ANETA PIOARĂ - ROMÂNIA - CRIMA DE LA ÎNTORSURA BUZĂULUI - ACTUL - III - SCENA - I

                                          

                                    ACTUL III

                                                                                SCENA I

               

              PERSONAJELE

             TREPĂDUȘ - șeful de post de la Iscani

              ȚANDĂRĂ - ag. de poliție la Iscani, subalternul lui Trepăduș

              MUSTAȚĂ - ag. de poliție la Iscani, alt subaltern al lui Trepăduș

              POPESCU DINU - procuror

              ȘERBAN IONESCU - judecător, președintele completului de judecată.

              COSTANDA PENTELEU  - mama lui Gheorghe

              ELENA PENTELEU - soția lui Gheorghe

              DOCHIȚA -  mama Nastasiei

              BLANĂ IFRIM -  inculpat

              MATEI GAVRILAȘ -  pădurarul

           

              După trei zile la Postul de Poliție din com Iscani. Toți polițiștii sunt aici cu procurorul Popescu Dinu venit de la județ.

               TREPĂDUȘ - D-le procuror, v-am chemat aici pentru   a relua ancheta privind moartea lui Gheorghe Penteleu, care a fost găsit mort acum cinci ani în râpa de la Frăsinet.

                PROCURORUL - Sigur, sigur băieți, ce ați mai descoperit?

                TREPĂDUȘ - D-le procuror, acum două zile a venit la Post nevasta lui Gheorghe și ne- a adus asta. (scoate de sub birou patul de pușcă adus de Elena.

                PROCURORUL - ( face ochii mari) Mă, voi mai aveți gloanțele alea pe care le-a scos din capul mortului doctorul Ionescu?

                MUSTAȚĂ - (se uită la șef, acesta e rătăcit) Le avem, le avem d-le procuror, dar să vedeți am fost ieri în râpă cu toții și iată ce am mai găsit... (scoate un încărcător dintr-un sertar) se potrivește mănușă pe patul acesta de armă...

               PROCURORUL - Da, mă? Sunteți grozavi! Bravo băieți!

               ȚANDĂRĂ - D-le procuror, noi am păstrat aici și cartușele găsite în casă la Ifrim, cel cu spargerea... dementul ăla care a furat grâul...

                PROCURORUL – Adu-le, adu-le aici! Repede, repede!

                 Mustață vine cu o cutie în care sunt  niște cartușe și  niște gloanțe.

                 MUSTAȚĂ - Sunt folosite la astfel de armă, sunt compatibile, se potrivesc, ce mai...

                 Toți se uită, se minunează și se bucură.

                 TREPĂDUȘ - D-le procuror, unde e dosarul ? Să–l repunem pe rol...  trebuie să facem dreptate, să găsim criminalul... țața Costanda, nu vrea să moară până nu aflăm pe ucigaș, să-l pedepsim.

                 TREPĂDUȘ - Și are mare dreptate... o femeie văduvă, o mamă distrusă și ce-i mai grav un copil care nu-și va cunoaște niciodată tatăl.

                 Și să fi împușcat Ifrim, ăsta,  de ziceți voi  pe Gheorghe? Mă întreb de ce? El n-are pământ, n-ar fi știut ce să facă cu tractorul, să-l vândă doar, dar trebuia să știe  să-l conducă, să se ducă cu el undeva departe. Să-i facă acte false, ei, nu era el înstare de așa ceva... Încercăm, încercăm, să vedem ce zice Ifrim în istanță, dar eu nu cred... Deocamdată nu trebuie să știe nimeni. Bine?

                Pe ușă intră Costanda chemată de polițiști

                 COSTANDA- Bună ziua! M-ați chemat?

                TREPĂDUȘ - Țață Costandă , bine c-ai venit, trebuie să-ți mulțumim pentru curajul și perseverența cu care ai căutat acolo în râpă și ne-ai adus arma crimei. E așa cum ai adus-o matale, umblăm cu atenție și poate vom descoperi pe ea amprentele ucigașului...

               MUSTAȚĂ - Noi avem și gloanțele pe care le-a scos doctorul din  capul lui Gheorghe .

               PROCURORUL -  Pentru asta te-am chemat, să știți că vă vom cita la proces, că punem din nou dosarul pe rol, ai înțeles?

               COSTANDA – Bine , vom veni la proces , dar eu nu cred că  Ifrim mi-a omorât băiatul...

               TREPĂDUȘ - Pentru azi , atât , dar nu spui la nimeni ce am descoperit... poți să mergi acasă...                            _    

           COSTANDA - ( se uită cu tărie la fiecare) Aveți grijă, eu nu vreau să mor până nu-l văd pedepsit pe ucigaș. Bună ziua!      

            Iese

                                                   CORTINA

ANETA PIOARĂ - ROMÂNIA - CRIMA DE LA ÎNTORSURA BUZĂULUI - ACTUL - II - SCENA - IV

                                                          ACTUL II

                                          

            SCENA IV

            După patru ani și jumătate de la moartea lui Gheorghe și a Nastasiei. În bucătărie, acasă la Elena și la Gheorghe sunt:  Elena, Costanda și Olguța (acum elevă la liceu)

            Tincuța, fetița lui Gheorghe și a Elenei se joacă cu un tractor,  jucărie. Olguța o învață cum să-l conducă cu telecomanda.

            OLGUȚA -  Apasă aici! (îi arată un buton)

Tincuța apasă și tractorul merge prin casă singur spre bucuria fetiței.

            TINCUȚA - Ce bine ar fi dacă  tăticul meu ar conduce tractorul...( lasă telecomanda și se uită la mama ei) Unde e tatăl meu? Miruna are tată, Ionelia are tată, eu nu...(dă din umeri)

            COSTANDA – (se uită tristă la fată) Lasă, draga mamaiei, că o să ai și tu tată, ai să vezi.

          TINCUȚA - Da mamaie, vine?(se alintă agățându- se de fusta largă a Costandei)

            ELENA - (încet)     N-o mai amăgi și matale! Te rog!

            COSTANDA -  N-am mai fost de mult, cred că azi mă duc, mă duc...

            ELENA - Unde te mai duci bre?

            COSTANDA - Mă duc pe acolo pe unde l-am găsit pe Gheorghe... nu știu, parcă mă    cheamă cineva, cred că sufletul lui Gheorghe...

            ELENA - (rămâne uimitâ câteva momente) Dacă crezi matale, du-te! E frumos afară, e uscat pământul, poți să colinzi cât vrei...

Costanda iese.

 OLGUȚA - Săraca, țața Costanda, cum o fi sufletul ei ... Cred  că se mai ia cu Tincuța, altfel ar fi murit până acum ... Ce urme să mai găsească ea după atâta timp

ELENA - Nu știu, nu o putem opri, e dorința ei , poate așa îi mai trece dorul...

Se aud bătăi în ușă. Olguța merge să deschidă ușa.
   OLGUȚA -  Intră, intră țață Măriuță!

MĂRIUȚA -  Bună ziua! Ce faceți ? Vă jucați cu isteața asta mică ? Cine i-a adus tractorul?

            ELENA - Sora mea, când a venit acum o săptămână, dar i-am dat eu banii, bineînțeles, că doar n-are ea bani de jucării pentru fata mea...

            OLGUȚA - (oftând) Noi nu prea am avut jucării, mama a făcut mereu economii ca să ne dea la școală. Asta mică, răsfățata asta de Tincuța, are fel de fel (se uită  cu jind într-un colț unde se află diverse  jucării, păpuși, ursuleți ...)

            MĂRIUȚA - Am venit să-ți spun că vin și mâine să te ajut la cules, și poimâine. Ai om la tractor? Că tare ar veni și Avram al meu, ne trebuie bani  ca să ducem copilul la doctor.

            ELENA - Am, am, vine Matei, se învoiește, treaba lui, ca să-i dau și lui tractorul să tragă lemne.

            OLGUȚA - (se uită pe furiș la Elena) S-o fi săturat și el de singurătate, prin pădure singur, acasă singur...

            MĂRIUȚA -  Dacă nu venea el, mergea Avram al meu, că nu se mai duce la pădure, ieri era să cadă un copac pe el...

ELENA - Să vină și el, că avem ce face. Tăiem și ciocanii, și apoi el e mai puternic, încarcă cu Matei , iar noi tăiem ... bine?

            MĂRIUȚA – Bine, atunci mâine dimineață. Țața Costanda rămâne cu fata, că doar n-o s-o iei pe câmp , că e frig,   răcește...

            ELENA - Cum s-o iau ? E așa sensibilă! Apoi, soacra mea e și ea bolnavă, nu vreau s-o mai trudesc. Ea rămâne cu fata și ne face mâncare.

MĂRIUȚA - Dar acum unde o fi ? Am trecut și pe la ea, dar era ușa încuiată.

            OLGUȚA -  A fost cu noi, aici, dar când a plecat ne-a zis că se duce în râpă la Frăsinet să se mai plimbe pe acolo... Ce-o fi în capul ei... ce urme să mai găsești, acum după aproape cinci ani? N-au scormonit ăia atunci.

            MĂRIUȚA – (dă din umeri) Săraca... plecăm mai dimineață că se usucă ciocanii de soare și se sfărâmă mai târziu, hî?                                                                                         

 ELENA -  Da, da!

            Măriuța iese. După câteva clipe se aud din nou bătăi în ușă. Intră fără să mai aștepte vreun răspuns.

            MATEI - Bine v-am găsit,  fetelor! Ia uite-o și pe asta mică ce preocupată e de tractor. Cine i l-a cumpărat? De ce tocmai tractor, ce e băiat?

            ELENA - I-am povestit că tatălui ei îi plăceau tractoarele, apoi îi tot dă roată tractorului nostru prin curte și vine mereu mânjită de unsoare...  Am certat-o și ce crezi că  mi-a zis ,,Vreau și eu un tractor al meu, curat, să mă învăț să conduc tractorul ca tatăl meu;, Și i-am cumpărat un tractor ...

            MATEI - Ce faci mâine, mergem la porumb? Dacă merge și alde Măriuța, terminăm toată treaba.  Se strică vremea, a spus la televizor. Numai mâine pot să merg, mă așteaptă o groază de treburi.

            ELENA - Bine, numai mâine  și poți să iei tractorul, că eu am alte treburi pe aici, pe acasă. Poți să cari câte lemne vrei cât mai e vremea bună.

            MATEI -  (o urmărește cu drag pe Tincuța, dar ea nu-l ia în seamă, își vede de tractorul ei)

            ELENA - (îl conduce până la ușă și se întoarce repede) Tincuța, ești supărată pe nenea Matei?

          TINCUȚA - Nu, nu, dar am multă treabă... lasă-mă!

            OLGUȚA -  (se uită zâmbind la ea) Ce preocupată e!     ( încet, Elenei) Mi-e milă de Tincuța!

            Intră pe ușă Costanda, mama lui Gheorghe, cu capul sus și fața mai luminată. Scoate de  sub haină un pat de pușcă, plin de pământ încă ud. Elena și Olguța rămân împietrite.

            ELENA -  Ce-i cu ăsta mamă soacră, unde l-ai găsit? (îl ia în mână și-l analizează) Nu-i putred, cineva l-a desfăcut, trebuie să fie și cealaltă parte a puștii, unde l-ai găsit?  

            COSTANDA - În râpă, acolo unde l-am găsit pe Gheorghe...

              ELENA - Asta-i pușca cu care a fost împușcat.. asta e... sigur... trebuie să fie și celelalte părți ale armei... o mai fi cineva la Post la ora asta? Mă duc repede! (își aruncă ploverul se duce în dormitor, vine cu un pardesiu, îl îmbracă, își ia și pantofii de lîngă ușă și iese cu patu de pușcă înfășurat într-un ziar.)

              TINCUȚA - ( care n-a luat în seamă lemnul murdar adus de Costanda) Hai, hai mamaie să-ți arat cum merge tractorul!

              OLGUȚA-  (nedumirită) Rămâi matale cu fata țață Costandă, că eu trebuie să plec, e târziu! Am lecții de făcut. La revedere, Tincuța! Sărut mâna , mătușă Costandă!

              Olguța iese, Tincuța se joacă cu tractorul în continuarie, iar Costanda se uită la ea, dar gândul îi e tot acolo în râpă. După câteva minute intră Elena buluc pe ușă.

              ELENA -  Au rămas lemn, au zis că suntem pe drumul cel bun, mâine dimineață pleacă ei acolo să caute.

              COSTANDA - (se așază în genunchi cu fața la icoana din perete, își face cruce, spune în gând o rugăciune, apoi se întoarce către Elena, care,  în spatele ei, se închinase și ea) Doamne ajută-ne! Doamne ajută-ne!

              ELENA - Abia aștept ziua de mâine seară să văd ce găsesc ăștia... acum haideți la culcare, că mâine avem oameni la treabă și trebuie să fim odihnite.

              COSTANDA - (ieșind) Vin mâine dimineață să stau cu fata, noapte bună!

              ELENA - (o ia de mână pe Tincuța, aceasta pune telecomanda tractorului pe cabina tractorului) Hai, hai iubita mamii , uite ai obosit, hai în dormitor !

              TINCUȚA - Mamă, eu vreau, ca poliția să-l împuște pe omul acela care l-a omorât pe tatăl meu.

                 ELENA -  De ce, mă Tincuța?

              TINCUȚA - Așa , ca să nu mai aibă nici copii lui tată!

              Elena nu știe ce să-i răspundă. Este gata să  spună că ea totuși are tată, dar că îi pare rău după Gheorghe și e de acord să fie și criminalul  împușcat. Se uită la ea.

              ELENA - Așa va fi, cum zici tu! Acum, hai la culcare!

               Intră amândouă în dormitor. Câteva momente scena e goală .

                                                    CORTINA

ANETA PIOARĂ - ROMÂNIA - CRIMA DE LA ÎNTORSURA BUZĂULUI - ACTUL II - SCENA - III

                                              ACTUL II

                                                                               SCENA III

           

            În octombrie, același an. Elena a născut o frumusețe de fată, are două luni și mâine e botezul. În bucătărie se fac pregătiri. Scena se petrece în dormitorul Elenei și a lui Gheorghe. Fetița e în leagăn,  iar lângă leagăn pe un scaun stă Costanda. După ce o admiră, o mângâie, o înfășoară  într-un scutec pufos și o ia în brațe.                                                                                                       .

            COSTANDA - Frumoasa mamaiei, doamne, cum nu e și tăticul tău să te mângâie și el. Doamne, (se uită în toate părțile, apoi înspre public) oare cu cine seamănă copila asta? De obicei fetele seamănă cu tații, iar băieții cu mamele. Unele seamănă și cu mamele, dar asta mică  nu    seamănă nici cu mă-sa... e frumoasă și Elena, dar asta e mai brunetă,..  și are ochii verzi... ptiu,  ptiu, să nu-ți fie de deochi!  Ei, bine că-i frumoasă, ce contează cu cine seamănă... s-o fi aruncat în neamuri...

            Intră Elena.

            ELENA - Ce face bre?  S-a trezit ... e jucăușă... a dormit bine... Mai stai d-ta cu ea să mai fac eu treabă cu femeile la bucătărie? N-aș fi pregătit nimic, dar vin și ai mei... vecinele astea... Mata  pe cine ai mai anunțat că botezăm fata?       

COSTANDA - Pe fratele lui Vasile, vine și el cu nevastă-sa , cu fetele... Doar odată avem botez în casa asta... dar tăticul ei ... a putrezit săracul... ce fericit ar fi fost el cu ea în brațe  ...

            ELENA - Dar Tincuța, când s-o face ea mare și o întreba  de tatăl ei ce o să-i spunem?    Ce s-o o mai întrista  când o afla , când o înțelege ea povestea.

            COSTANDA - O să ne certe, că n-am aflat cine-i criminalul, cine a luat viața tatălui ei...

            ELENA - Așa e, așa e. Am fost la procuror, spune că mai încearcă, dar până acum n-au aflat nimic, pe aici au anchetat pe toți ce dețin arme, felul ăla de cartușe, nu folosește nimeni. O fi fost urmărit de acolo de la Corbeanca de vreun nenorocit, să-i ia tractorul...

            COSTANDA - Dar vezi tractorul a rămas pe loc, parcă n-ar interesa pe nimeni...         

            ELENA - Hai, mă duc la bucătărie ... zici că mai stai cu fata...

            COSTANDA- Mai stau, că și așa n-am somn... vai de viața mea... Ieri la cules de porumb, Măriuța, vecina noastră, povestea și de prostul ăla de Ifrim, nefericitul, cică l-a condamnat la 2 ani de închisoare că i-a spart casa lui Coman...

            ELENA- Păi a recunoscut, i-a dat banii înapoi...

            COSTANDA - Și ce dacă, legea-i  lege și îi face și pe ăia 3 ani  cu suspendare pentru care a fost condamnat că a furat 20 de saci de porumb acum un an din tarlaua lui Ilie Popovici de la Buzău.

             ELENA - Și nemernicul care a omorât pe Gheorghe, e liber, cine știe pe unde o fi , poate a plecat și din țară, după cum spune procurorul că a folosit o armă, nu știu cum i-a zis,  n-are nimeni pe aici. Dacă găsea arma găsea și pe făptaș.

            COSTANDA - Și totuși eu cred că ucigașul  e tot de pe aici, de pe la noi, l-a urmărit , asta-i faptă plănuită mai demult. Cum zicea procurorul ”crimă cu premediare”,

           ELENA - Și ce mai spunea Măriuța?

            COSTANDA- Că l-au ridicat pe Ifrim, i-au percheziționat casa și că ar fi găsit și niște cartușe pe acolo vreo  două, trei...

         ELENA - Am să-l întreb și eu pe Trepăduș.

            Iese și se duce la bucătărie.  Costanda cu fetița în brațe se plimbă prin casă , uitându-se la ea cu drag.

                     

ANETA PIOARĂ - ROMÂNIA - CRIMA DE LA ÎNTORSURA BUZĂULUI - ACTUL -II - SCENA -II

                ACTUL II

                                                                               SCENA II

A doua zi de dimineață, acasă la Matei e lume multă, zarvă mare. Matei, cu capul în mâini și coatele pe masă, are alături o pereche de ciorapi de femeie mototoliți.

MATEI - Să se spânzure, să se spânzure! (se uită la mama lui, care stă lângă masă foarte speriată) De ce să fi făcut asta mamă?  Matale, ce zici?

DOCHIȚA - Ce să zic eu maică, cine știe ce-o fi fost în capul ei... a băgat necuratul coada , ce mai...

MATEI - Este și asta ceva... nu prea se mai ducea la biserică... îmi spunea că s-a săturat de rugăciune... D-zeu tot

n-o să-i dea nici un copil...

DOCHIȚA - Aoleu, (se holbează la Matei) mamă, așa zicea? A pus ăla cu coarne stăpânire pe ea... Voi, n-ați mai făcut nici sfeștanie la casă... Hai, că au venit...

MATEI- Bine că au venit, să se termine ancheta... să-i facem cele necesare...

MĂRIUȚA - ( ce se afla și ea acolo)  Ce să-i mai faceți?... Peste șapte ani. Acum nu vă dă voie  nici s-o înmormântați cu popă...

DOCHIȚA - Așa-i, mamă... proasta, fundul iadului o mănâncă... să se omoare... să-și ia zilele?...

Persoanele din jur, (figuranți) triste, se uită cu suspiciune la Matei și tac. Intră pe ușă tatăl Nastasiei, Ion.

ION- (disperat, vrea să intre în dormitor) Unde-i, unde-i fata mea?

MATEI- (îl întâmpină, îl ia de braț și-l trage într-un colț al camerei) Nu intra, tată, te rog , nu intra nu trebuie s-o vezi așa... Stai, că vine de la Procuratură și după aceea... n-avem voie acolo... Sunt polițaii de la noi acolo cu ea ...

Ion rămâne mut.

După câteva momente, intră doctorul legist, același , care a fost și la Gheorghe, Ionescu, și procurorul Popescu.

IONESCU - Unde-i cadavrul?

MATEI - Acolo! (arată cu mâna spre dormitor) În dormitor s-a spânzurat... d-lor!

Cei doi intră în dormitor și ies după câteva minute...

POPESCU - Gata, am constatat, asfisiere prin sugrumare... Puteți să intrați...

Persoanele de față intră buluc în dormitor.

Procurorul, doctorul și polițaii se așază în jurul mesei și întocmesc procesul verbal de constatare.

TREPĂDUȘ - (scrie și zice cu voce tare)

PROCES-VERBAL

Astăzi, data de mai sus, noi, procurorul Popescu Dinu și medicul legist, Panfil Ionescu, la sesizarea șefului de post din com Iscani, jud. Buzău, ne-am deplasat la domiciliul lui Gavrilaș Matei, unde am constatat următoarele; În dormitorul casei am găsit pe soția acestuia, Gavrilaș Nastasia, spânzurată de lustra din tavan cu o pereche de ciorapi. Scaunul pe care    s-a urcat era răsturnat alături, iar pe masă un bilet cu următorul mesaj: ,, Nu mă judecați! Viața mea nu mai are nici  un rost. Iartă-mă, mamă!,,

După luarea declarației soțului, am descins la anchetarea cazului, Doctorul Pamfil Ionescu a analizat cu minuțiozitate cadavrul și a costatat că decedata și-a luat singură viața, deci sinucidere.

Nu i s-a făcut autopsie deoarece, semnele de ștrangulare sunt vizibile, culoarea pielii  de pe față sunt probe concludente în acest caz. Familia nu cere să i se facă autopsie, pentru care dă declarație sub semnătură proprie.

            5 mai - 2001                              SEMNEAZA

PROCUROR–POPESCU DINU

MEDIC LEGIST-IONESCU PANFIL

SEF DE POST- TREPADUS

AGENT DE POLIȚIE- VASILE ȚANDARA

Toti semneaza PROCESUL VERBAL

PROCURORUL - Vino si scrie declarația (Ii împinge lui Matei o declarație tip pe care, acesta o completeaza ajutat de șeful de post)

DECLARATIE

Subsemnatul, Gavrilas Matei declar pe proprie răspundere, sub semnatură personală ca cele ce voi consemna în această declarație, este purul adevăr.

Astazi dimineață inainte de a pleca la serviciu, am deschis usa dormitorului să-i zic ”la revedare” soției si am rămas inlemnit când am văzut-o atârnată de lustra din tavan .

Nu ne-am certat, nu am avut nici un scandal, nu a intrat nimeni  în casa.

                                         

            5-mai 2001                                                                 SEMNATURA

            PROCURORUL -  Semnează aici, in dreapta!

            TREPĂDUȘ - Noi ne-am făcut treaba, ne pare rau de ce s-a întamplat. Faceti-i cele creștinești, atât a mai ramas!

            DOCTORUL IONESCU - Dacă atât a dus-o capul, femeie tânără, păcat!

            ȚANDARĂ - D-zeu s-o ierte!(lui Matei) Așa ți-a fost destinul, să rămâi văduv de tânar...

            Oamenii din comisia de anchetă ies pe rând pe ușă. O femeie din sat, care tocmai a intrat, se uită după ei și-și face cruce.

            FEMEIA - Ce-au zis? Ce-au constatat? Eu nu cred   că s-a spanzurat...

           

            Matei si Ion intră in dormitor. In acest timp intră pe ușă mama Nastasiei, Ioana, însoțită de fiul ei Costică

            IOANA - (Iși smulge părul, țipă) Nastasia, fata mea ce mi-ai facut? De ce-ai facut asta ? Nefericita mamii... unde-i? unde-i?

Sanda o ia de braț si caută s-o liniștească.

            SANDA - Țață Ioană, țață Ioană, știu că-i durere mare, dar așa a vrut Cel de Sus...

            IOANA ( nu aude nimic si se repede în dormitor)

            Un moment scena e goală.

            Se intoarce Matei, dupa ce i-a condus pe cei din comisie.

            MATEI - (către public) Doamne, Doamne, ce ma fac cu parinții ei! Ce le spun  o zice că am eu vreo vină... că s-a sinucis din cauza mea... intră și el in dormitor. Se aud strigate si tipete de durere.

            Aoleu, Doamne , cu ce ți-am gresit? Ce blesteme o fi picat pe fata mea? Ce mă fac? Ce mă faaac ? Nădejdea batrâneților meeeelee...

                                              CORTINA