SFÂRȘITUL ILUZIILOR
...
cum un fluture
ochii
ei se-nălțau
spre
cer
n-o
mai interesau
frumusețele
de pe
pământ
nu
credea că și-n cer
Fetele
Morgana se joacă cu ochii,
de-a
v-ați ascunsălea.
SECOLUL MEU
Nu știu când pe lume prima dată am plâns...
nici țipetele mamei de durere, când le-am auzit –
era o noapte de iarnă cu-o lună prinsă în zenit,
când spre ziuă cerurile stelele și-au stins...
da, în secolul meu, atuncia m-am ivit;
Bucurii n-am potrivite nici acum de spus...
cum nici amintirile plăcute
nu cred că am prea
multe
(a fost un secol cu cimitire
și plânse rău
morminte)
secolul acesta care de acum,
în sfârșit, s-a dus
si-acum stă cum o hienă-n preajmă,
la rănile-mpuțite;
O, mă plimb Doamne și dincoace de el...
precum un biet haiduc în destinu-i fatal
(aidoma cum spuma pierdută pân-la mal)
știu, de-atâtea ori dorit-am să mă-nșel,
că și acest crunt secol, n-a fost tocmai mișel,
...dar cine-și poate umbra lui schimba?! –
pretenția e moartă, cum zice cronicarul...
(norocul nu te-ajută de l-ai avea cu carul)
de-aceea ilustrule Socrate te rog nu întreba,
preferă înghițitul, tot fără-a privi paharul!..
I.D.SICORE/12.04.2012
STĂPÂNA – STĂPÂNELOR
Motiv de amăgire sunt toate pe pământ
cum toate împrumută din felul cum le crezi,
frumoasa zi-i frumoasă cu sufletul de-o vezi –
nici când poți opri gândul, să intre în cuvânt;
Vedem pe lume-atâte și știm că toate trec
cu ele gândul nostru un du-te vino
face,
târându-și după el și gustul care-i place –
nimic ochiului scapă spre care minte-aplec;
Mă plimb prin toate cu eul meu de mână
(se plimbă toate-n mine, cu ce din mine dau)
mă-ntorc și eu în mine, cu ce de-afară iau –
... tu „Panta Rei” în veci fi-vei stăpâna!..
I.D.SICORE/ 10.05.2012
RISCUL
Ferecat în clipă nu mă uit la ceas
pare-o veșnicie ticăitu-i lent...
gândul și el pare de-amintiri atras
le rumeg și astăzi cumva permanent;
Ce fac din voi amintiri bizare...
când destul într-una șirul vostru crește,
să vă cert și-acum pentru neascultare,
când voi niciodată nu iubiți ce este?!..
Dincolo de clipă umbra de-mi privesc
aflu întristat de-ale ei schimbări...
fuge de lumină și de-i poruncesc
să-și asume riscul altei reîncarnări;
... Că-n ce viitor să mai speri cinstit;
cu ce reîncarnare să reintri-n tine? –
ferecat în clipă fi-vei tot mințit
și de ceasul vremii cu-al său ticăit,
căci prezentu-i riscul, pentru orice mâine!..
I.D.SICORE/17.04.2012
PREA
MULTE SEMNE DE ÎNFRÎNGERI
...Prea multe îs cuvintele nespuse
prea multe guri se-ncleaștă încremenite,
destule Troi rămân necunoscute –
Ithăci și ele-s multe necuprinse,
de dor de-ntoarcere, cum la Ulise!..
Noianul de izbânzi și de înfrângeri
descumpănase și temeri și-ndrăzneli,
născând și reprimând atâtea îndoieli,
că și la sfinți, ba vezi chiar și la îngeri,
destule ezitări, de sincere convingeri!..
I.D.SICORE/26.04.2012
PSALM
...Ne certăm gălăgios Doamne
și pentru blagoslovirea țărânii de sub picioare,
bravăm etalând nedemne taclale-n slogane
fudulindu-ne vai, cu haine
aruncate de alții la tomberoane –
iartă-ne Prea Înalte, de-această bunăstare!...
Ferice de bărbații rămași verticali
și neamurile ce și-i asumă onest,
de Țările în care mor veșnic loiali
(ei sunt pentru minciună dușmanii fatali)
acești bărbați sunt Doamne , singurii normali,
cum normal le este și traiul lor modest!..
I.D.SICORE/24.04.2012
