AURELIA GUSANU - REPUBLICA MOLDOVA - GRUPAJ DE VERSURI , PRIMĂ APARIȚIE

Revenire

 Îți dau inima în palmă

 Rece și însângerată,

Cicatricile de armă,

Poart-o lacrimă-nghețată.

Tu cu-o șoaptă o-nvelește,

Cu suflarea o dezgheață,

 Primăvara ta-mi trezește,

Mugurașul mort la viață.

de pieptul tău fierbinte

Cu iubire o lipește,

Vei simti cum ea cuminte

 Pentru tine înflorește.

Contopite-ntr-o bătaie,

Inimile învăpăiate,

Vor lăsa pe cer în ploaie,

 Luminițe colorate.

 Inimă călătoare

Lasă-mă să intru în sufletul tău,

 Auzi bătaia? Sunt la a ta ușă,

 E atâta iarnă în trupul meu,

 Și lupi-mi urlă-n vatra de cenușă.

 Primește-mă cu dor în al tău cald,

 Topește frigul din al meu trecut,

Fă-mi clipele o oaza de smarald,

Și-ți voi plăti venirea c-un sărut.

 Să nu mă lași de dor să nu mai fiu,

Chiar dacă vreau, crezând că-i bine,

 Fă să-nțeleg că singur ești pustiu,

Și plânsu-i haina care-ți vine.

 Să știu că tu ești răsăritul meu,

 Că ești lumina mea în noapte

Tu adu-mi primăvara ca un zeu

Și am să-ți fiu, până la moarte.

Și poveștile dor

 Mi-ai spus să închid ochii, să te simt...

 Și i-am închis .

M-am dezbrăcat de timp și spațiu.

 Am rămas goală purtată-n univers.

Inima ghemuită în piept era nemișcată.

 Apoi a început să palpite ca un fluturaș speriat,

 ca o scânteie în cenușă.

Așteptam atingerea buzelor tale însetate,

flămânde și învăpăiate.

Le simteam conturul pecetluit în trandafiri

pe trupul învăluit de fiori.

E ca și cum marea atinge țărmul,

ca și ploaia care adapă arșița pustiului.

Scânteile inimii nasc artificii.

 Inima e un clopot mut,

 al cărui dangănit doare,

dar asurzitor de dulce.

Am strâns ochii.

Tare, tare să nu scap clipa.

 Pleoapele tresar.

Așteptarea doare.

Absența ta doare.

 Doare ...povestea!