi priveam de lânga poartă
Cum zborul își luau în sus
Pe calea Domnului cea dreaptă
Unde părinții ni s-au dus

Părinții mei în haine albe
Schimbați în păsări călătoare
Mai vin pe acasă ca să-și vadă
Copiii - sfânta lor comoară

De-aș fi putut să-i fi oprit
Ca peste ani să-mi cer iertare
De tot ce poate le-am greșit
Ca sufletul și azi mă doare

S-au dus și-i tot revăd mereu
În orice vis și-n orice floare
În dorul și în gândul meu
Și-n orice răsărit de soare!

P. S. Cu adânc regret peste decenii!!!

DUNIA PĂLĂNGEANU - ROMÂNIA - NU MAI CĂDEȚI PICURELE

Nu mai cădeți picurele

Dunia Pălăngeanu / "Poeme de băut cu ulciorul"

Foaie verde trei parale
cine mi-o ieșit în cale
când urcam pe deal agale,
era tinerețea mea
albă ca fulgul de nea,
se uita într-o cișmea
tristă ca o turturea,
și plângea pe lăngă vie
bătrânețea să-ntârzie,
să mai calce sprinteioară
pe poteca de la moară,
cu busuiocul sub ie
dragostea să i-o mângâie,
cu mușcată în obraz
să nu știe de necaz.
Și iar verde cer cu stele,
nu mai cădeți picurele
în poala mândruței mele,
și pe ia înflorată
cusută mai ieri la poartă,
că dragostea nu se stinge
bătrânețea n-o ajunge,
o așează -n inimioară
pe frunza de sălcioară,
și-n cireșul alb de floare
ca dorul de fată mare
pe uliță călătoare.

Din proiectul literar în lucru 2020 "Poeme de băut cu ulciorul ",autoare,Dunia Pălăngeanu,traducere Nadejda Radeva,prefață Cosmin Ștefan Cosmin-Stefan Georgescu
ilustrații fb.

SANDU CHIVA - ROMÂNIA - VISUL UNEI FETIȚE

VISUL UNEI FETIȚE
( suflet de copil)

Un basm citește mama în fiecare seară
Eu o ascult uimită, de parca-i prima oară,
E o poveste veche cu prinți aprigi și zmei
Ascult fără să suflu și sorb vorbele ei....

Ne întâlnim cu zâne de fiecare dată
Mă minunez de ele și-s tare fascinată,
Aș vrea să fiu ca ele, să fiu o zână bună
Să fac doar fapte bune, pe cap să cunună.

Doresc să fiu domniță la curte de-mpărat
Ca să-i ofer măicuței un lucru minunat,
Dar cât aș căuta mă tem că nu găsesc
Un lucru să-i arăt măicuței c-o iubesc...

Aș vrea să-i împlinesc un lucru mult dorit
Un ideal ce-n viața l-ar vrea înfăptuit,
Eu voi munci cu trudă să fac ce am promis
Pentru măicuța mea să-i dărui acel vis.

Atunci când voi fi mare aș vrea să fiu ca ea
Să am copilul meu să-i dărui dragostea,
Să-i dau o părticică din sufletul de mamă
De îmi vor curge lacrimi, le-oi șterge pe năframă!

SANDU CHIVA 30 MAI 2O18

NAE CRISTIAN - ROMÂNIA - TRENUL ȘI DOMNIȘOARA FABULĂ

,, TRENUL ȘI DOMNIȘOARA ,,
,, FABULĂ ,,

Într-un tren de C.F.R. mare, roșu, fioros,
Se plimba o domnișoară,
Când la geam şi când sta jos.
Un țăran trecând prin gară s-a oprit mirat în loc:
– Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam aşa de prost
Să plimbe așa pe oricine…
İa stai, frate, că e rost
Să mă plimbe şi pe mine!
Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,
Se-n chină la duhul sfânt
Şi de-odată – zdup! – chiar sare
Trenului în deplasare…
Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, trenul rău a țiuit,
Și a venit controlorul, într-o clipă și apoi
Să-l întrebe de bilet,
Să-i dea amendă discret,
Şi cât colo să-l coboare, pe distinsul țărănoi
– Ce-ai gândit tu oare, javră?
Au, crezut-ai că sunt prost?
Domnișoara, treacă-meargă,
În trenul meu o suport
Că este civilizată, si are abonament
Este foarte inteligentă și e plină de talent…
Pe când tu, țăran prostuț,
Cum să te plimb fără parai?
Nu mi-ar fi ruşine mie, de metro și de tramvai?
Un tren mare şi luxos, cu echipament complet,
Să te plimb fără bilet?…

NAE CRISTIAN
BUDEȘTI 01 10 2015

Kessy Ellys Nycollas - România - Din iubire poți uita cine ai fost, poți renunța la demnitate și orgoliu, poți deveni chiar și o sclavă a iubiri însă, niciodată nu vei putea accepta, înțelege, tolera, ABSENȚA!

 ,, Când știi cât valorezi, niciodată nu te opri înainte de a obține ceia ce ți se cuvine’’

                                                               

    Am vrut să uit și am plecat să caut un colț liniștit, pe acest pământ, unde să îmi pot trăi viața în pace. La plecare l-am rugat pe Dumnezeu să mă ducă cât poate de departe, atât de departe încât, să nu știe nimeni unde să îmi aprindă o lumânare. 

   L-am găsit! În primele două săptămâni eram ca un nou născut. Nu mă cunoștea nimeni și nu cunoșteam pe nimeni. Nu știam unde mă aflu! Știam însă că Divinitatea m-a dus pe o insulă frumoasă ca un colț de rai. Locuri noi, oameni noi. Încercam să văd în orice lucru, frumusețea și culoarea. Era verde. Mult verde, deoarece acolo nu era niciodată iarnă. Voiam să mă bucur de tot, să mă bucur de viață. 

   Nu am căutat dragostea ci am fugit de o dragoste. Am fugit crezând că la graniță, cineva o va întoarce din drum. Credeam că pot să o abandonez, pur și simplu, ca pe o valiză grea, plină cu dureri și dezamăgiri, cu vise neîmplinite...

    Cât de naivi devenim uneori!

    Fugim de dragostea vieţii fără a şti că ea va fi mereu cu noi. 

  Indiferent ce aș fi vrut eu să fac, să îmi imaginez, mă trezeam auzind cuvintele omului drag, simţindu-i îmbrăţişările, căldura din suflet și văzându-i ochii mari, verzi, luminoși.

   În scurt timp am realizat că nu banii, nu vacanţa de 5 stele, nu casa de pe litoral mării Mediterane mă pot face fericită ci, un simplu: „te port în suflet, ai grijă de tine” spus de cel căruia i-am oferi ceea ce credeam că nu mai am, sufletul.

    Abia atunci am înțeles că dragostea nu este un simplu joc din care ieși când te plictisești și intri când poftești. Dragostea este atunci când indiferent ce faci nu poți renunța, când treci peste toate şi păstrezi în tine o părticică din sufletul omului iubit iar cuvintele tale ar vrea să spună de existenţa unei iubiri secrete în care ai spus: pentru mine, tu ești totul. Tu ești rai, tu ești iad... ești lumină și iubire... pentru mine, tu însemni acasă.

    M-am speriat atunci când am găsit, fără să caut și mă speria gândul, că trebuie să păstrez, ceea ce nu merit, sau că trebuie să plătesc într-un final, cu nefericirea.

    O forță însă, îmi tot repeta, dorind parcă să mă facă să înțeleg: ce trebuie să fie al tău, al tău va fi.       Cine e omul tău nu va pleca nicăieri, nici măcar atunci când va veni vremea să îţi mângâie fața ridată sau părul încărunțit.

   Așa ar trebui să fie, noi ne batem capul cu relații expirate demult, retrăind momente de altădată, imaginându-ne că suntem cu persoane care au plecat de mult din viața noastră. Ne este greu să înțelegem că, așa cum niciodată, mortul nu se mai poate întoarce de la groapă, tot așa și iubirea, când  începe să degaje miros de mucegai, momentele frumoase încep să se scufunde într-o mocirlă de regrete, resentimente, nemulțumiri și neajunsuri, apoi, în ură.

    Este important să trăieşti fiecare moment, clipă, secundă, bucată de timp bucurându-te de ele. Iubește omul de lângă tine, în prezent. Ziua de azi, mâine va deveni trecut. 

   Nu fugii! Nu te speria! Iubirea care nu moare, nu este îngropată, întotdeauna te bântuie. Consumă tot, îngroapă rămășițele și abia după aceea mergi mai departe. 

   Poţi să pleci doar atunci când nu mai dorești să ei cu tine o bucată de suflet, din sufletul omului iubit. Poți să fugi departe crezând că, glasul tău va rămână o amintire... dar când aceasta este încă vie, vei încerca din obișnuință să strigi ca să vezi dacă vei fi auzită, rugându-l să revină măcar dimineața la cafea. Dar să revină.

   Ești capabilă să îi ierți orice. Te bucură până și minciuna, atunci când ea este spusă frumos, de glasul acela care îți înnebuneşte auzul și îți tulbură mintea, de buzele acelea care îți zâmbesc șiret într-un colț al gurii mimând în șoaptă, acel te iubesc magic, cu care este capabil să îți cumpere din nou sufletul.

      Ești capabilă să înțelegi orice, dar să revină.

      Nu poți trăi însă în întunericul creat de lipsa lui și nu poți suporta tăcerea. 

     Din iubire pot uita cine am fost, pot renunța la demnitate și orgoliu, pot deveni chiar și o sclavă a iubiri însă, niciodată nu voi putea accepta, înțelege, tolera, ABSENȚA!

      Oamenii care nu și-au terminat povestea, se vor reîntâlni unceva, cândva.

                                                                                        Kessy Ellys Nycollas

14012013/Ischia

( Da! Am trăit asta. Iubirile neconsumate în totalitate, se vor întoarce, iar și iar)

Kessy Ellys Nycollas - România - Fascinant și misterios

 

  

  Te-am reîntâlnit în miez de noapte! Același bărbat fascinant și misterios! Mă privești atent cu ochii tăi mari, pătrunzători, luminoși. Pielea ta puțin bronzată, mă  tulbură atât de tare și simt cum îmi pierd echilibrul, iar pe față îți citesc gândurile îndecente, proiectate asupra ființei mele, amenințătoare, aruncate, prin coada ochilor pe furiș. Zâmbești și îți aud vocea calmă, caldă, care se alătură complice, gândurilor ascunse, făcând să îmi tremure trupul și sufletul în clipa în care rostești un te iubesc  tulburător. Emoțiile mă copleșesc și mă fac să devin confuză, tăcută și inexplicabil de stângace în gesturi și mișcări. Zâmbesc, cu speranța că nu îmi vei descoperi, în comportament, dorințele ascunse ale sufletului care, simt că se topește, atunci când îmi ești în preajmă. Simt că ceva ciudat se întâmplă între noi atunci când stăm doar la câțiva centimetri distanță.

 

     Ceea ce se simte nu se poate numi simpatie. Se simte un fum degajat de dorințele care ard pe vatra încinsă a sufletului, așteptând să fie mărturisite, descoperite, ca mai apoi să se împrăștie distanța care ne desparte. Pe fiecare zi care trece, mă gândesc din ce în ce mai puțin la faptul că lumea ne-ar judeca pentru iubirea noastră nepermisă.

 

     Nu mă mai gândesc dacă va dura, cât va dura, dacă vom fi fericiți sau nu. Ceea ce simt acum este că eu nu mă pot sătura  de tine și asta mă face să îmi simt sufletul plin de iubire, fericit și suficient de puternic încât să poată fi surd și orb la reacțiile celor din preajmă. Îmi simt mintea golită de gânduri și lipsită de incertitudini, acum când suntem doar noi doi, învăluiți de magia unei iubirii inexplicabile, dusă parcă înspre o stare supranaturală.

 

      Ne privim, ne zâmbim unul altuia într-o umbră de secret învăluit în mister, îmi rostești puțin stângaci același Te iubesc divin și te îndepărtezi.

 

       Dimineața îmi bate în fereastră avertizându-mă că ochii lumii încep să cerceteze ziua care pășește agale, alungând noaptea.

 

       Mă întorc, mă ridic din pat  cercetând încăperea! Nu ești nicăieri! Te-am pierdut din nou!

                                                                                                  Kessy Ellys Nycollas / Ischia