duminică, 31 martie 2019

Kessy Ellys Nycollas - România / CAPTIVITATE ,,Când nu câștigi ceva cu sufletul, înseamnă că nu îl meriți. Fii responsabil de propriile tale acțiuni!'' K.E.N






















CAPTIVITATE

,,Când nu câștigi ceva cu sufletul, înseamnă că nu îl meriți.
Fii responsabil de propriile tale acțiuni!''
                                                        K.E.N


M-a prins din nou, din al meu zbor
Un vânător, cu lațul de picior...
L-a strâns cu grijă apoi, pe după cap
Din mână să nu pot să-i scap!

M-a strâns apoi la piept, m-a sărutat
Pe creștet blând m-a mângâiat
Simțindu-mi inima cum bate speriată
M-a întrebat:- de ce te temi măi fată?

Sunt doar un simplu muritor
Și vreau să-ți spun că te ador...
Ne știind cum aș putea să-ți spun
Am hotărât un laț să-ți pun
Să pici din zbor în lațul meu
Și-apoi să te iubesc, mereu...

-Știu că ești simplu muritor
Eu însă aș mai vrea să zbor
Mi-e sufletul bolnav...
 de viață chinuit
Nu mă iubi...te roooog!
 Aș vrea să plec,
 de unde am venit!

De-ai să mă-nchizi în colivie
Nu-mi va fi bine ...dar nici ție
O floare de iubești o lași la ea-n grădină...
De-o rupi și-o pui în buzunar, lângă inimă
Petalele pe rând îi vor pica
și-or deveni obstacole în calea ta...
Pe suflet de-or pica te vor răni
...și-atunci la ce ti-ar folosi?

Sunt otrăvită de dureri
Nu mi-aș dori să văd că speri
Într-o iubire cum n-a fost vreo dată
De la o inimă îndurerată!..

     Kessy Ellys Nycollas / ISCHIA - 16062013




vineri, 29 martie 2019

Kessy Ellys Nycollas - ROMÂNIA - UN ALT NAUFRAGIU


Tablou pe pânză / Liliana Radu
















UN ALT NAUFRAGIU

În suflet rafale de vânt s-au stârnit!
În minte totu-i răvășit...
Din ochi, o lacrimă , se scurge printre gene
Petale de cireș, iubirea-mi tristă, cerne...

Prezența ta, mi-a tulburat întreaga fire,
Mi-a răscolit adânc în amintire...
Cărbunii  ce stăteau, în vatra sufletului, stinși
Acum mă ard din nou, sunt reaprinși!..

Credeam că pe trecut, s-a așternut uitarea...
Că rănile adânci sunt vindecate...
Urechea îți aude iar chemarea
...iar inima... în agonie...bate!

Corabia a naufragiat din nou...
Din depărtari, străbate un ecou...
Adus la tărm din larg de mare,
Spre sufletul ce încă doare,
 doareeee!

Îmi șterg cu grijă lacrima ce pică
Pe-o filă dintr-o cărticică
În care stă cu litere de-o șchioapă
Un ,,TE IUBESC’’ care mă -îngroapă…

Aș vrea să uit, să pot să iert…
Dar gândul ăsta e incert!...
Pleacă un timp…se-ntoarece iar…
Să pot să uit, mă chinui în zadar!..


  Kessy Ellys Nycollas – 18042015/ ISCHIA


miercuri, 20 martie 2019

DIALOG LITERAR! Maria Tomița Corini cu Maria Negoiță Popa



MARIA TOMȚA CORINI


MARIA NEGOIȚA POPA




      DIALOG LITERAR! 


Maria Tomita
Doar cuvântul e pricina, uite-l cum se știe, ne-a chemat ca să-l zidim colo-n poezie!
 Eu un gând și ea un gând, noi, două Marii, ne-am jucat și am tot scris mai multe poezii. 
Sper să placă celor mulți care vor citi, cine știe, ne vom cunoaște, poate...într-o zi.
Mă-nclin cu sufletul dragă Maria Negoiță
Prețuire și mult respect Maria Tomița


Gândurile-aș vrea să fie
Mai unite ca oricand.
Frumoasa prietenie
Să se lege prin cuvânt!


 Da,cuvântul e-o minune,
Doar prin el,putem trăi,
Doar cuvântul ne adună,
Mai frumos,în orce zi.
Prin cuvânt prietenia,
E mai trainică,mai bună,
Prin cuvânt nu ostenim
Să iubim.


 Și cu el, cuvântul dulce
Sufletul mereu hrănim
Bunul Domnul, El ne-aduce
Darul ca să ne iubim!
Prin cuvinte-adevărate
Și lumina pusă-n ele,
Ducem viaţa mai departe
Prin iubire, pân' la stele!


 Pân'la stele , și pân' dincolo de ele.


 Ce frumos sună cuvântul!
Când cu dragoste e scris,
Recitind cuvintul dulce,
Luminos de tainic vis.

Maria Corini.

Când din suflet izvorăște
Cel mai mare, drag cuvânt
Toată lumea-i mulțumită,
Zâmbet, soare pe pamant!
Când și sufletul rostește
Fraze dulci, cuvinte-alese
Toate-încearcă prietenia
În lumină să o ţese!

Da,cuvântul e lumină,
Ce ne luminează calea.
Totu-n jur e armonie,
Când cu dragoste și pace,
Doar cuvântul ne alină,
Și ne- nveșnicește- n toate,
Prin iubire și credință.
Doar cuvântul gânduri cerne,
Peste vreme.


Sfânt cuvânt, frumos cuvânt
Domnu mi te-a dat în dar
Să-l înveţe mic și mare
De la mama, abecedar...
Tu cuvânt, frumos cuvânt
Ai legat prietenii
Crești mereu, mereu în gând
Mi te-așezi în poezii!
Tu cuvânt, superb cuvânt
Te rostesc și-atunci când dorm
Ești tezaur nu greșesc
Carte, tu, devii în om!

Maria Negoița 

Carte sfântă e cuvântul,
De la Dumnezeu în dar,
Ce-ar fi omul pe pământ,
Fără sfântul drag cuvânt?


 Fără sfantul drag cuvânt
Omul nu ar fi nimic
Ar fi singur, ar fi mut
În "ocean" de viaţă mic!
Fără El, cuvântul magic
Ce de Domnul e lăsat
Ar fi lumea-întunecată...
Noi prin El ne-am ridicat!


Ce minune,ce splendoare,
E cuvântu-adevărat!
Da,cuvântul este viață,
Da,cuvântul e suflare,
Cuvântul bun e speranță.


Of, cuvântule, cuvânt
Însăși Tu, ești un pământ,
Ești lumină, esti și soare
Sfat ce curge din zvoare!
Fără Tine nu se știe
Omul cum ar fi să fie!
Te slăvim, Te înălţăm
De la mama Te-nvăţăm!
Tu, cuvântule ce legi
Ale noastre sfinte legi
Doar prin tine sfătuim!
Scump cuvânt, noi te iubim!


Trece timpul, plânge gândul
E uitat Cuvântu-nchis
În tăcerile zălude
Se visează-n filă scris!
El, Cuvântul, preafrumosul
Te-a văzut mereu în vis
Se gândea, ce, cum să facă,
Să te-aducă iar la scris?
Și din grabă fără vrere
Bună seara nu ți-am zis!
Stă Cuvântul lângă ușă
Cere ca să fie scris!


Doar cuvântul scris e veşnic,
Şi rostit, cu drag de el,
Doar cuvânt-i melodie
E izvor cu apã vie!


Neaţa scumpa! El cuvântul
E izvor de apa vie!
Din străbuni ca și pământul
Îl avem, e veșnicie!


Veşnicia e cuvântul,
Cu dragoste-naripat!


Veșnicia e cuvântul
Ce-l rostim neîncetat
Colindăm cu el pământul
Suntem neam adevărat!


Colindãm cu drag de neam,
De pãmântul strãmoşesc,
Colindãm colind frumos,
Cu cuvântul românesc.


Unge sufletul cuvântul
De-i rostit cu drag, firesc,
Mai ales că-i românesc,
E al nostru tot și punctum!


 Ce frumos!
O comoarã e cuvântul,
"Mai ales cã-i românesc"!
Ce-i rostit cu legãmânt,
Pentru țarã,pentru plai,
Pentru-al nostru falnic grai.
Pentru neamul nostru drag,
Pentru -al nostru sfânt meleag.


 Doamne, mă trece fiorul,
Îl rostesc cu legămînt
Și-l simt bine-n casa-n care
Maică-mea mi l-a zidit,
Mi l-a dat cu drag de mamă,
De pământ, ţară și dor
De-aia neamul fără vamă
Să stea sub un tricolor!


Doar cuvântul e veşmântul,
De dragoste şi luminã,
Doar cuvântul ne înalțã,
Pân-la Dumnezeu cu milã.


Tu cuvânt, hăinuţă vie
Lasă lumea ca să știe
Tu ești leac, iubire, dor,
Sfatul cel nemuritor!
Ești în ceartă gălăgie
Pentru suflet o magie
Te pronunţă prea tăcut
Cu privirea și cel mut!


O! cuvântule etern,
Luminos sã dãinuieşti,
Viu, ca stelele cereşti!


 Tu, cuvânt nemuritor,
Tu ești ieri, azi, viitor!
"Viu, ca stelele cerești"
Te iubim și ne iubești!


 Scump cuvânt, noi te iubim,
Prin cuvânt te-nveşnicim,
Prin cuvânt şi noi trãim,
Slavã Domnului sã fie.
Şi acum, şi pe vecie.


 Îl rugam pe Dumnezeu
Să ne ţină-n el mereu
Fie vie slava lui -
Aurul cuvântului!
El e tot, prin el vorbim
Românește, ne mîndrim!
El ne crește măestos
Îl iubim ca pe Hristos!
Fără el, e de nescris
Ar fi totul interzis -
Plânsul, cântul și cel dor,
Ploai'-ar sta într-un picor!
El e cheia, e divin
Toţi cu drag i se închin
Cei ce ţin la el cu dor
Se numește: " Un popor!"


 Un popor este cuvântul
Şi-n cuvânt pãstrãm poporul,
Doar cuvântul ne adunã
Şi tot el ne-alinã dorul.

Maria Corini 

Ce frumos cuvântul cântă
El înalță tricolorul
Veșnicia și pământul
Ce unește-ntreg poporul!

Maria Negoiță

Cât de ușor e să fii trist,
Și cât de greu e să respiri,
Un aer dulce ca de mir,
Cu-aroma caldă a florilor,
Cu evantaiul zorilor.
Cât de ușor e să fii trist,
Dar nu e un sfârșit...
E-o treaptă a dimineților,
E-o filă pură a dorului...
E-o nostalgie a vântului
Sau a cuvântului...

Maria Corini

Nu cere timp să-ți amintești,
Undeva ai un prieten,
Ce-ar vrea să-ți spună:
- Nu fi trist!
Chiar de bate-n cetini vântuli
El te-acoperă cu frunza
Știe bine că-l iubești
Și îți dă în dar
Cuvântul!


Maria Negoiță

Plouă.
Și-n inimile noastre
Tot crește eul vremii,
Cu fire de cristal
'ncolțind în miezul vieții,
Corola dimineții,
Și adumbrind povara,
Purtată printre ani.
Ah, albă și frumoasă,
Cu vis de catifea,
E falnică iubire
Purtată de o stea.
Plouă.
Șimelodia dalbă
Cu sunet dulce, cald,
Ne mângâie privirea,
Cu zborul din înalt.
Plouă.
Cunună de argint
Ne-ncântă și ne cheamă
Re-aripa de cuvânt.
Plouă
Și ploaia e viața,
Ce seamănă în vreme
Frumoasele iluzii
Scăldate de milenii!
Autor Maria Negoiță-Popa

Maria Corini

Plouă...
Inima-ți ascultă susurul
din ea,
Cade prea fluidă peste
fruntea ta!
Tu aduni șuvițele zglobii și...
le pui la piept fără ca să
știi...
Plouă neîncetat,
În ochi ea ți se ascunde
Tuu...
șoptești în taină:
- Iart-o Doamne!
Ploaia-și luă cuvântul
Și apoi... dispare cadențat!
***
Plouă
Și vântul duce cuvântul,
Unde?
Toți vor întreba,
Doar ploaia știe
Ea-l va lua dându-l ție!
Plouă...
Cuvântul se leagă cu vântul
Ca doi gemeni aleargă sub ploaie
Legănându-se ușor
Mi-aduc dorul legat de dor.
Plouă, tăcere, susură ploaia...
E o mica avere pe care o pot avea,
Îi strâng stropii ușor în palmă
Și...îi număr...
Mă bate ploaia pe umăr.
O simt, e ea!
Sunt femeia ce-alerg prin ploaie
Îi ascult șoaptele, strângându-i-le cu inima,
Vin șiroaie...
Plouă... Inima-ţi ascultă susurul din ea 



Plouă... Inima-ţi ascultă susurul din ea Cade prea fluidă peste fruntea ta!
 Suflul tău adună șuviţele zglobii și... le pui la piept fără ca să știi... 
Plouă neîncetat, Ea-n ochii tăi adoarme Tuu.. soptești in grabă: 
-iart-o Doamne! Ploaia a pleca Plouă... Inima-ţi ascultă susurul din ea
 Cade prea fluidă peste fruntea ta! Suflul tău adună șuviţele zglobii și...
 le pui la piept fără ca să știi... Plouă neîncetat, Ea-n ochii tăi adoarme Tuu.. 
soptești in grabă: -iart-o D.

Undeoamne! Ploaia a pleca

Kessy Ellys Nycollas - România - AMINTIRI!


Amintiri!

Cel mai mare rău pe care ni-l facem în mod voit, cu mintea noastră, este acela de a privi mereu înapoi...încercând să răscolim ,,mormântul,, unei iubiri.

Și iubirile mor!

Nu însemnă însâ că le uităm. Sunt oameni care se iubesc dar care nu pot trai împreună...Acei oameni se vor iubi până la moarte ...și chiar până dincolo de aceasta! 

Acești oameni nu vor preschimba niciodată iubirea în ură...pentru că ei s-au despărțit din iubire...lăsând liber, omul iubit, să poata zbura acolo unde simte că trebuie să ajungă!

Iubirea nu înseamnă posesivitate, nu naște gelozie, nu se preschimbă niciodată în ură.

Iartă-mă!

Și eu te iert!

Te iubesc!

Îți mulțumesc!






marți, 12 martie 2019

Kessy Ellys Nycollas - România - Viața îi și nu-i!






Viața îi și nu- i!

În lume a zburat de mică...
Un pui plasând de rândunică
Un suflet blând ce a simţit
Durerea când a fost lovit...

Și a zburat sărmanul pui
Cătând mereu  un loc al  lui
Luptând cu viscolul pornit
Iubind ades nepotrivit...
Lăsându-şi sufletul zălog
Scriind ades un epilog...
Plângând pe umărul satanei
Răpus prea des de dorul mamei...

Cu aripa rănită a- încercat
Mereu să zboare spre înalt
Fără de sprijin şi- ajutor
Poate rănită la picior...
Sărmana rândunică... de acum mamă
Nu a-încetat să lupte cu destinul
Nici când n-a plâns că e sărmană
Nici că îi e prea mare chinul...

Doar puii îi erau puterea
În ei găsea iubirea dar și vrerea
... luptat să îi învețe zborul
Să le creeze viitorul...
...
De acuma puii au crescut
Unul pe altul s-a- întrecut
Care de care tot mai sus să zboare...
Unul s-a înălțat prea sus, în zare
Îndrăgostindu-se de soare
Rămasa înger în albastrul cerului senin
Lăsându-i mamei doar dureri și chin...

Altul zburând în țări străine
Văzând că-i este cald şi bine
Uitând de o mamă singură și tristă...
Nici nu mai ştie că exista!

Cel mare a zburat aproape
Peste un multe, două ape...
Într-un sătuc făcându-şi casă
Stând cu străinii la o masă
Având și el la rându-i pui
A cam uitat de mama lui...

Şi acuma, biata rândunică
Își duce viaţă singurică
Străină-n lume, a nimănui
Plângând de dorul ălor pui...

Așa e viața...îi și nu- i!

Kessy Ellys Nycollas

12.03.2019 / Petroșani

duminică, 10 martie 2019

Kessy Ellys Nycollas - România - În suflet...


















ÎN SUFLET...

De mult în suflet e tăcere!
În minte licurici sclipesc!
Fața îmi cere mângâiere,
Dar nicăieri nu o găsesc!

De mult în suflet e tristețe
Iar soarele-i către apus
Ziua dispare cu blândețe
Pe suflet negura s-a pus!

Stau și privesc cu- înfrigurare,
Cum sus în deal răsare luna
Și se îndreaptă calmă, lucitoare
Spre locu-n care ne găsea, întotdeauna...

Se-ntunecă parcă de-o dată
Umbrită de suspine și regrete
Căci locu-i gol, iarba uscată,
... și mă mângâie- încet pe plete...

Când, dând de mine într-o gară,
Stând pe o bancă abătută, tristă,
Însingurată, privind către înalta boltă
În timp ce  ploaia lacrimilor,
adunam într-o batistă...

Plângând de-al vieții neînțeles mister
Și clipele în care am crezut în jurăminte...


Kessy Ellys Nycollas
       07.07.2017 / Petroșani

ION CUZUIOC -R. Moldova - SILTO ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUI NEPTUN





Ion Cuzuioc
SILTO ÎN ÎMPĂRĂȚIA LUI NEPTUN

16 - SILTO SE ÎNTOARCE LA BAŞTINĂ ŞI ESTE DECLARAT MAI MARELE PESTE PESCARII CĂTUNULUI SCOICA DE MĂRGĂRITAR

De cum se făcu dreptate şi înţelepciune la curtea zeiască a lui Neptun, Albatrosul, care văzuse şi auzise cele întâmplate, zbură ca o săgeată spre cătunul Scoica de Mărgăritar, dându-le de ştire pescarilor că pe pământ se întoarce Silto cu mireasa lui, urmaţi de băştinaşii cătunului, cândva răpiţi de valurile mării.
Toţi pescarii au ieşit din casele lor să-şi întâmpine mult aşteptaţii băştinaşi. în întâmpinare mergea bătrânul pescar Cristian şi nevasta sa Cristiana, care şi-au întâlnit feciorul cu mireasa lui, cuprinzându-i cu plânset sec. Ochii lor nu mai aveau lacrimi.
Cătunul Scoica de Mărgăritar din nou a îmbrăcat haine de sărbătoare. Silto şi Marionela faceau nuntă. Lăutarii, îmbrăcaţi în ipingele, cântau la guzle şi ocarine. Apele mărilor dansau, peştişorii săreau în sus, salutându-i pe tinerii însurăţei, iar Albatrosul cu toţi prietenii săi ţiuiau în ritmul muzicii de nuntă. Pescarii şi soţiile lor ciocneau în cinstea lui Silto şi a Marionelei. Aşa ţinu nunta optsprezece zile la rând, câte o zi pentru fiecare an trăit la curtea zeului Neptun.
În a nouăsprezecea zi de dimineaţă, bătrânul tată Cristian îi chemă pe Silto şi Marionela lângă patul său şi le cuvântă:
– Dragii mei, v-am aşteptat optsprezece ani la rând, căci de nu aşteptam atâta, poate că muream mai inainte. Eu degrabă am să mor, ca orice pământean şi muritor de rând, ce nu-l pot duce bătrâneţele, iar tu, fiul meu Silto, rămâi mai marele pe pescarii din cătunul nostru şi să le porţi de grijă aşa cum le-am purtat eu în toţi anii mei de trai, termină bătrânul Cristian şi-şi dădu pe loc sufletul.
Ceilalţi pescari de asemenea îi încredinţară această înscăunare moştenită de la tatăl său lui Silto şi-l ajutară în toate, ca să conducă aşa cum o făcuse în viaţa sa bătrânul pescar Cristian. Iar soţia sa, Marionela, în fiecare an năştea o fetiţă, urmată de un băieţel. Fetiţa creştea băieţelul, iar băieţelul apăra fetiţa. Şi se făcu o familie mare şi fericită. Silto, Marionela şi cei optsprezece copilaşi ai lor, cu suflete de pescari, cum nu fusese niciodată, atât în cătunul Scoica de Mărgăritar, cât şi la curtea zeului Neptun.



vineri, 8 martie 2019

Kessy Ellys Nycollas - ROMÂNIA - La mulți ani cu ocazia zilei de 8 MARTIE!


Un frumos coș cu flori și sincere urări de fericire, sănatate si putere de creație, transimise cu ocazia zilei de 8 Martie, întregului grup de poete, participante la proiectul nostru denumit ,,LUCEAFĂRUL DIN VALE'',( revistă și grup) dar și tuturor doamnelor și domnișoarelor din întreaga lume.

LA MULȚI ANI!

Cu multă stimă și respect, KESSY ELLYS NYCOLLAS, Director, fondator și tehnoredactor.


joi, 7 martie 2019

Kessy Ellys Nycollas - România - La malul mării


















LA MALUL MĂRII

Mă întorc la malul mării
Fix pe locul de atunci...
Şi privesc marea -n adâncuri
Rezemată de trei stânci...
O privesc în larg, departe,
Văd aevea un vapor
Care te aduce-n port
Pe tine și al tău dor!
Ah! E doar o închipuire
Ce mai dăinui în minte
... văd adesea ochii tăi
Ș -aud șoapta -ți de iubire!
Văd și locul unde adesea
Tu mergeai să pescuiești...
Se mai întâlnesc priviri
... și cu ele mă rănești!
Vreau să cred că a fost doar vis
Visul însă a fost real...
Ce în vraja lui m-a prins
Într-un mod foarte banal!
...
N-am să înțeleg vreo dată
Cine ești și ce ai vrut!
Mă rog doar lui Dumnezeu
Să las totul în trecut...
Chiar de ești cu mine-n vise
Chiar de vocea-ți mai aud
Sufeltului poruncesc:
Să rămână surd și mut!
....................................
IUBIREA TA M-A DURUT!

Kessy Ellys Nycollas
16062013/ISCHIA

marți, 5 martie 2019

Kessy Ellys Nycollas - ROMÂNIA - MICUȚA CROITOREASĂ

foto:internet
       MICUȚA CROITORESĂ


       Locuia într-o casă nouă, din chirpici, alături de tatăl ei, un bărbat calm, liniștit dar căruia îi plăcea băutura, o mamă destul de înțeleaptă dar bolnavă și o soră mai mică cu un an și jumătate decât ea.
      Viața lor, de familie, le era destul de grea și lipsită de multe. Tatăl, tâmplar, petrecea zilele, una după alta, într-o încăpere pe care o denumea atelier. Tăia cu fierăstrăul și rindeluia. Toată munca era manuală, banii puțini.
      Mama, își petrecea și ea ziua, lucrând croitorie, pentru oamenii din sat, cu o mașină de cusut veche, rămasă de la fratele ei mai mare Gheorghe care, renunţând la viața grea de la țară, se mutase la București, lăsând în casa părintească mașina lui de cusut, pe care, acum, o folosea mama. 
       Măriuca, micuța noastră croitoreasă, pe măsură ce se scurgea timpul, creștea și începea să priceapă că viața nu este tocmai ușoară! În mintea ei de copil, de vreo șase anișori, începuse să apară îngrijorarea. Se gândea ca un om matur, la vremea când și ea, la rândul ei, va deveni soție și mamă și își făcea griji pentru situația financiară a familiei ei. Acest lucru o determina să fie atentă la toate operațiile pe care mama le făcea. Era atentă cum croiește, cum coase butonierele, cum coase nasturii și fermoarele, cum face tivul unei rochițe...
     Avea un loc al ei, pe pat, lângă mașina de cusut, ales cu grijă să nu își încurce mama în nici un fel. Tăcea și privea. Din când în când mai punea câte o întrebare mamei, legat de operațiunile pe care nu le înțelegea.
      Mama, o privea cu o tristețe în ochi, îi explica și apoi îi spunea:
Draga mamei! Tu să faci bine să înveți și să nu ai nevoie să te chinui ca noi. 
Da mamă! Dar vreau să cunosc din secretele acestei meserii. Nu se știe când o să am nevoie și nu aș vrea să ajung să regret că nu am învăţat-o.
Foarte bine! Părinții mei, din puținul pe care îl aveau, plăteau cinci duble de porumb lunar, unei croitorese din sat, pentru ca eu să am o meserie. Tu ai ocazia să o înveți de gratis. 
În una din zile, când mama s-a ridicat pentru a pregăti masa, micuța croitoreasă, a prins curaj și a ocupat locul, pe scaunul croitorului. Cu picioruțele ei de copil, scurte, nu ajungea prea bine să apese petala mașinii. Fiind preocupată de acest lucru, pentru că altfel aceasta nu acţiona, atentă să mânuiască și bucățica de material supusă înțepăturilor repetate ale acului, Măriuca își cusu și degetul care din neatenție a ajuns sub talpa care presa pânza. L-a tras ușor fără să scoată un scâncet și l-a băgat repede în gură în timp ce ochii i se umpleau de lacrimi. Până în clipa în care a fost chemată la masă, durerea s-a calmat iar mama nu a observat pățania curioasei fetițe.
    Viața i-a adus și eu destule greutăți. Meseria de croitoreasă i-a fost de mare ajutor. Pentru a economisi banii, lucra copiilor ei cam tot ce era necesar, de al gecuțe până la pantaloni. Uneori din materiale noi alteori croia din rochițele ei, care îi rămâneau mici, din pantalonii soţului și făcea lucrușoare frumoase și unicat pentru cele trei fetițe cu care o înzestrase Bunul Dumnezeu.
    Pentru acest om minunat timpul nu a fost niciodată suficient. 

                                                                                                                  Kessy Ellys Nycollas

                                                                                                                   05032019 / Petroșani

LANSARE DE CARTE - POEZII DIN CARTEA SUFLETULUI - Autor ELENA-CONSTANȚA ADĂMUȚ

  ÎNTÂLNIRE LITERARĂ     Buna ziua și bine v-am gasit, dragi locuitori ai orașului Aninoasa! Înainte de toate, gasesc de cuviință să mă prez...