Revenire
Îți
dau inima în palmă
Rece
și însângerată,
Cicatricile de armă,
Poart-o lacrimă-nghețată.
Tu cu-o șoaptă o-nvelește,
Cu suflarea o dezgheață,
Primăvara ta-mi trezește,
Mugurașul mort la viață.
de pieptul tău fierbinte
Cu iubire o lipește,
Vei simti cum ea cuminte
Pentru
tine înflorește.
Contopite-ntr-o bătaie,
Inimile învăpăiate,
Vor lăsa pe cer în ploaie,
Luminițe colorate.
Inimă călătoare
Lasă-mă să intru în sufletul tău,
Auzi
bătaia? Sunt la a ta ușă,
E atâta
iarnă în trupul meu,
Și
lupi-mi urlă-n vatra de cenușă.
Primește-mă cu dor în al tău cald,
Topește frigul din al meu trecut,
Fă-mi clipele o oaza de smarald,
Și-ți voi plăti venirea c-un sărut.
Să nu
mă lași de dor să nu mai fiu,
Chiar dacă vreau, crezând că-i bine,
Fă
să-nțeleg că singur ești pustiu,
Și plânsu-i haina care-ți vine.
Să
știu că tu ești răsăritul meu,
Că
ești lumina mea în noapte
Tu adu-mi primăvara ca un zeu
Și am să-ți fiu, până la moarte.
Și
poveștile dor
Mi-ai
spus să închid ochii, să te simt...
Și
i-am închis .
M-am dezbrăcat de timp și spațiu.
Am rămas
goală purtată-n univers.
Inima ghemuită în piept era nemișcată.
Apoi a
început să palpite ca un fluturaș speriat,
ca o
scânteie în cenușă.
Așteptam atingerea buzelor tale însetate,
flămânde și învăpăiate.
Le simteam conturul pecetluit în trandafiri
pe trupul învăluit de fiori.
E ca și cum marea atinge țărmul,
ca și ploaia care adapă arșița pustiului.
Scânteile inimii nasc artificii.
Inima
e un clopot mut,
al
cărui dangănit doare,
dar asurzitor de dulce.
Am strâns ochii.
Tare, tare să nu scap clipa.
Pleoapele tresar.
Așteptarea doare.
Absența ta doare.
Doare
...povestea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu