PRIMĂVARA DIN TOAMNĂ- Autor*** ANTONETA MARANGOCI*** Notă de lectură *** AURELIA RÎNJEA***

FLORILE TIMPULUI PRIMĂVARA DIN TOAMNĂ este un volum, în care poeta ANTONETA MARANGOCI ne face o invitație în universul său oniric, unde te întâmpină un anotimp al spiritului, în care primăvara revine mereu în suflet. Cartea începe cu o frumoasă invitație: „Să dăruim iubire”, în poezia cu același nume. Volumul, după cum ea însăși ne spune, este dedicat familiei (Mama în mod special) și cititorilor săi. Într-o căutare continuă de sine, poeta se regăsește în cerul senin, în iubire, în frumusețea primăverii, în pașii făcuți împreună. Ne vorbește despre un anotimp de dor, adresându-se femeii, într-o lume a astrelor, în care noi SUNTEM GÂNDURI... și în care încearcă „Să construim a noastră cetate”! Pentru ea, „Iubirea e Dumnezeu, e viața!” (IUBIREA), căruia i se adresează de multe ori mulțumindu-i, unde „În frigul iernii, tu ești primăvară”, un „misterios izvor” (VOI REVENI) sau iubirea care este: POEM – CURCUBEU. Uneori tăcerea este așa de mare, eliberatoare, alteori apăsătoare „gândul e acum fără cuvinte”... „Privim cum viața merge înainte” (AȘ OPRI O CLIPĂ) sau „Mi-e sufletul fără cuvinte / În iarna care se așterne / Credeam că timpul iar mă minte” (IARNĂ). Alteori, cuvintele ard sau sunt triste, plutesc în îmbrățișări marine, în poezie, într-o muzică proprie. Este prezent alături de poetă și dorul de părinți, de copilărie, într-o nostalgie de toamnă, în care frumos spune: „Soarele iubind lumina, / A dăruit nopților Luna” (LA ÎNCEPUT). Viața este un tren în viziunea autoarei, care face popas în diferite etape ale vieții, nepăsându-i că doar el, sufletul, rămâne tânăr ți așteaptă un tren în gară, în „toamnă în culori de vis” (O GARĂ). Drumul vieții este efemer, „Sunt un vis și-o amintire” (TRANDAFIRII), trăind totul în negru sau culori. Stă de vorbă cu nucul, plin de emoție, cel cu care a crescut împreună: „Te-mbrățișez, prieten nuc / Și crengile ți le mângâi, / Mult nu mai stau, simt că mă duc / Eu plec întâi, tu mai rămâi... / Rămâi s-asculți povești de dor, / De ploaie-aduse sau de vânt / Și cântecul lin de izvor / Și-al clopotului trist cuvânt, / Când inima va fi pământ (NUCUL…) sau cu BRUMA: „Vino, rece, tristă brumă, / S-asculți gândul visător, / Să fii rouă-n clar de lună / Și să scrii povești de dor”. Poeta declară: „Sunt doar suflet pe Cer / Și umbră pe Pământ...” (CINE SUNT?) în viața în care legile se „Se numesc doar... anotimp” (TIMP... DOAR ANOTIMP). Scriind, conjugă verbul a iubi, în anotimpul predominant toamna, cu irizații de iubiri din vară, dar mai ales cu „verdele frumos din primăvară” (O ZI ÎN PATRU ANOTIMPURI). O toamnă generalizată pe ale cărei frunze își scrie povestea lor de iubire, „Cu zilele în toamnă / Și sufletul în primăveri” (OCTOMBRIE). Deși o toamnă o însoțește, edenul amintirilor reînvie cu flori de mac, de mălin, de tei, de crini, cu flori de câmp sau flori de măr. Ea stă de vorbă cu toamna în poezia DE CE, TOAMNĂ?, cerându-și iertare reciproc, cu sufletul flămând de „dorul dintâi...” (DOAR OCHII TĂI). Marea-i înțelege iubirea, dar poeta conchide că niciodată „Pentru iubire, nu-i târziu!" (SOARELE ȘI BRUMA). Cum este firesc, sufletului de român, România este țara cea mai frumoasă, pe care o poartă cu ea oriunde în lume. Se identifică cu COPACUL: „Ești singur ca și mine / Cu gândurile tale”. Mângâierea o găsește în vis, unde trăiește „o poveste / Tu Zână, el Făt-Frumos” (POVESTE). Magică este pentru poetă această LUME DE POEZIE, anume creată: „În poem de frunze, / Recită copacii / În gânduri ascunse”… „În munte se-aude / Poezia ierbii /Și pe cărări ude / O ascultă cerbii”. În flori vede poeme colorate, „Pe strune de rime / Cântă viorile. / Tot ce trăim acum / E scris pe univers / Și strângem în album / Fotografii de vers”, iar „Mâine-aș dori să fiu, un cântec de vioară („DA”). Chiar dacă „Peste frunzele de-acum / Se așterne toamna grea / Suntem singure pe drum” (FRUNZE), gândurile nu-i dau pace, pune întrebări: „De ce se pierd drumurile-n lume? / Nimeni nu știe, nimeni nu spune...” (SOARE IN VALURI). Un volum reflexiv , în care vede „dorința de-a iubi” ca pe o „tristă floare” (ULTIMUL GÂND). Pentru ea, dorul scrie poeme, pentru ea iubirea înflorește, „Azi suntem primăveri” (ÎNFLORIND IUBIREA). Alteori, rememorează iubirea, adună cuvinte, se recunoaște a fi tăcere, urcare, zbor spre soare, iar „Pașii scriitorului / Sunt cuvintele lui, / În inima omului”,.. „El scrie cu inima / Și spune povestea”… Sufletul poeților / E versul mângâietor / Din dorul tuturor” (SCRIITORUL). În volum întâlnim comparații frumoase și construcții estetice: mama - „nour alb” (MAMA...); „al stelelor cuvânt” (SĂRBĂTORI BINECUVÂNTATE!); „E vântul doar care suspină” (DOAR AMINTIRILE...); „privești cu ochi de mare” (IUBIREA VOASTRĂ); „Vântul este gândul tău” (URME PE NISIP), IUBIREA – FLUTURE, „coloana / De gânduri”( MAI LASĂ-NE TOAMNĂ O CLIPĂ ...); „frunzele gândului” (E TOAMNĂ); „ale soarelui arcade” (SOARELE ȘI BRUMA); „Iar ploaia este lacrima, / Peste a vieții carte…” (SUNT ACOLO). Iubirea pentru ea este eternă, este singurul sentiment care va dăinui în primăvara din suflet. Un volum confesiv, în care spiritul se regăsește în acest anotimp, regenerator. Cu plăcere pot să vă spun că la mine în suflet, magnoliile înfloresc tot anul. Universul lăuntric al poetei se revarsă către noi, într-o discursivitate a sentimentelor, cu reverberații astrale, în care te regăsești, te emoționează și te invită la meditație. Nostalgii pastelate, în culorile timpului, cu reflecții asupra vieții și a celor pe care-i iubește, ale femeii mature care privește cu ochii minții tot ceea ce așează în inimă. Permanent ne însoțește o scriere curată, cu o cursivitate lină, ca o apă de munte, care se strecoară printre meandrele destinului, din care triumfătoare este Iubirea, în Primăvara care nu întârzie niciodată. Cartea este cu siguranță o bucurie pentru autor, dar și pentru cititori, o pledoarie pentru sentimentele pure și adevărate, pentru valorile umanului, care ne sunt oferite cu generozitate și emoție de autoare. Mulțumim pentru acest dar poetei ANTONETA MARANGOCI și îi dorim cât mai multe apariții editoriale! AURELIA RÎNJEA