Cronică literară a celor cinci volume
publicate, până în prezent, de distinsa mea mătușă, Kessy Ellys Nycollas
-Petruța
Sima-
Rădulești
/ 14.04.2020
Viața merge înainte! Nu se oprește în loc
pentru nimeni! Nimic nu se mai poate aduce înapoi fizic, doar mintea păstrează
uneori, chiar ne alterate, momentele plăcute dar și cele mai puțin plăcute,
amintiri ale părinților, ale iubirilor…
Ajunsă la o vârstă respectabilă,
consăteanca noastră, cunoscută virtual sub pseudonimul, Kessy Ellys Nycollas,
fică a comunei Rădulești, Jud. Ialomița ne onorează cu cele cinci volumele de poezii publicate până
în present: Toate iubirile mor /2016/; Dana, îngerul meu / 2016; Desculță, pe
drumul pavat cu cioburi de suflet / 2019; Cioburi de suflet / 2019; Gânduri
care dor / 2019, dar și cu profilul publicistic pe care îl descoperim în
revista ,, LUCEAFĂRUL DIN VALE’’, al cărei fondatoare este încă din anul 2018.
Pot spune cu mândrie că sunt în posesia
tuturor volumelor, cât și a câtorva numere ale revistei. Am citit fiecare volum
cu sufletul la gură dar și cu multă plăcere, constatând că tema principal este
iubirea, cu excepția volumului ,,Dana, îngerul meu ‘’ în care ne
arată, printr-o formă de exprimare simplă, a expunerii evenimentului, pierderea
celei de a treia fice, Daniela Georgiana Petre.
Sufletul autoarei trăiește aici printer
noi. O iubire veche, împosibil de uitat, pare să fie muză a multora dintre
poeziile sale.
Creierul uman este în stare să uite unele
date și evenimente din viața noastră, dar pe cele ale unei pierderi atât de
grea cât și acela al unei iubiri pure, autentice, le depozitează în altarul său
sfânt, în conștient și subconștient , ca
să ni le amintească atunci când ne este
greu, privid cu nostalgie către zilele și ani din trecut.
Mulți
dintre scriitorii, oamenii de cultură și
știință când își descriu biografia lor încep cu cele mai dulci amintiri din anii copilăriei. Poeta noastră ne încântă cu frumoase și
nostalgice amintiri ale iubirii, uneori frumoasă alteori nedreaptă! Copilăria nu i-a oferit un leagăn tocmai
confortabil și, probabil, din această cauză refuză să o folosească drept muză.
Da,
dragi cititori, tind să cred că nu am făcut o greșeală spunând că autoarea volumelor sus amintite nu a avut
parte de o copilărie ferictă și nici de o iubire sinceră, iar acum, ca și făuritoare de versuri îmbină
cu mult succes metafora artistică cu momentele plăcute dar și drureroase, de neuitat, ale vieții sale.
Primul
volum citit a fost ,, Toate iubirile mor’’, un volum de început, un volum care a
fost publicat ca volum de familie, nefiind mulțumită în totalitate de felul în
care a fost scris. Nu se gândea pe atunci că va ajunge acele versuri să fie
publicate.
Mi-au
rămas în minte versurile poemului ,,Casa părintească’’ de la pagina
276.
Părăsită e demult / casa părintească, dar nu pot s-o vând./ În
ochi am pe mama, ce mult o iubea / Cu var și pământ mereu o-ngrijea.
…………………………………………………………………..
,,Mai
aud și-acum, cum mă dojenea / mama, cu blândețea ei nemăsurată, / Și mai văd pe
tata, cum se așeza / să se odihnească, pe bancă la poartă ‘’, iar la pagina 281, în poemul
,, Să ai grijă de tine’’, ne
dă de înțeles că sufletul iubit îi tulbură liniștea și acum:
,,Când
glasul îi aud, simt că iau foc! / Nu
știu ce-nseamnă acest suflet pentru mine! / De nu mă cheamă, nu am liniște
deloc, / Și să plâng
mereu, îmi vine. / Nu voi pricepe niciodată, / Ce se ascunde-n glasul lui! /
Și-n sufletul ce-mi stă aproape, / ca raza caldă a soarelui!’’
Acest
volum a fost urmat de cel legat de tragedia care a avut loc în viața autoarei
și anume ,, Dana, îngerul meu’’, o carte plină de o durerea sfâșietoare în fiecare poezie. O carte document, așa cum menționează și Felicia
Drăgușin în cronica sa de la pagina 15. O carte care ne dezvăluie un
destin… Dureros destin… grea pierdere.
Ce
este de remarcat, este faptul că, autoarea și-a găsit forța și echilibrul să
depășească dificilele obstacole ale destinului său și să își continue mersul
prin viață, din postura de învingătoare.
M-a
tulburat extreme de tare acest volum, de la prima până la ultima poezie
cuprinsă între paginile lui. Am să mă
aplec cu multă durere dar și respect asupra câtorva versuri ale poemului dedicat ,, Părinților îndoliați’’,
de la pagina 88:
,,Nimeni vreodată nu-ți va înțelege chinul, /
Și nici nu-ți va simți a ta durere,/ Decât un altul, necăjit ca tine, / Ce și-a
îngropat copilul, singura avere!’’
Lăsând
în urmă totul, consăteanca noastră cu care mă mândresc și din prisma că îmi
este mătușă, scrie, scrie neobosită. Drept dovadă ne sunt cele trei volume
aparute în anul 2019. Citindu-le am constata că, în fiecare, pe rând, scrie un
vers amestecat în care se întâlnește, iubirea, tradarea, abandonul și suferința
creeată de acestea toate la un loc.
Stilul
autoarei poate fi observant ca și un stil pedagogic, un stil trăiristic, un
stil prin care, în mod suptil, ne propune să învățăm din greșelile dumneaei
pentru a putea beneficia de mai mulți ani fericiți în viețile noastre. Se spune
că din greșeli învățăm, însă, alegând să învățăm și din greșelile deja făcute
de alții, avem posibilitatea să greșim mai puțin și să fim fericiți mai mult.
Desculță,
pe drumul pavat cu cioburi de suflet,
prin însăși titlul atribuit, Kessy Ellys Nycollas spune totul.
În poemul
,,
Durerea’’, de la pagina 106 spune:
,, Aș vrea ceva! / Ceva! / dar ce aș vrea
oare? / mă vrei? / și ce te oprește să îmi spui? / ce te face să te temi? /
Stiu! / întunericul și durerea din sufletul meu.../ Da! / mi-am răscolit
amintirile / trecutul doare cumplit... / dar a trecut / și asta va face să se facă lumină în curând... / Așa cum nici
iarna / nu durează o veșnicie / nici vara o eternitate... / sarea și piperul / condimentează hrana trupului, / DUREREA! / Dă
putere sufletului...’’.
În ,,Coburi de suflet’’ ne
spune în poemul VIAȚA, de la pagina 101:
,, Mă simt , uneori, la pământ, / viața, fără
milă mă dărâmă, / mă face bucăți / și mă împrăștie / pe caldarâm, / privesc răvășită / la bucățile care
cândva eram eu, / și mă întreb din câte sunt formată? / Încerc să le număr, /
să adun și să scad, / să înmulțesc și să
împart, / nu aflu rezultatul pentru că / un vânt stâtnit dintre gânduri / îmi
fură părticelele.../ Caut un umăr pe care să plâng / simțindu-mă a nimănui, /
dar nu găsesc, / pe fiecare umăr plânge cineva, / prea multă tristețe, DOAMNE,
/ nu pot trăi așa, / mă vreau înapoi, / întreagă și puternică / și să merg mai
departe, / așa cum am făcut mereu...’’.
Ce
ar fi putut să spună mai mult? Nimic! Aceasta este realitatea unui destin greu
încercat dar care iese biruitor la liman.
Cel
de al cincilea volum a fost botezat de
mama lui, nimeni alta decât Kessy Ellys Nycollas, cu numele de ,,
Gânduri care dor’’. Cu siguranță, pe fiecare dintre noi ne doare cel
puțin un gând, deosebirea o face însă lipsa curajului de a ne arăta lumii exact
așa cum suntem și de a spune sincer ceea ce simțim și asta se datorează fricii.
Frica de a nu fi criticați, de a nu fi acuzați, de a nu fi bârfiți… dar, dacă
am avea curajul să spunem deschis:
- Da! Ăsta sunt eu! Sunt un om ca toți alții,
cu bune și rele, cu bucurii și necazuri, cu dezamăgiri și regrete…și aș dori să
știu, câți dintre voi cei care tăceți, care vă ascundeți în spatele cortinei, sunteți
mai buni decăt mine! Dacă cineva ar ridica cortina inopinant, în momentele
voastre de ,, întuneric sufletesc’’ s-ar descoperii minciunile, neadevărurile,
falsurile din spatele cărăra se joacă rolul Lupului moralist.
Ei da! Acest om, autor al zecilor sau chiar
sutelor de poezii, are curajul să spună: -Da! Ăsta sunt eu!
În
,,Gânduri
care dor ‘’, în poemul ,,Destin‘’,
de la pagina 91, spune:
,, M-am născut un suflet bun, / Însă la ce bun! / La atâta răutate
/ Cum să mă supun? / M-am născut între
nămeți / Pe un ger cumplit / Mă uitam în jur confuz! / Of! / Unde am venit? /
Mama mângâia obrazul / Și îl săruta! / Tata încerca să spună, / Că lumea e
rea!/ Eu, copil nevinovat / Căutam un scut / Sufletul să-mi protejez / Însă
n-am putut!... / …/ Am ajuns iubi dușmanul / Neam mi-a fost străinul / Numai Bunul
Dumnezeu / Mi-a alinat chinul!
Dovada
curajului de a spune un adevăr îl avem în aceste rânduri, pe care le puteți
citi și dvs. în prefață. Eu o să redau doar un fragment, restul vă las să
descoperiți citind volumul.
,, Îmi trec prin fața ochilor fleșuri aproape vii ale amintirilor
cu noi și am prins curajul să îi mărturisesc cât de josnică m-am simțit ,ani de
zile, față de soțul meu care mă săruta în locul lui. Mă săruta iar eu îmi
imaginam că este el. Ne priveam în ochi iar în locul ochilor lui căprui, vedeam
doi ochi verzi. Acei ochi care m-au urmărit toată viața! Deși eram departe
fizic, spiritual îi simțeam respirația
în ceafă, poate 99,99% din timpul unei zile. Noaptea însă, nu îl visam. Ani la
rând mi-am spus că așa nu mai pot. Am căutat tot felul de refugii. Am ales să
mă mint. A fost o ușurare a sufletului. Am iubit un om în contul altuia. Mulți
ani. Este așa de groaznică viața noastră uneori, numai că noi, nu avem puterea
să înțelegem ce ni se întâmplă sau refuzăm pur și simplu să înțelegem fiind
conștienți că altfel nu putem merge mai departe. Am mers ani de zile de mână cu
altul dar cu sufletul la el.’’
Ce
aș mai putea complete eu în urma citirii acestui fragment în care ni se expune
cu atăta sinceritate o realitate!?
Aceasta
este ființa minunată care, prin ceea ce ne lasă scris, dorește să își elibereze
sufletul împovărat de dezamăgiri, regrete, durere.
Totul
ar trebui interpretat ca și lecții de viață, acea viață care, în majoritatea
poveștilor, bate filmul dar și ca suport
moral aplicând sloganul Aureliei Grosu:
,,Dacă eu pot și tu poți!’’
Eu
o primesc și o privesc cu atâta admirație și
bucurie în scurtele vizite pe care le face aici în satul natal Răsimnicea, simtind
că mă încarc cu o energie pozitvă, benefică, în prezența dumneaei și chiar i-am
mărturisit că îmi doresc foarte tare ca și eu să pot ajunge la vărsta dânsei,
să arăt și să pot asemeni dumneaei.
Vă doresc viață lungă draga noastră, Kessy
Ellys Nycollas ( Tanti Nuți, așa cum vă spunem noi toți cei care vă iubim!)
PORTRET AUTOR
Puteți intra în posesia volumelor contactând autorul la e-mail: oelena29@gmail.com
Prețul se negociază în funcție de numărul volumelor comandate.
