EMANOIL SÂNZIANA - ROMÂNIA - GRUPAJ DE VERSURI

Zbor spre infinit

Sunt aripile mele un zbor spre infinit ,
în universul sacru legea s-a rânduit,
și gândul către tine care mă ține aproape
e-o arma de război luptând pentru dreptate

semințele-ncoltesc adânc în caldul pântec,
sunt ghioceii prunci născuți din primăvară,
cu lacrimi vii, te rog, nu îi lăsa să moară,
vor readuce zâmbetul și puritatea iară!

e oare suferința ce dă valoare lumii,
prin acul de tăcere trece-un mosor de ață,
e lună sângerie, vom face sacrificii,
te rog, iar Ava , astăzi, s-o readuci la viață!

Emanoil Sânziana
Bucuresti
23.02.2019

lacrimi vii

am împletit din lacrimi vii
cunună infinitului
emeri de-azur deschis-au mii
plutind pe roza timpului

plânge roua dimineții
șoapta zorilor duioasă
fremătând de dorul vieții
peste nuferi albi apasă

rămâi tu a mea poveste,
taina blândelor izvoare
când prin cetine rupestre
mă strigai nebun prin soare

ne scăldam în curcubee
înfloreai în anotimpuri
din eternul dor de fee
ai rămas un colb de gânduri .

București
02.06.2018
Emanoil Sânziana

***

și dacă pașii mi-i îndrept
spre stele pelerine
Iubite, luna-mi arde-n piept
când mă gândesc la tine

mai lasă-mi dorul meu pribeag
să-l simt cum evadează
e Universul tatăl meu
prin inimă vibrează

iubește azi fără de teama
că Steua se va stinge
magii cu drag te vor urma
profetic, pân ' la sânge !

Emanoil Sânziana
Bucuresti
21.02.2019

Mesian
Sânziana Emanoil

Sărutul tău Elixir de putere
Să fie oare lacrima de vină
Te simt mai pur în orice adiere 
Nufărul tău devine o lumină.

Văd vise îngropate-n alte vise
moartea e doar o lacrima pierdută
Mormintele așteaptă evadarea
Contaminarea e deja făcută .

Cărțile au dreptul să vorbească
Istoria e-o ciută-n vârf de munte
De-acolo sus lumea o vezi abruptă,
Mereu ostilă ca un mic grăunte .

Războiul minților

Mușc din rana infinitului
Din rana cuvântului îngropat
Din buzele tale ce le-ai udat
Cu rouă divină..

Mușc din cuvânt nerostit
Se prăbușesc azi
Toţi zeii-n zenit,
Olimpul a murit
Creștinii întorc semizeii din lună ..

Mușc din Egipt din oameni
Ce-nalţă mari piramide
Ei spun că-i sfârșit
Apocalipsa nu vine,
E doar o minciună
Iisus nu a murit ..

Mușc din trupul pământ
Nesfârșitul adânc,
O reînviere a morților
Ce-n liniște croiesc
Războiul minților prin infinit ...

Emanoil Sânziana 

***

suntem izvoare de lumina sacră
și muntelui de vrei să-i ceri iertare
în forță își va face râu prin piatră
învolburat curgând până-n hotare

nu spulbera lumina libertății
sunt stelele tot mai presus de cer
prin pașii adevărului trec morții
e Universul un infinit mister

recunoștința, mila și iertarea
au fost odată, și minciuna doare,
ca scriitor nu îți uita menirea
du mai departe slova ca un Soare !

București
Emanoil Sânziana 

Orion
Sanziana Emanoil

În ochii tăi planeta evadează
prin două staze respirând adânc
într-un tumult de foc viața vibrează 
renasc poemele când în eter le-arunc

Se contopește cerul și pământul 
pătrunde-avid dorința germinal
într-un delir oniric infinitul
nestăpânit vulcan mușcă carnal

Și pasiuni exaltice doboară 
când universul vrea in echilibru
pleroma inimii explozie solară 
în mii de stele haosul divide

Neocatharsis

 În pieptul tău se simte universul,

cu briza mării eu îți mângâi trupul,

e-n raza lunii neocatharsisul,

ca o Veneră intră-n tremur timpul..

 Iubesc să te cuprind în albul perfect

din mijlocul iernii pictându-ţi gândul,

cu dansul nebun , cu instinctul relict

iubesc să plutesc cu tine, iubindu-l..

Să-ți simt roua dimineții şi nervii ,

prin iarba proaspăt umedă călcând

cu-atingerea caldă, cu explozii de flăcări

să mă aprind în trupul tău vibrând .

 Iubesc oceanul şi revarsarea fluviilor,

 ce explodează în extazul nurilor,

cu fiecare dezmierdare în infinitatea buzelor,

să uit de mine-n tine-n universul stelelor !

Și dacă eu sunt taină , tu ești poezia ,

astăzi voi plânge împreună cu marea,

 trezind în inimă sinestezia,

eternă îți va fi transformarea!

București Emanoil Sânziana 14.12.2018