Ion Cuzuioc
16 - SILTO SE ÎNTOARCE LA BAŞTINĂ ŞI ESTE DECLARAT MAI MARELE PESTE PESCARII CĂTUNULUI SCOICA DE MĂRGĂRITAR
De
cum se făcu dreptate şi înţelepciune la curtea zeiască a lui Neptun,
Albatrosul, care văzuse şi auzise cele întâmplate, zbură ca o săgeată spre
cătunul Scoica de Mărgăritar, dându-le de ştire pescarilor că pe pământ se
întoarce Silto cu mireasa lui, urmaţi de băştinaşii cătunului, cândva răpiţi de
valurile mării.
Toţi
pescarii au ieşit din casele lor să-şi întâmpine mult aşteptaţii băştinaşi. în
întâmpinare mergea bătrânul pescar Cristian şi nevasta sa Cristiana, care şi-au
întâlnit feciorul cu mireasa lui, cuprinzându-i cu plânset sec. Ochii
lor nu mai aveau lacrimi.
Cătunul Scoica de Mărgăritar din nou a îmbrăcat haine de sărbătoare.
Silto şi Marionela faceau nuntă. Lăutarii, îmbrăcaţi în ipingele, cântau la
guzle şi ocarine. Apele mărilor dansau, peştişorii săreau în sus, salutându-i
pe tinerii însurăţei, iar Albatrosul cu toţi prietenii săi ţiuiau în ritmul
muzicii de nuntă. Pescarii şi soţiile lor ciocneau în cinstea lui Silto şi a
Marionelei. Aşa ţinu nunta optsprezece zile la rând, câte o zi pentru fiecare
an trăit la curtea zeului Neptun.
În a nouăsprezecea zi de dimineaţă, bătrânul tată Cristian îi chemă pe
Silto şi Marionela lângă patul său şi le cuvântă:
– Dragii mei, v-am aşteptat optsprezece ani la rând, căci de nu aşteptam
atâta, poate că muream mai inainte. Eu degrabă am să mor, ca orice pământean şi
muritor de rând, ce nu-l pot duce bătrâneţele, iar tu, fiul meu Silto, rămâi
mai marele pe pescarii din cătunul nostru şi să le porţi de grijă aşa cum le-am
purtat eu în toţi anii mei de trai, termină bătrânul Cristian şi-şi dădu pe loc
sufletul.
Ceilalţi pescari de asemenea îi încredinţară această înscăunare
moştenită de la tatăl său lui Silto şi-l ajutară în toate, ca să conducă aşa
cum o făcuse în viaţa sa bătrânul pescar Cristian. Iar soţia sa, Marionela, în
fiecare an năştea o fetiţă, urmată de un băieţel. Fetiţa creştea băieţelul, iar
băieţelul apăra fetiţa. Şi se făcu o familie mare şi fericită. Silto, Marionela
şi cei optsprezece copilaşi ai lor, cu suflete de pescari, cum nu fusese
niciodată, atât în cătunul Scoica de Mărgăritar, cât şi la curtea zeului
Neptun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu