ÎN SUFLET...
De mult în suflet e tăcere!
În minte licurici sclipesc!
Fața îmi cere mângâiere,
Dar nicăieri nu o găsesc!
De mult în suflet e tristețe
Iar soarele-i către apus
Ziua dispare cu blândețe
Pe suflet negura s-a pus!
Stau și privesc cu- înfrigurare,
Cum sus în deal răsare luna
Și se îndreaptă calmă, lucitoare
Spre locu-n care ne găsea, întotdeauna...
Se-ntunecă parcă de-o dată
Umbrită de suspine și regrete
Căci locu-i gol, iarba uscată,
... și mă mângâie- încet pe plete...
Când, dând de mine într-o gară,
Stând pe o bancă abătută, tristă,
Însingurată, privind către înalta boltă
În timp ce ploaia lacrimilor,
adunam într-o batistă...
Plângând de-al vieții neînțeles mister
Și clipele în care am crezut în jurăminte...
Kessy Ellys Nycollas
07.07.2017 / Petroșani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu