miercuri, 27 decembrie 2017

KESSY ELLYS NYCOLLAS - ROMÂNIA





                                                                                                     Foto:internet
 

                                          ÎNDEMN


,,Să lupţi pentru ceea ce vrei, înseamnă că deja ai câştigat"!

Nu lăsa timpul să treacă, luptă şi vei câştiga.
       N-aştepta la gura lumii, să-ţi spună tot ce vrea ea!
            Chiar de-ar fi să se întâmple, inima să ţi se frângă,
                 Nu da voie nimănui, să-ţi facă ce  iar plăcea!..............

                      Cu putere şi răbdare, poţi s-atingi ce nu se-atinge,
                          Cu iubire şi speranţă, doar aşa raul se-nvinge.........
                               Şi-ntr-o zi fără să ştii, vei fi un om fericit,
                                  Mulţumind lui Dumnezeu, pentru tot ce ţi-amplinit,

                                                                                                  20.04.2016

KESSY ELLYS NYCOLLAS- ROMÂNIA



                            Un tânăr şi o doamnă

Merg încet, se ţin de mână şi îşi vorbesc cu mult drag,
     Pe aleile cu flori şi sub poale de castani,
       Se privesc adesea-n ochi şi cu al vorbelor şirag
          Un tânăr şi cu o doamnă... diferenţa ceva ani!

             Se leagănă uşurel pasul lor sub clar de lună
               Se vede că-s fericiţi, fiind iarăşi împreună!
                 El o prinde de mijloc şi o sărută pe frunte
                    Ea tăcută îl priveşte, vorba vrând să îi asculte!

         Un bărbat tânăr şi-o doamne merg pe străzi îmbrăţişaţi,
         Mână-n mână, ochi în ochi şi de iubire furaţi!
         Nu mai văd şi n-au habar de nimic ce-i înconjoară
         Sunt aşa de fericit de parcă nu merg, ci zboară!

                    Adânciţi în lumea lor, prinşi de-ai dragostei fiori
                          N-au habar şi nu le pasă, de târzii trecători,
                            Care trec pe lângă ei şi la vale şi în sus
                              Ce-i privesc şi le zâmbesc făr-avea ceva de spus!

                   Se opresc şi-şi trag suflarea, îngreunată de drag
                Aşezaţi, îmbrăţişaţi stau pe-o bancă într-un parc
              Şi îşi şoptesc la ureche, vorbe despre un dor pribeag
           Ce le-a furat liniştea şi-ale lumii,, ziduri'' sparg, !

Şi se ţin mai strâns în braţe, el doamnei mângâie sânul
  Şi îi jura fâstâcit, c-o iubeşte, ca nebunul..!
    Şi că-n fiecare seară înainte să-l ia somnul
      Nu uita să mulţumească pentru dragoste lui, Domnul,.

         Ei împart dureri şi doruri, unul către celălalt
           Mulţumind lui Dumnezeu că au sufletul înalt...
             Şi ca-n inimi au iubire, cât au flori pe ei salcâmii
               Şi-au puteri nebănuite... să n-asculte gura lumii!

                      Amintirile-i unesc şi îi fac să se dorească!
                         Deşi ştiu c-a lor iubire e puţin cam nefirească!
                           Da-i de Dumnezeu lăsată, de el e îngăduita
                              De aceea-s împreună şi de ei este trăită!

           Cu privirile fragile spun lumi că se iubesc
              Fericiţi trăiesc momentul, după doi ani se-ntâlnesc
                Şi-n curând se vor desparte, nu şti nimeni până când
                  Însă amândoi vor duce iubirea-n suflet şi-n gând.

                 Viaţa lor e o poveste, o nuvelă, un roman
                 Ce-mpreună le trăiesc zi de zi şi an de an,
                 Se despart şi se unesc când le e îngăduit!
                 Când Dumnezeu va decide că ceasul iar le-a venit!

                 Timpul însă trece-n goană de-aia ei trăiesc cu foc
               Scurta clipă de iubire, însă şi frumosul joc,
             Între un tânăr şi-o doamnă ce nu aud gura lumii
           Pentru că lor le-a fost dat... să trăiască ca NEBUNII!

           Insă-n nebunia lor ei trăiesc nu se prefac
            Nu ascultă gura lumii şi nici jocul nu îl fac,
             Îşi trăiesc propria viaţă, ştiind că este viaţa lor
              Şi trăind în libertate le este mult mai uşor...

                Iar celor ce nu le place ei ar vrea să lase un sfat:
                  Iubiţi nu mai suferiţi că nu faceţi vrun păcat!
                   Căci iubirea pe pământ tot Dumnezeu a lăsat
                      Suferind nu construiţi, al smereniei palat!

                        Dac-aţi şti să vă iubiţi fericiţi aţi fi în toate
                          Şi precis n-aţi mai gândi nici o clipă către moarte,
                            Feţele v-ar râde-n soare, sufletele ar radia
                              Pe pamăntu-ntregii lumi, doar iubirea ar prima!



KESSY ELLYS NYCOLLAS- ROMÂNIA



CUVINTE DE IUBIRE

Am scris pe file de un alb imaculat
Cuvinte de iubire, caligrafiate!
Sunt pentru tine şi le-am încărcat
Cu sentimente complicate.

Le-am scris să ţi le recit la venire
În strofe aranjate-n poezie
Dar trebuie să-mi dai de ştire
Şi să ai grijă, venirea, să nu-ţi fie prea târzie!

În vara asta care a uitat să vină
Aproape că nimic nu mi se mai pare important
Doar inima săracă încă mai suspină
Iar sufletul îşi cere un implant.

Ar vrea ca să se stie-n siguranţă
În următorii ani ce vor veni cu bruma şi cu ger,
Căci viaţa trece-n grabă şi-şi pierde din speranţă
Ştiind că sentimentele-ntre noi sunt, lucru pasager’’

De aceea încerc să las scris în poeme
Şi nu voi aştepta de acum nici un răspuns!
Un singur lucru îţi mai cer, cât încă mai e vreme
Păcatul dintre noi cu mir să fie uns!

La masa mea de-acasă nimeni nu mai scrie
O lume de tăcere şi-un pat fără nuntire au rămas
Aş mai avea o singură dorinţă, să îmi pui pe ie
O floare de Magnolii ca semn de bun rămas.

luni, 25 decembrie 2017

VICTORITA ILEANA STOLOJANU - PROZA


                                                                      RASFATATUL
                                                                        (prima parte)


         ASCULTAREA  ÎNSEAMNĂ  VIAȚĂ, NEASCULTAREA  ÎNSEAMNĂ  MOARTE



Peștișorul auriu  dacă  vine nu am aproape nimic să-mi împlinească pentru că n-am trăit niciodată în Boema cu ideea centrală de melancolie provocată de scurgerea timpului, n-am cunoscut nostalgia cu sensul grecescului ,,nostos,,. Am trăit fiecare clipă și mi-am așternut cu grijă ca să pot dormi.
Ascultarea înseamnă viață, neascultarea înseamnă moarte. Așa îmi spunea mama când eram mic. Am înțeles abia târziu că se referea la ascultarea și neascultarea celebrilor Adam și Eva izgoniți din Paradis și care datorită neascultării au cunoscut binele și răul și mai apoi moartea.
Pentru mine, chipul acesta serios a fost ca un scut şi mulţumesc lui Dumnezeu pentru el. Nu pot spune că nu erau destule fete și în preajma mea, ba chiar era vorba de fiica unui profesor universitar,  care venea pe la mine prin cameră și mă certa întotdeauna că ce aștept oare, să-mi pice  Ileana –Cosânzeana din tavan?  Mă obosise așa mult fata profesorului venind zilnic la mine în cameră încât m-am dus și la cursurile acestuia de pedologie să văd cum i-ar sta bătrânelului ca bunic al fiicei mele. Nu-i stătea rău, dar mai bine îi stătea ca profesor de Pedologie și am ascultat cu drag despre solurile podzolice, despre solonceacuri, solonețuriși sărături. M-am căsătorit totuși la sfârșitul anului trei, nu cu fiica universitarului și, arătându-i acesteia verigheta m-a certat că nu-i bine să-mi cumpăr singur așa ceva. M-a crezut numai atunci când i-am dat o invitație la nuntă. Da, se pot face greșeli, pentru că n-a trecut mult de la nunta mea și fata universitarului și-a făcut sau avea deja un “prieten” la etajul inferior…era ușuratică. Știam sigur că de așa ceva n-aș fi știut să servesc. Și lipsa unei frumuseți supra atrăgătoare m-a ajutat. Recent m-a întrebat cineva care a reînviat în mine aceste povești dacă îmi pare rău. Nu, nu îmi pare rău de nimic. Viața mea este frumoasă pentru că mi-am construit cu migală și fără greșeli sancționabile fiecare etapă a ei. Cu renunțări și iar cu renunțări și Dumnezeu mi-a scos în cale câţiva oameni care nu m-au înțeles greșit, ba mai mult, au înţeles exact cine sunt.
Deși băiat, am  crezut zicala:
,,Fata care stă și-ascultă
Ia băiat cu minte multă,,. Cu minte multă mi-a fost fata luată soție, așa cuminte că în noaptea nunții o singură discuție a avut loc între noi. Ne-am spus fiecare un gând celuilalt: eu i-am spus că aș vrea să mănânc post în zilele de înaltă semnificație spirituală miercuri și vineri. Ce a afirmat ea suna cam așa:,, ai toată libertatea din lume. Fă ce vrei cu ea! Însă rătăcirile tale te vor durea doar pe tine. Eu consider că e prea scurtă viața pentru a-mi crea singură probleme. Tu să faci cum crezi! Gelozia și  teama de a te pierde nu sunt despre mine!,,
-Puțini băieți au avut norocul tău, spun răii! Nu-ți apreciau fetele nici inteligența, nici frumusețea, nici nimic. Ești cel mai însurat și cel mai liber bărbat totodată.
-Care din voi ar fi luat-o pe Victoria mea de soție? Ba că-i grasă, ba că-i cam izolată, ba că-i prea serioasă! Ce probe ați dat voi nevestelor voastre? Dacă vă umplu de bale cu pupatul? Eu am procedat ca Făt frumos cu Ileana Cosânzeana: calul  slab cu jăraticul. A mâncat tot jăraticul... deodată. Am dus-o la un film  ,,nouă săptămâni și jumătate‚’ și s-a plictisit în primul sfert de oră de imagini porcotoase. Avea de învățat pentru examenul de Microeconomie.Unul ca voi i-ar fi rupt creionul, căci continuu avea în gentuța ei, nu culori de colorat fața, ci creion și foaie, să noteze anumite lucruri care o interesau.
De atunci îmi tot spune formule magice ca o mare specialistă în tehnica ,,ho`  opnopono’’. Nu e cine știe ce, dar fiindcă normalitatea este azi un lux,  mie îmi vine să o întreb, zilnic, atunci când sosesc acasă:
-Ce vrăji a mai făcut nevasta mea?
Cumva prin această ascultare de părinți, învățători, tutori profesionali,   soție, am încercat ,,să nu pierd raiul,, cum spunea fiul meu, Mihai-Nicolae, cel mai cuminte copil de pe Terra. Ca tată îl întrebam:
-Măi copile, de ce asculți așa? De ce nu mă superi tu niciodată?

-Pentru că nu vreau să pierd raiul. Domnul profesor de religie,  ne-a spus că atâta timp cât noi suntem cuminți, ascultători de părinți și de dascăli, suntem în rai. Prima faptă rea ne face să-l pierdem și nu vreau acest lucru.
Citesc în  cartea lui Gordon Livingston ,, Prea devreme  bătrân,  prea târziuînțelept’’ capitolul ,,Singurele paradisuri adevărate sunt cele pe care le-am pierdut,,.
Desigur, paradisuri pierdute, în sensul că imaginea ceainicului de la bunica totdeauna ne va plasa în lumea minunată a scufiei Scufiței Roșii dar    să nu vrei să vinzi marca ,,Fram ’’‚ în condițiile în care de 25 de ani nu se  mai produce nimic sub ea aparține tot paradisurilor pierdute? Și să mai și cheltui pentru o mortăciune, plătind la Geneva pentru nefolosirea ei continuă...
Considerând poveștile drept arhetipul încifrat al existenței noastre, dar un arhetip îmbibat în bucuria primordială a jocului și jucăriilor, m-am hotărât să fac o curățenie în mitologia personală,  să văd dacă am regrete că am pierdut ceva, unii le spun amintiri,  și dacă n-oi  avea, cum se face că n-am?

Singurele  paradisuri sunt cele pierdute? Dar dacă n-am pierdut paradisul? Dacă suntem unii dăruiți de Dumnezeu cu răspunsul la întrebarea: ,, cât să beu să-mi fie numai bine’’? 

                                   Va urma.....  



                                 

duminică, 24 decembrie 2017

JURNAL DE REVISTA - COLINDE


PRIMITI COLINDELE NOASTRE ......


SEARA MAGICA, VA DORESC TOTI COLABORATORII ,,LUCEAFARULUI DIN VALE''!

Sa fiti fericiti alaturi de toti cei dragi!



CRACIUN FERICIT!

PUIU RADUCAN - DE CRACIUN







Ajunul 

 Din lumea din trecut...
 sosi... ajunul!
 Veni... în clinchete de zurgălăi!
 Prin șoaptele singurătății,
 încă unul,
 cu pocnituri din bice...
 de flăcăi...

 ‘Și-nalță brațele rănite-n Leru-i Ler, 
viața mă-nvăluiește peste trunchi,
 privesc pe cer cum stele pier, 
și-mi mângâi suferința pe genunchi.

sâmbătă, 23 decembrie 2017

JURNAL DE REVISTA - CRĂCIUN FERICIT!








LUCEAFĂRUL DIN VALE
-( Kessy Ellys Nycollas), urează tuturor colaboratorilor cât şi cititorilor  săi,, UN CRĂCIUN FERICIT''


Ce îţi doresc eu de Crăciun
 Nu poate adus sub brad.
 Aș vrea să fii mult mai deschis,
 Cu şufletul mai cald.

 Și-ţi mai doresc să ai în casă
Pe cine îţi dorești.
Dar niciodată să nu uiţi
 Prietenii să ţi-i iubești.

 Și-ţi mai doresc să ai în prag
 Fiinţele iubite
 Și să le stângi la piept cu drag,
Să fie fericite.

Și ţie special aș vrea
 Ca moșul să-ţi aducă
 Iubirea, pacea și puterea,
Și-o viaţă lungă, lungă.

 Și aș mai vrea dacă se poate
 Câte puţin din toate.
Iubirea-n şuflet să-ncolţească.
 Cine-ţi-e  drag să te iubească!










Overcoming Fear and Anxiety: How to Rebuild Yourself and Return to Who You Truly Are

  Overcoming Fear and Anxiety: How to Rebuild Yourself and Return to Who You Truly Are Two Books. One Truth. And the Moment Everything Chang...