NOI APARITII EDITORIALE- Patru volume ale autoarei Aurelia Rînjea - editie bilingvă : COPIII ȘI POEZIA, ADAGIETTO, PĂPUȘARUL, PRIMAIUBIRE, POEZIA

COPIII și POEZIA, ediție bilingvă: română-franceză Un miracol sădit în sufletul fiecărui copil, pentru a descoperi că lumea poate fi mai bună și mai aproape! ADAGIETTO, ediție bilingvă: română-franceză O comunicare subtilă între lăuntric și Divin, prin care învățăm Iubirea! O binecuvântare cu rezonanțe adânci, în toate cerurile! PĂPUȘARUL, ediție bilingvă: română-franceză Sufletul Poetului așteaptă în fiecare dimineață la capătul ființării. Dincolo, e Dumnezeu. Între ei, pe fire de lumină pășește Poezia! PRIMA DRAGOSTE, POEZIA, ediție bilingvă: română-franceză O iubire, care precum Dumnezeu, nu te trădează niciodată! O stare fundamentală în care cuvintele prind rădăcini şi muguri, spre a dărui lumii această bucurie atât de necesară! AURELIA RÎNJEA

LANSARE CARTE - VISUL UNEI IUBIRI - Autor: VALI PARASCHIVOIU (Pentru comenzi accesati : www.libraria-luceafărul.ro)

UN DOR PRINTRE POVEȘTI Un frumos volum de poezii, VISUL UNEI IUBIRI, scris de VALI PARASCHIVOIU, care ne poartă precum într-un basm, pe un covor fermecat, într-o poveste de viață, trăită de aceasta și redată poetic, nouă, cititorilor. Cartea ne invită la reverie! Un vis plutește în întreg volumul, cei doi fiind legați într-un destin, într-un amurg care îi coboară poetei în suflet, într-o roată a vieții, cu decepții și împliniri, cu dezamăgiri sau bucurii, în care poeta a învățat „Că-n viață trebuie / Doar să iubesc, / Să iert și-apoi să uit!” (ROATA VIEȚII). Înțelege tăcerea, caută calea spre Lumină, își ascultă inima, intuiția, trăiește din plin visul. Inima ei este fericită atunci când scrie, dar își dorește ca poezia să-i fie înțeleasă, cu „care Să-i dau culoare vieții mele… (O AMINTIRE…), în care „Am câștigat lucruri neprețuite! Iubirea cerului, / Aflându-mi rostul pe acest pământ… / L-am înțeles și-am dăruit iubire, orișicui... / Chiar dacă-am suferit!... Fără să plâng!... (LUCRURI NEPREȚUITE...), într-o frumoasă căutare de a continua în doi să scrie povestea. Pentru cei dragi transmite gânduri de Ajun, colindându-i, „De bucurie, casa să vă fie plină, / Să vă iubiți, s-aveți de toate!” (PENTRU VOI...) Iată cum colindele fac parte intrinsecă din sufletul românului, bucurându-l, alinându-l, dăinuindu-l, oriunde este acesta.

Pune întrebări inimii:„ De ce-i pustie viața...”, „De ce sunt suflete ce mint”, „Cum poți trăi... / Când simți un suflet prefăcut / Și nu-ți dă dreptul de-a iubi / Când pentru asta te￾ai născut!” (TU INIMĂ DE ȘTII...), exprimându-și dorința de a iubi. Pentru ea viața este asemănată cu o plasă, precum cea de păianjen, din care doar în liniște poți scăpa, pentru a o lua de capăt. Și timpul are o sită prin care se cern mii de gânduri, ea rugându-se Cerului pentru a fi iar fericită. Plecată din țară în căutarea liniștii, după cum ni se confesează, „Plâng sălciile pentru mine, / Oare de ce-am venit?...” (TRISTEȚE...), cere ajutor armatei de îngeri, să curețe pământul de rele, „Să fim din nou înconjurați de Soare / Și tuturor să ni se lumineze gândul!” (SABIA DE FOC). Ploaia, cerul, curcubeul, vântul, copacii, frunzele, muntele, soarele, izvorul, marea, pescărușii, noaptea, zorii, licuricii, greierii, trandafirii, câmpul cu flori, empatizează cu trăirile poetei. IZVORUL VIEȚII, în poemul cu același titlu, este „Izvor de lacrimi și lumină / Ce-mi umpli inima de dor”… „Ești ca o punte pentru suflet / Să urce-n liniște spre înălțimi, / Ești armonia dulce-a unui cântec / Care culege floarea dintre spini...”. Își recunoaște în poemul SUFLET ÎN LIBERTATE, sufletul cum pleacă, „Chemări și murmur de cuvinte / Le-aud prin sunete de harpă...”, privește cerul tăcut, unde doar ÎNGERII TE ASCULTĂ... și ne îndemnă să ne ascultăm inima și să credem în iubire. Hotărâtă, închide capitole și conchide: „Atât a fost! / Azi voi schimba / Dorința unui vis trecut / Și-am să trăiesc / Iubindu-mi viața, / Visând la un nou început!”... „Atât a fost! / Voi fi din nou / Stăpâna visurilor toate / Și voi uita / Șoapta trecutului ca un ecou, / Mergând încrezătoare, mai departe!” (ATÂT A FOST!), închipuindu-și un nou început, lăsându-se purtată de un vals al norilor. Amintiri memorabile, masa cu cele două scaune de lemn, prietenii săi care sunt stelele, soarele și luna, ca într-un basm românesc, în care se simte liberă. Dorința femeii de libertate este acută, dovedind că doar așa poate fi ea însăși. Frumusețea toamnelor trecute o bântuie pe poetă, o răscolește: „Mirosul frunzelor căzute... / Pe-alei, în Parcul Cișmigiu (E TOAMNĂ IAR...). IUBIREA DIN VIS… revine magic, „În acest loc, unde odată / Trăia o ceată de pitici…”, „Prin frunzele copacilor din curte / Vântul așa ușor adie... / Parcă un recital se-aude / Pe versuri scrise într￾o poezie!”. Poeta ne teleportează prin ROMA, PARIS ORI BUCUREȘTI…, „Trei nume, trei orașe, trei destine… / În care-ai vrea ca să trăiești Și crezi că îți va fi mai bine… / În toate tu ai să găsești… / Amprente din trecut, prezent și viitor”, dar în care sufletul ei este cuprins de amar și de dor. Înțelepciunea populară o însoțește: „Bătrânii, au spus vorbe înțelepte!” … „Să ai încredere în tine, nu în toți…!” (RĂMÂN UN CURIER…). Dunărea spune povești: „Taina pământului din care ești …. Ești un lăstar luat de vânt... / Dus peste munți... purtat de ape / Trăiești din seva aceluiași pământ, / Care-a prins viață tot mai departe!” (AMINTEȘTE-ȚI CINE EȘTI...), iar povestea ta, păstreaz-o cu dragoste, „Două povești unite vor fi bucuroase, / Să fie împreună, într-o poveste adevărată!” (POVESTEA UNEI VIEȚI…). Îndemnuri cu puternic impact emoțional, SĂ FII ÎNCREZĂTOR..., „Totul în viață e cu putință / Și numai tu o poți trăi...!”, „Lasă-ți instinctul să te-ndrume / Și inima să-ți fie liniștită...”. Starea de bine o cuprinde dimineața, „Cerul e vesel și-l aud spunând / Priviți... ce mult iubește viața..!” (PRIVIȚI... CE MULT IUBEȘTE VIAȚA!). O frumoasă deschidere către iubirea creației divine: pădurile, câmpia, oceanele, munții: „Acest pământ e plin de viață, / Trebuie doar să prețuiești... / Deschide ochii și învață / Tot ce trăiește să iubești...!” (PREȚUIEȘTE VIAȚA...). Volumul culminează cu un mare adevăr: „Esența unei vieți frumoase / Este puterea mea interioară”, unde IUBIREA ESTE ESENȚA VIEȚII..., pe care o vede ca pe un dar. E darul divin pe care Dumnezeu l-a dăruit nouă, oamenilor pentru a fi fericiți. Mai departe stă în puterea și alegerea noastră să învățăm și să trăim acest adevăr. Alt moment de compasiune profundă îl întâlnim în poezia: AM OBOSIT…, unde în nebunia din jur… conștientă de misiunea ei personală ne spune: „Am obosit, dar dacă suntem împreună…”, lăsând loc speranței. Câți dintre noi nu se regăsesc aici? Câți dintre noi nu ne simțim obosiți și nu știm de unde și cum să ne refacem forțele, într-o lume în care puțini caută sufletul ascuns în poezie sau care speră ca iubirea să se desăvârșească măcar în altă viață. Ea se regăsește pe sine: „Ești visul și realitatea unei vieți, / Ești adevărul cel mai scump... / Tu ești lumina pură, fără preț... / Tu ești moarte și viață pe pământ...!” (VISUL ȘI REALITATEA VIEȚII...). Rezonează în eter cuvintele: „Tu cine ești… de unde vii…?”, iar ca un ecou, vorbele ei revin: „Îmi pari un dor uitat printre povești…/ Și-n ceas târziu, din nou acasă vine…!” (UN DOR UITAT PRINTRE POVEȘTI). Poeta se simte fericită, selectează lucrurile în care crede, iubirea, încrederea, speranța, visul, zâmbetul, cântecul și dorește să arate semenilor: „Că viața este / Un dar frumos, / Când de iubire / Este plină… / Vreau să strâng / În jurul meu / Dorință, fericire / Și multe bucurii Și tuturor… / Fără o diferență / Să le împart , / Viața s-o trăiți / Ca versul… În poezii…” (VREAU…). Prin poezie își potolește dorul, … „Prin poezie simt că-mi trăiesc viața … / Iubesc fără să-mi pierd speranța… / Iar inima la poezie îmi deschid… …. Iubirea scrisă-n versuri îmi ajunge… / Ție ți-o dăruiesc și nu regret o clipă!” (IUBESC ȘI NU REGRET…). Frumoase construcții estetice din cuvinte, menite să ne surprindă și să ne emoționeze: „covor de lămâițe” (DORINȚA MEA...); „Timpul rugător îmi spune” (MULȚUMESC TIMPULUI); „copacii plâng” (A VENIT IARNA…); mă întreb cum poate fi „Lacrima dulce-a unui gând”,în poemul cu același titlu, sau „Pe brațul vântului am adormit / Învăluită-n mii de șoapte...” (AM ADORMIT PE BRAȚUL VÂNTULUI); „ridurile timpului bătrân” (TIMPUL ȘI VIAȚA...). În acest volum, poeta ne invită la reflecții și luciditate, într-un periplu existențial, în care ea își caută libertatea, într-o regăsire de sine. Este o dovadă vie, că ea, Femeia, poate lupta cu singurătatea, cu răutatea lumii, croindu-și drumul spre fericire, printre Visul unei iubiri meandrele vieții, indiferent de greutăți. Ni se relevă în volum, o femeie puternică care trăiește și iubește cu demnitate, cu credința în Dumnezeu, pe care-L poartă în inima ei și care găsește alinare și sens al căutărilor sale, în poezia pe care o scrie și pe care ne-o dăruiește cu atâta dragoste. O poezie confesivă, care fortifică, dă speranțe și răspunsuri. Mă bucur că poezia, atât de dragă și de apropiată de sufletul românului, este și în acest caz, adăpost și icoană pentru poetă, pentru cei obligați să plece din țară. Chemarea gliei, părinții, amintirile, nu pot suplini absența, care se revarsă în volum, într-un mare dor, ca un fluviu, în cuvinte. Mulțumim autoarei VALI PARASCHIVOIU pentru dăruirea de sine, prin intermediul acestei frumoase cărți și așteptăm cu interes și bucurie următoarele apariții editoriale! AURELIA RÎNJEA

LANSARE CARTE - PE ALEILE DORULUI - Autor: VALI PARASCHIVOIU ( Pentru comenzi accesati : www.libraria-luceafărul.ro)

POEZIA – ICOANĂ PENTRU SUFLET Azi, Cititorule, am făcut cunoștință cu poezia scrisă de VALI PARASCHIVOIU, în volumul PE ALEILE DORULUI, o poetă nouă pentru mine, care m-a surprins în mod plăcut, motiv pentru care o să ți-o prezint și ție. Frumos început de carte: „Mergi copile înainte / În urmă nu te uita / Eu cu gându-s lângă tine / Și mereu te voi urma” … „Poți să te întorci acasă, / Mama-n prag te-o aștepta” (MAMA-N PRAG TE-O AȘTEPTA), căreia îi aduce o îmbrățișare, pe care o consideră „lumina ce mă-ndrumă, / Ești visul și speranța mea...” (ȚI-AUD INIMA CUM BATE...). Fără să ne dăm seama, iată cum copilul lăuntric, cel care am fost, iubit necondiționat de Mama, e mereu alături de oricare din noi și în viața de adult. Copilăria rămâne pentru ea un vis frumos, pe care nu-l uită: „Copilăria e un vis... / Ascunsă-n inimă-i tezaur / Și-o să trăiești ca-n paradis! ” (COPILĂRIA E UN VIS). Iertările o copleșesc, dar în sufletul poetei rămas acasă, pe care se străduiește să-l poarte cu ea, este ascuns un izvor de poezie pe care îl lasă să curgă, să-i poarte dorul către cei dragi: „Chiar dacă azi citesc puțini / S-aștern versul pe coală / Netemătoare de-nălțimi / Ca pasărea ce zboară” (NETEMĂTOARE DE-NĂLȚIMI). Primul sărut, coronița din frunze, sunt amintiri pe care le așează în versuri, acolo unde inima ei bate, unde salcia o cheamă cu dor, chiar dacă a ales singurătatea, având opțiunea clară: „Inima mea trăiește-n armonie / Cu șoapta unui vis care-a plecat / Și-n liniștea singurătății scrie / De clipe care tu doar le-ai visat” (ȘOAPTA UNUI VIS). Cuprinsă de dorul de toamna de altădată, vorbește cu timpul, cu răbdare și înțelegere, iar viața o vede ca și sufletul ei, „o poezie” (VIAȚA ESTE O POEZIE). Frumoasă idee în lumea asta trecătoare, în care oamenii pun prea puțin accent pe armonie, frumos, iubire și cuvânt. Elemente din natură empatizează cu poeta: vântul, pe care îl consideră un frate, cerul, luna, stelele, îngerii, iarba, anotimpurile, florile, marea, pădurea, ploaia, păsările, bătrânul steja r.

Într-o lume plină de tare grele, invidie, ignoranță, multă singurătate și măști, ea devine puternică și plină de speranță, se avântă în labirintul necunoscut al acesteia, chiar dacă prieteniile adevărate sunt rare. Deseori se ascunde în poezia pe care o scrie, care și aceasta uneori doare, doar ea știind și simțind acest lucru, considerând că doar iubind trăiește cu adevărat. Pentru ea iubirea este o făclie, este: „tot ce am / Și-s fericită că iubesc / În suflet dacă nu te-aveam, / N-aș fi putut azi să trăiesc” (IUBIREA). Chiar „dacă Apa avea gust de pelin... / Dar versul m-a trezit la viață! În două mi-am rupt inima / Și am făcut o călimară, / Să am penița-n ce muia... / Versul străbun să nu dispară” (DINTRE VOI M-AM RIDICAT), poeta găsește în poezie un refugiu pentru sufletul copleșit de amintiri și de doruri, în lumea care îi este atât de străină. Vorbește cu Dumnezeu, cu timpul, cu mama, cu propria viață și cu iubirea. Pune întrebări fundamentale, despre ce este viața, care este rostul ei în lume, la aceste întrebări găsind răspuns prin poezie, iar acesta fiind dragostea: „Deșertul inimii înfrânte / Se va schimba-ntr-un verde-aprins, / Voi reuși să trec prin multe, / Dragostea-i singurul răspuns” (SINGURUL RĂSPUNS) sau se întreabă de ce oamenii nu sunt mai buni și nu spun un cuvânt aducător de speranță. Ea scrie pentru a dărui, se consideră un mesager al trăirilor curate, în aceste vremuri pandemice, în care revenirea în țară e îngrădită. Dorința de a fi alături de persoana iubită este acută, ar dori să dea timpul înapoi. Crede în libertatea de a iubi, ea îndreptându-se „Spre un tărâm de vis mă-ndrept / Locul unde se nasc povești” (ȘI ORB DE-AI FI...). În destinul pe care consideră că și-l scrie singură, transformă suspinul în zâmbet, iar „Iubirea e miracolul ce-aduce viață... / Iubirea-i granița dintre a fi și a nu fi... / Glasul iubirii e unic și ne dă speranță / Iar cu blândețe ne învață a trăi...” (IMNUL IUBIRII...). Aduce o cântare femeii, pe care o consideră nemuritoare, lacrimă ruptă din soare, care cu zâmbetul ei aduce viață și doar iubind lumea poate fi fericită. Ne amintește aici de faptul că Dumnezeu ne-a dăruit iubirea, lecția pe care o avem de învățat aici, pentru a fi fericiți. Poeta a înțeles sensul profund al acestei vieți, redându-l în versuri spre a-l împărtăși și altora. O frumoasă primăvară ne inundă, glasul iubirii triumfă în natura și ea îndrăgostită, cu cântecul de ciocârlie, în care ea se vrea metamorfozată în floare, vânt, flutur, ploaie, dar în primul rând în iubire, spre a fi găsită mai ușor. Volumul se încheie rotund tot cu gândul la propria Mamă, pe care o caută în sunet de flaut, cu iubirea incomensurabilă, pe care o poartă cu ea, pe care o dorește alături, „Of, mamă...! Învață-mă și-așa voi face... / Eu sfatul tău am să-l ascult! Grăbește-te, că nu mi-e bine / Și cred că mult nu mai rezist...” (SPUNE-MI MAMĂ...), a cărei înțelepciune îi este adăpost și adevăr, culminând cu o declarație de dragoste pură și adevărată: „Inima ta trăiește-n mine... / O viață, am să te prețuiesc / Sufletul meu e lângă tine... / Să-ți spună zilnic, TE IUBESC!” (IUBITĂ MAMĂ...). Construcții estetice deosebite: „Lacrima timpului” (DĂ-MI NUMAI O SECUNDĂ DOAMNE); „Un suspin al cerului tăcut”, „Umbra gândului”, sau „Rana dorului” (ÎNCĂ IUBEȘTI...). O carte emoționantă, care transpune poetic trăiri, emoții și sentimente. O carte profundă prin mesajul ei, care ajunge acolo unde trebuie, în inima cititorului. El vine din partea femeii care a trebuit să-și părăsească Mama și Țara, pentru a-și câștiga cinstit mijloacele de existență. Acolo, printre străini, caută forme de supraviețuire, una dintre ele fiind poezia, care rămâne aproape de inima ei. Se spune că pe unde mergi, acolo unde ești fericit, lași frânturi de suflet, ca atunci când revii, să le regăsești și să trăiești amplu și frumos acele clipe. E și cazul poetei, care își dă seama de asta și încearcă să-și poarte sufletul cu ea, pentru a fi integră oriunde merge. O lecție de viață, transpusă poetic, într-un stil care se conturează treptat printr-o adevărată terapie prin Cuvânt. Mă bucur că Poezia rămâne aproape de românii care iau drumul străinătății, ea rămânând un prieten adevărat, care ca și Dumnezeu nu te trădează niciodată. Felicităm pe poeta VALI PARASCHIVOIU pentru acest dar de suflet oferit cititorilor din țară și din afară, și așteptăm cu interes următoarele apariții editoriale! AURELIA RÎNJEA

Johnny Ciatlos Deak *** Străinii -Cuvântul editorului

 Străinii -Cuvântul editorului

       Sosim pe această lume pentru o perioadă bine determinată, doar de El știută, cu un rol atribuit, pe care noi trebuie să-l descoperim precum o formulă magică ce deschide o poartă ferecată spre un tezaur.Traseul ce trebuie să fie parcurs de fiecare din noi este bine definit prin destin. Dilema cea mai mare este faptul că nimeni nu-și cunoaște rolul și sarcina în cadrul acestei călătorii pământene. Scriitoarea Mara Popescu-Vasilca, in romanul Străinii printr-o superbă abordare ne dezvăluie tot ceea ce înseamnă destin sub  cele mai diverse fațete posibile. Cele treisprezece capitole ce compun romanul sunt foarte bine clădite, de asemenea și personajele au fost compuse cu măiestria unui autor ce posedă o vastă experiență scriitoricească. Firul poveștii din cartea Străinii se desfășoară pe perioada câtorva decenii astfel  protagoniștii fac parte din mai multe generații, așadarvom întâlni situații diverse aflate în strânsă concordanță cu momentul în care au loc. Pe parcursul romanului vom experimenta din cele mai complexe trăiri cu un puternic impact sentimental, care ne sunt etalate amănunțit, simțind că te afli în inima acțiunii, aidoma unui film 3D.Acțiunea romanului focusează și regrupează destinele unor oameni din diferite clase sociale de diferite vârste într-o avalanșă de emoții împinse până la paroxism. Personajul principal este modelat de către autoare cu foarte multă pricepere și adus la perfecțiune creând  un personaj complex ce are un destin tragic de la naștere, o copilărie lipsită de afecțiunea maternă lăsând cicatrici adânci în inima și sufletul său. Fiind marcat profund de acest aspect el pășește în viață cu acest handicap psihic, dar viața îi rezervă pe parcursul ei și alte momente de suferință din toate sferele atât pe plan amoros cât și familial. In prima parte a romanului tânărul Florin parcurge perioada copilăriei, adolescenței și primii ani ai bărbatului matur dar lipsit de experiență,  timorat de un tată sever și el având un rum al vieții tumultos, ambiguu mereu în căutarea sinelui.Iată a doua parte devine o avalanșă de acțiuni menite să procure cititorului satisfacția unei lecturi extrem de palpitante din care nu lipsește adrenalina,suspansul dar și adevărate lecții de viață presărate din abundență de episoade marcate de tragedii cât și de afecțiune,romantism și iubire necondiționată. Mă voi rezuma la ansamblul lucrării fără a intra în prea multe detalii lăsându-vă pe dumneavoastră dragi cititori să descoperiți personajele, parcurgând romanul. Acțiunile se succed de o  manieră și o intensitate la care cititorului  îi este  imposibil să renunțe și este împins la lectură de o forță nevăzută care-l determină să parcurgă capitolele captivante. Imprevizibilul se află la fiecare pas astfel periplul devine unul extrem de palpitant iar răsturnările de situații sunt deseori duse la limita inimaginabilului. Dezamăgiri,vise spulberate, destine strivite sub influența unor ego-uri otrăvite și orbite de putere,bani și poziție socială, tăind în carne vie pentru a oferi lumii acea fațetă falsă în care se cramponează unii, astfel trăind în mizeria sufletului vândut diavolului, situatii care din nefericire sunt prezente și în timpurile pe care le trăim. Autoarea pune accent pe interacțiunea personajelor în diferite ipostaze descriind cu meticulozitate până în cel mai mic detaliu, energiile și vibrațiile declanșate de aceștia.De la cel mai banal sărut până la apogeul unei scene de amor, trăirile și sentimentele sunt descrise cu iscusința unui bijutier renumit ce aduce strălucire unui diamant prețios.  Atât capitolul de debut cât și cel final plasează acțiunea într-un cimitir, practic fiind destinația finală al oricărui pasager pe acest pământ, însă durata și confortul  călătoriei pe drumurile vieții până la terminus vor fi marcate de șansă, principii, moralitate, viziuni sau aspirații, bogat garnisite de o sumedenie de trăiri și experiențe ce vor defini destinul fiecărui individ în parte.Străinii este o diateză perfectă în acest sens. Chintesența acestui splendid roman constă în faptul că autoarea reușeștesă prezinte cititorului o suită de evenimente îmbrăcate într-o vastă gamă de emoții astfel că lectura devine foarte interesantă, cititorul fiind practic metamorfozat în acțiunea romanului. Prin povestea romanului Străinii distinsa autoare Mara Popescu-Vasilca  oferă cititorilor prin incontestabilul său talent de romancier o adevărată bijuterie un masterpiece prin  care cititorul va putea savura acel gust rafinat  dulce amar ce ne este adeseori servit în meniul vieții.

Johnny Ciatlos Deak                                            

senior editor