POATE CREZI!
(dialog cu sufletul tău)
(dialog cu sufletul tău)
Poate
tu crezi că eu nu te iubesc
De
aceia tac și nu-ți vorbesc!
Dar
de unde atâtea vorbe ticluite
De
unde atâta pastel să te pictez
(exact
așa cum mi te imaginez?)
De
unde atâția ochi să te citească?
De
unde atâte gânduri,
vise,
să-ți vorbeasca?
Aș
vrea și eu să pot,
să-mi
fie mai ușor
Dar
știi și tu iubire,
că
nu pot fi în stare
…sunt
doar o biată muritoare!
Oftez
adânc stând pe un mal
Și
aștept să te aducă, fiecare val
De
pe întinsul mării zbuciumate
Să-mi
fii LUCEAFĂR viu,
în
fiecare noapte!
În
păr să porți cununi de aștri
In
ochi un infinit de nori albaștrii
Părul
să îți miroasă a flori de crin
Iar
sufletul să-ți fie cald, senin…
Aș
vrea să te sculptez,
dacă
aș putea
Și
stâlp de rezistență te-aș fixa
În
tocul ușii la intrare
Să-mi
luminezi cărarea la plecare
Să-mi
strălucești când pe-nserat revin
Să-mi
fii mereu rază de soare…
Cu
roua lacrimilor tale să-mi speli fața
Când
însetată de dorinte îmi arde, dimineața…
Atunci
când plânsul meu îți răscolește viața
Vrând
să îți spună, tot ce-ar fi de spus
Dar
ne putând s-o facă, de suspin și plâns…
Pentru
că totul este un vis, dus…
15092018 / Petroșani
15092018 / Petroșani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu