Parfumul clipei Poezie și Muzică pentru sufletul tău Antologie Aniversar...

ADA F. -ROMÂNIA - DANSÂND NEGRU

Dansând negru

Citesc durerea imperfecțiunilor tale
Dansând pe cioburile trecutului.
Te-ai îmbrăcat în negru ca să-ți iasă în evidență puritatea
Dar cel mai bine te îmbracă zâmbetul imperfect
În care citesc durerile ce cântă în arșița săruturilor de adio.
Au fost multe și le-ai rostit pe toate,
Pe de-a întregul!
Uneori mi se părea că abisul ce lua naștere în ochii tăi
Trimitea chemări spre noi cuceriri!
Ia-mă de mână și nu-ți arunca încă blestemele sfârșitului
Stai aici, împietrită în această secundă
Apoi putem dansa amândoi pe cioburi!
S-a spart zidul din jurul tău și te văd goală
Pustiită de sentimente, de emoții
Îmbrăcată în negru...
Nu ai nevoie de alte culori
Căci în ochii tăi înflorește caleidoscopul
Și întunecă visările târzii!
Citesc încă durerea imperfecțiunilor tale
Care te fac să fii atât de perfectă
Încât ochii îmi plâng!
Te privesc cu mâna și simt cât de bine te îmbracă negrul
Pe tenul tău rece în care diavolul și-a lăsat semnele trecutului...
Ești perfectă dansând!
© Ada F.

Pictură Carmen Bejan - https://www.facebook.com/karmen.bejan

ELENA ARSENIE - ROMÂNIA - MACHIAJ DE PANDEMIE

Machiaj de pandemie

A înnebunit Spartacus
Mai să intre în sevraj
Voia să posteze-n status
Și ăia de la machiaj...

Nu aveau adeverință
Să ajungă-acolo iute
Spartacus, din neștiință
Topoarele își ascute

Și-a adunat toți nepoții
,,Idolul femeilor''
A ieșit în fața porții
În întâmpinarea lor

Au venit într-un târziu
Cu machiaj de pandemie...
-Spartacus...încă ești viu?
Ia d'aicea...sărăcie!

Așa bine l-au machiat
I-au dat cu rimel pe buze
După ce au terminat
Spartacus și-a cerut scuze

Elena Arsenie
25/04/2020

LORETA TOADER - GERMANIA - PICĂTURA VIEȚII

Picătura vieții

Îmi arde timpul în flacără nestinsă
Arid îmi este gândul de dorul necuprins
În jur îmi este ca o apocalipsă
Iubiri oprite-n hotarul rece, neatins

Uimit mi-e cuvântul și nu mai respiră
Se-năbușă idea în roșu-nflăcărat
Pe cerul infinit se-aud-n surdină
Lacrimile ploii în ritm alert, sacadat

Umbre stau la pândă întunecând clipa
Strigând disperată secunda libertății
Se zbate înălțând frenetic aripa
Păsării ce-așteaptă lumina dreptății

Gândurile roată se strâng ca-n cunună
Nori negri fulgeră pe cerul dimineții
Lumina-și pictează galbenul din lună
Gustând elixirul din picătura vieții

AUTOR - Loreta Toader
PICTURĂ - Alexandru Darida
26 aprilie 2020

NICULAI RADU -ROMÂNIA - COVIT

Covit

Iubire ucisă e vara,
Simțim doar durere,
Se scutură cerul
Virgine florile mor,
Iarba pălește de dor,
Neclintite sunt toate,
Cu mască
Închiși suntem ca în casă.
Apele trec ca bolnave
Hulboanele sunt respirații,
Plânsului lor e talazul.
Drumul e azi o reptilă,
Prăfuit și pustiu .
Bisericile tac ca mormântul,
Pruncii tresar,
Noapte se numără morții ,
E vremea ce nimeni nu știe,
Preoții sunt astăzi icoane,
Se miră și iadul de toate,
Pământul e azi un blestem.
Lăsați , suntem doar o rană,
Departe de noi e azi DUMNEZEU ,
Speranța noastră e doar învierea,
Vindecați să fim de lumină,
Dumnezeu să afle de noi.

Autor
RADU NECULAI_Neculai Radu

CARMEN PINTE -ROMÂNIA - MASCA

Masca

O mască am, pe chip,
Aceeași sunt, surâzătoare,
Este protecție, nu-i chin,
Mă apară de a virusului contaminare...

M-am izolat de răutăți,
De ură și minciună,
S-apară divine noutăți,
Câte-un licăr de lumină...

Iubirea din cer să abunde,
În sufletele noastre, oriunde,
Nuanțele ei să curgă,
În inimile triste, să pătrundă.

Când vom zburda din nou,
În aerul liber a miilor de alei,
Să ne oferim câte-un cadou,
Miresmele buchetelor, a florilor de tei.
.............................................
Verde crud, verde crud,
Natura e îmbrăcată nud,
Doar ea, fără de noi,
Oamenii au rămas goi,

În suflete purtând câte un război,
Înarmați cu măștile de soi.

26 Aprilie 2020, Carmen Pinte 💓

OLFRIN EDIUD - ROMÂNIA - CAMERA DE REANIMARE

CAMERA DE REANIMARE

Copii livizi,clipind de parc-ar cere

Durerii un moment de-ngăduință,

În strigăte abrupte și-n tăcere

Speranța-i ultima făgăduință.

.

Vâscos e aerul și e ca ceara

Ce picură pe chipuri celestine,

Mai trece-o dimineață, vine seara,

Ca ursitoare croșetând destine.

.

Speranța-i ochiul croșetat pe dos

Și disperarea e mereu pe față,

În împletire firul morții gros

E o rețea cu orice fir de viață.

.

Întîrziată-n gemete dogoare,

A spaimă în ecouri largi răspunde,

Aritmic coșcovesc lungi coridoare

Cu trepidații pe final rotunde.

.

Neanunțat,intempestiv avaiet

Pe oazele de liniște, ce cresc

În urmele de vaiet după vaiet,

De la etaj răsună nefiresc

.

Sub țăcănitul pașilor hipnotici

Fragmente din cuvinte de binețe.

Pe chipul copilașilor cianotici

Chiar și lumina cade în tristețe.

.

De parcă sufletu-n anatomie

E germenele nevăzut inclus,

Ca într-o unică dihotomie

Zvâcnește-n piept ceva ce pare-n plus.

.

Moartea și viața-n bătălii tăcute

Una din alta pe orbește-nhață,

Nesiguranța bisturiu-ascute,

Tăceri de moarte, gemete de viață.

.

de Florin Ilie Dediu

1977 Liteni-Suceava

sursă imagine: internet