17.
Ai amânat venirea
cu o zi
Mai faci risipă încă de minute...
Destinul unei clipe ce va fi
Are de spus atât de multe!
Nu va reda întregul sentiment
Pe care sufletul ca dar îl cere
Insă așteaptă acel moment
Să îl dezmierzi cu-o
mângâiere...
Iubirea noastr-i rodul unei întâmplări
Sau nebunia unei clipe de visare!...
Se naște în amurgul unei înserări
Adusă de destin, în Carul Mare!
Cădem adesea în păcatul
Unor iubiri amagitoare...
Iar cel ce minte-i vinovatul
Atunci când sufletul ,,ne moare’’.
18.
Te așteptam de-o veșnicie
Să-mi ștergi umbra de regrete
Doborâtă de răbdare...
Te lași așteptat,,poete!..
Te aștept în prag de seară
Să mă-mbrățișezi cu versul
Să mă topesc ca o ceară
Și să uit care-mi e sensul...
Te astept cum aștept mărul
Când fructu-n soare și-l coace
Sufletu-mi vrea adevărul
A obosit să se joace ...
Număr rar și cu răbdare
Ore, clipe și secunde
Tot mai lung drumul îmi pare
Fără să stiu, până unde!..
Haide! Arată-te o dată
Să fac cu sufletul pace!
Nu-mi spune că-s vinovată
Nu mă ține ca pe ace!..
Iți promit c-o să-ți fiu totul
Dar nu fac un legământ...
De iluzii geme patul
Iar sfârșitu-mi e-n mormânt!..
19.
Când vei ieși pe usă,
să te însoțească,
să te însoțească,
Cum te-nsoțește umbra,
piaza bună!
piaza bună!
Cum Luna strălucește lângă o stea
Iar soarele, pe creștet, să-ți pună o cunună!
Nu te-ntrista, nu șovăi, nu te-ndoi,
Cărarea către mine îți este zămislită
Pășește
drept...vei birui
Gândundu-te că pentru tine sunt făcută...
Când vei ajunge-n prag
Cu pașii siguri, râzi și cântă
Să-ți uiți necazurile toate
înainte de-a ajunge
În pragul casei mele,
...pentru tine sfântă!
20.
Eu nu-mi
doresc un suflet gol
Nu vreau să
plâng iar cu suspine
In astă
toamnă vreau să zbor
Chiar doar
cu gândul, către tine!..
Nu-mi ești
un călător prin gânduri
Nici un
miraj, o aventură!...
Ce-ai apărut
la orizont
Și- ai
dispărut ,,la cotitură’’!
Ești dor de
viață și-mi ești versul
Acel’ știut doar de noi doi...
Vreau doar
să mă mai ții în brațe
Să mă
ferești de vânt și ploi...
Să-mi pui pe
umeri pelerina
Plină de
doruri și visare
Pe buze să
îmi lași sărutul...
Pecetea
dragostei din noi!..
21.
Mă tem de
mine și de tot ce simt
Mă tem de sentimentul
ce se naște...
Mă tem de
ziua de mâine
Dar mai
întâi de toate
Mă tem de
noaptea care se apropie!
În ea se va naște
ceva nou ce mă neliniștește!
Mă tem să nu
fie acoperit de ploaia de stele
căzătoare...
Să nu moară
sufocat de dorul din mine
Mă tem de
gândul iubirii ce ne leagă...
Mă tem!
Mă tem de
zorii zilei următoare
Mă tem de
prima rază de soare
Care îmi va vesti
că ziua revederii a sosit
Și că
sufletul meu a răspuns la chemare!
Mă tem și
teama aceasta mă doare!
Îi simt
îndemnul de a mă trezi la viață!
Știu însă că
te voi pierde curând...
Pentru că tu
ești mai mult decât ocupat...
Ceia ce te
va face să uiți drumul către noi...
Tu ești cel
care aprinzi flacăra acestei iubiri!
De ce? Care
este menirea ta? Dar a mea?
Nu este încă
suficientă durerea?
Nu este
îndeajunsă dezamăgirea?
Ne vom vedea
și vom pleca
Chiar daca
inima ar vrea
Să-i fii pe
veci alăturea...
Ne vom privi,
ne vom vorbi
Și cine
știe, chiar vom lăcrima!
...dar vom
pleca!
Ne vom iubi,
vom suferi, vom aștepta...
Poate că viața
se va îndura
Să fim din
nou, o clipă împreună...
S-au vom
uita!
10092018 / Petroșani
