Kessy Ellys Nycollas - România - Dialog cu sufletul tau!

17.

Ai amânat  venirea cu o zi

Mai faci risipă încă de minute...

Destinul unei clipe ce va fi

Are de spus atât de multe!

Nu va reda întregul sentiment

Pe care sufletul ca dar îl cere

Insă așteaptă acel moment

Să îl dezmierzi cu-o  mângâiere...

Iubirea noastr-i rodul unei întâmplări

Sau nebunia unei clipe de visare!...

Se naște în amurgul unei înserări

Adusă de destin, în Carul Mare!

Cădem adesea în păcatul

Unor iubiri amagitoare...

Iar cel ce minte-i vinovatul

Atunci când sufletul ,,ne moare’’.

18.

Te așteptam de-o veșnicie

Să-mi ștergi umbra de regrete

Doborâtă de răbdare...

Te lași așteptat,,poete!..

Te aștept în prag de seară

Să mă-mbrățișezi cu versul

Să mă topesc ca o ceară

Și să uit care-mi e sensul...

Te astept cum aștept mărul

Când fructu-n soare și-l coace

Sufletu-mi vrea adevărul

A obosit să se joace ...

Număr rar și cu răbdare

Ore, clipe și secunde

Tot mai lung drumul îmi pare

Fără să stiu, până unde!..

Haide! Arată-te o dată

Să fac cu sufletul pace!

Nu-mi spune că-s vinovată

Nu mă ține ca pe ace!..

Iți promit c-o să-ți fiu totul

Dar nu fac un legământ...

De iluzii geme patul

Iar sfârșitu-mi e-n mormânt!..

19.

Când vei ieși pe usă, 
să te însoțească,

Cum te-nsoțește umbra, 
piaza bună!

Cum Luna strălucește lângă o stea

Iar soarele, pe creștet, să-ți pună o cunună!

Nu te-ntrista, nu șovăi, nu te-ndoi,

Cărarea către mine îți este zămislită

Pășește  drept...vei birui

Gândundu-te că pentru tine sunt făcută...

Când vei ajunge-n prag

Cu pașii siguri, râzi și cântă

Să-ți uiți necazurile toate

înainte de-a ajunge

În pragul casei mele,

...pentru tine sfântă!

20.     

Eu nu-mi doresc un suflet gol

Nu vreau să plâng iar cu suspine

In astă toamnă vreau să zbor

Chiar doar cu gândul, către tine!..

Nu-mi ești un călător prin gânduri

Nici un miraj, o aventură!...

Ce-ai apărut la orizont

Și- ai dispărut ,,la cotitură’’!

Ești dor de viață și-mi ești versul

Acel’ știut doar de noi doi...

Vreau doar să  mă mai ții în brațe

Să mă ferești de vânt și ploi...

Să-mi pui pe umeri pelerina

Plină de doruri și  visare

Pe buze să îmi lași sărutul...

Pecetea dragostei din noi!..

21.

Mă tem de mine și de tot ce simt

Mă tem de sentimentul ce se naște...

Mă tem de ziua de mâine

Dar mai întâi de toate

Mă tem de noaptea care se apropie!

În ea se va naște  ceva nou ce mă neliniștește!

Mă tem să nu fie acoperit de  ploaia de stele căzătoare...

Să nu moară sufocat de dorul din mine

Mă tem de gândul iubirii ce ne leagă...

 Mă tem!

Mă tem de zorii zilei următoare

Mă tem de prima rază de soare

Care îmi va vesti că ziua revederii a sosit

Și că sufletul meu a răspuns la chemare!

Mă tem și teama aceasta mă doare!

Îi simt îndemnul de a mă trezi la viață!

Știu însă că te voi pierde curând...

Pentru că tu ești mai mult decât ocupat...

Ceia ce te va face să uiți drumul către noi...

Tu ești cel care aprinzi flacăra acestei iubiri!

De ce? Care este menirea ta? Dar a mea?

Nu este încă suficientă durerea?

Nu este îndeajunsă dezamăgirea?

Ne vom vedea și vom pleca

Chiar daca inima ar vrea

Să-i fii pe veci alăturea...

Ne vom privi, ne vom vorbi

Și cine știe, chiar vom lăcrima!

...dar vom pleca!

Ne vom iubi, vom suferi, vom aștepta...

Poate că viața se va îndura

Să fim din nou, o clipă împreună...

S-au vom uita!

 10092018 / Petroșani