CONTEMPLAREA VIEȚII...
Poeziile autoarei Claudia Mitter Stolnici se remarcă prin profunditatea emoțională și explorarea temelor
exis-tențiale, pline de rafinament și eleganță reușește să aducă onotă distinctă în lirismul româ-nesc contemporan, ofe-rind cititorului o experiență literară autentică fiind și oobservatoare atentă a realității sociale și emoționale,capabilă să transmită complexitatea trăirilor umane printr-un limbaj poetic vibrant.
Poeziile ei reflectând o conexiune intimă cu natura, tra-diția și viața rurală, în timp ce abordează și aspecte mai universale, cum ar fi iubirea, suferința și căutarea sensului în viață. Stilul ei poetic este bogat în imagini vizuale și simboluri, reușind să creeze atmosfere intense și evoca-toare. Versurile sunt adesea încărcate de melancolie, dar, în același timp, transmit un mesaj de speranță și reafir-mare a valorilor umane fundamentale.
În poezia ,,MAMA" titlul este semnificativ, evocând imediat o relație strânsă și profundă. Oferă un indiciu clar despre subiectul principal al poemului – legătura cu figura maternă, simbol al iubirii, protecției și tradiției, explorând teme precum nostalgia, memoria, legătura cu tradițiile și generozitatea sufletească a mamei. Reflectă asupra tim-pului și a modului în care amintirile pot influența identi-tatea personală și culturală.
Poezia este compusă din mai multe strofe, fiecare având un flux narativ bine definit. Versurile sunt construite din imagini poetice bogate, care evocă un sentiment de melancolie și reverie. Ritmul este unul liric, ce sugerează o po-veste spusă cu intimitate și adâncime emoțională. Poemul este plin de imagini ale naturii și ale vieții rurale. Menți-unile despre „ulița din vechiul sat”, „boii”, „miriște” și „izvor” creează un cadru pastoral, sugerând o legătură profundă cu pământul și tradițiile strămoșești. Această alegere de decor reflectă o apreciere a valorilor autentice și simple ale vieții. Mama este reprezentată ca o figură centrală, îmbinând înțelepciunea, tradiția și iubirea. Acțiunile și amintirile ei, cum ar fi „îmi înșira cu nos-talgie”, sunt cele care păstrează vii poveștile din trecut și legăturile cu rădăcinile. Imaginea mamei se îmbină cu ele-mente sacre, prin referințe la „Biblie” și „liturgii”, ceea ce subliniază respectul față de tradiția spirituală. Trecerea timpului este un alt element esențial al poemului, unde „timpu-nghite dușmănos vechi obiceiuri din popor”. Aceasta sugerează o pierdere graduală a tradițiilor și valo-rilor care au fost cândva fundamentale, iar amintirile devin un refugiu pentru a rezista uitării. Lacrimile și dorul sunt teme recurente care amplifică starea de vulnera-bilitate a naratoarei. Aceasta încearcă să păstreze vie amintirea mamei, dar simte durerea pierderii și a trecerii anilor.
Stilul poeziei este elegant și expresiv, cu un ton melan-colic și nostalgic. Versurile sunt îmbibate cu o sensibi-litate profundă, trezind emotivitate și intro-specție. Folo-sirea limbajului figurativ (metafore, personificări) îmbo-gățește mesajul, conferind profunzime sentimentelor exprimate.
Alt poem ,,GLASUL TOAMNEI" sugerează o per-sonificare a toamnei, care nu doar că descrie o perioadă a anului, dar îi conferă și un caracter uman, capabil să comunice și să exprime emoții. Acesta prezintă toamna ca un actor principal în poem, al că-rei glas rezonează cu sentimentele și stările sufletești ale naratorului.
Poezia explorează teme precum efemeritatea naturii, nostalgia, frumusețea toamnei și interacțiunea dintre om și mediul natural. Este o meditație asupra trecerii timpu-lui, a schimbărilor sezonale și a impactului acestora asu-pra stării emoționale.
Poezia este plină de imagini ale naturii, care descriu peisajul toamnei într-un mod viu și colorat. Termeni precum „pământ”, „vânt”, „frunze”, „nor” și „deal” contribuie la construirea unui cadru natural bogat. Această alegere de decor reiterează legătura profundă între om și natură.
Toamna este personificată, având trăsături umane: „A îmbrățișat pământul toamna cu suspine reci”. Aceasta ne invită să percepem toamna nu doar ca un anotimp, ci ca un personaj cu emoții, care aduce atât frumusețe, cât și tristețe.
Timpul este un element central, iar versuri precum „prin pleoapa timpului răzbat” sugerează dorința de a captura și de a reflecta asupra amintirilor și a momentelor trecute. Se simte o melancolie pentru ceea ce a fost și un sentiment de neputință în fața trecerii lui inevitabile.
Există o juxtapunere între frumusețea naturală și reali-tatea efemeră. Descrierea „frunzelor ce gem pe drum” reflectă atât splendoarea, cât și durerile toamnei, sublini-ind dualitatea experienței umane.
Ritmurile muzicale se regăsesc în versuri, cu repe-tarea sunetelor și aliteraţii care amintesc de muzicalitatea vân-tului și a naturii. Exemplele includ „bubuind spre miază noapte” sau „cânt-o pasăre-n reprize”, care contribuie la crearea unei atmosfere sonore vibrante.
Este o reflecție asupra modului în care anotim-purile ne influențează emoțiile și ne conectează cu natura, amintind cititorului de darurile simple ale vieții.
În ,,PICĂTURI GEMENE" titlul sugerează o dua-litate și complementaritate în iubire. Acest concept este reiterat pe parcursul poeziei, reflectând ideea că două ființe pot forma un întreg, conectându-se într-un mod profund și intim. Picăturile pot simboliza emoțiile intense și efemeritatea sentimentelor
Poezia abordează teme precum iubirea, dorul, efeme-ritatea existenței, dar și lupta interioară cu îndoielile și temerile. Este o meditație asupra intensității iubirii, care, deși plină de pasiune, este supusă presiunilor și incerti-tudinilor aduse de viață.
Poezia utilizează imagini naturale bogate pentru a ilustra sentimentele de iubire și dor. Câmpurile de flori, stelele, picăturile de ploaie și fulgii de nea sunt toate sim-boluri ale frumuseții și fragilității iubirii. Aceste imagini creează un cadru vibrant și emoțional, conectând natură cu stările interioare ale naratorului.
,,Dilema iubirii” Versurile: „Eu te-aș iubi, dar smoala nopții e neagră, e parșivă” reflectă lupta interioară a naratorului, evidențiind conflictele dintre dorință și incer-titudini. Smoala reprezintă obstacolele și dificultățile întâlnite în dragoste, care îi afectează pe cei care doresc să se unească.
,,Picăturile ca simbol". Picăturile gemene pot sim-boliza nu doar iubirea, ci și vulnerabilitatea acesteia. Ele sugerează un sentiment de interdependență și conexiune profundă între cei doi îndrăgostiți, precum și fragilitatea relației lor. Versurile finale, care descriu cum „vom fi iar picuri de ploaie, pe o filă albă de poveste”, sugerează o dorință de reîntregire și continuitate, dar și trecerea inevi-tabilă a momentelor frumoase. Această transformare reflectă ideea că iubirea poate luă forme diferite, dar esența ei rămâne constantă.
Ritmurile melodic-ritmice se regăsesc în versuri prin utilizarea rimei și a asonanelor, oferind un efect armonios. Exemplele nemiloase din versurile precum „Sărutul pătimaș îl revarsăm pe geana de pâraie” ilustrează muzicalitatea textului, creând o simfonie de sunete care amplifică emoțiile exprimate.
Prin imagini evocatoare și o structură lirică elegan-tă, poezia îmbină frumusețea naturii cu trăirile inte-rioare ale naratorului, evidențiind fragilitatea și inten-sitatea senti-mentelor umane. Mesajul central este acela că iubirea, deși efemeră și uneori provocatoare, este un dar prețios care merită trăit și celebraț.
Și nu în ultimul rând poezia ,,Robia... Boilor în Jug" de Claudia Mitter Stănică** un poem valoros care explo-rează teme profunde legate de legătura omului cu pămân-tul, munca agricolă tradițională și nostalgia pentru o viață rurală autentică. Imaginea boilor care trag la jug devine simbol al trudniciei și al suferinței suportate de țărani, evocând atât durerea fizică, cât și cea emoțională asociată cu existența lor. Claudia Mitter Stolnici reușește să creeze un peisaj vibrant prin descrierea activităților cotidiene ale țăranilor. În primele versuri, ea evoca ,,povești sfinte din trecut", ceea ce sugerează o dorință de a păstra vii amintirile tradițiilor rurale. Elementele precum ,,car cu boi, " "plug, " și "clăi de fân" sunt foarte concrete, oferind oimagine clară a vieții de la țară.
Boii, care simbolizează atât puterea de muncă, cât și po-vara, devin un element central al poemului. Prin urmare, ei nu reprezintă doar animale de muncă, ci și suportul emoțional al țăranilor, subliniind legătura profundă din-tre oameni și natura care îi susține. De asemenea, boii de-vin un simbol al tradiției, dar și al unei lumi care se schim-bă și se pierde.
Poetesa face o paralelă între trecut și prezent, între me-moria colectivă și realitatea contemporană. Frica de uitare a tradițiilor și a valorilor fundamentale este exprimată prin metafore precum ,,cenușa amintirii", care sugerează o lu-me care a fost cândva vie și vibrantă, dar care acum se estompează. Totuși, în final, există o notă de speranță – dragostea, credința și fericirea sunt prezentate ca valori eterne, care pot supraviețui trecerii timpului.
Tonul poeziei este profund melancolic, dar are și accente de bucurie subtilă atunci când vorbește despre dragoste și credință. Lacrimile șterse cu mâneca simbo-lizează atât durerea, cât și dorința de a merge mai departe, sugerând că, în ciuda suferințelor, există o frumusețe în amintirile și tradițiile păstrate.
Poezia ,,Omule nemulțumit" abordează teme uni-versale precum căutarea fericirii, nemulțumirea existen-țială, dorința de împlinire și efemeritatea vieții. Naratoarea pare să se adreseze direct unei ființe umane, invitând-o să conștientizeze atât bogăția interioară pe care oposedă, cât și suferințele care o înconjoară. Contrastulîntre averea materială și nevroza sufletească este evident,subliniind ideea că adevărata fericire nu depinde deposesiuni.
Ea utilizează un imaginar complex, plin de simboluri puternice. Vorbind despre averea „zăvorâtă sub lăcată” sugerează o bogăție inaccesibilă și incapabilă de a aduce fericire. De asemenea, imaginea „picăturilor roșii de sânge” evocă durerea și suferința, atenționând asupra costului emoțional al nemulțumirii. Alte imagini, precum „stele lucesc în corola argintată” și „flăcări jurăminte,” subliniază dualitatea dintre idealurile înalte și realitățile dure ale existenței.
Poemul este plin de simboluri, cum ar fi „vânjoasa rădăcină” care reprezintă puterea de a înfrunta provo-cările vieții și de a se adapta la circumstanțe. Aceasta sugerează o legătură profundă cu pământul și natura. De asemenea, „pendula clipei” simbolizează trecerea tim-pului și efemeritatea momen-telor, transmițând un senti-ment acut de urgență. Steaua care „strălucește” este un simbol al speranței, al luminii în întuneric și al ascensiunii spirituale.
Poetesa face o paralelă între trecutul îndelungat al omului, marcat de suferință și zbucium, și speranțele și visurile pe care le cultivăm pentru viitor. Mesajul este că, deși există durere și zbucium, omul are capacitatea de a crea, de a iubi și de a visa. Această dualitate oferă o dimensiune optimistă în ciuda tonului melancolic general. Tonul poeziei este unul reflexiv și în unele pasaje, chiar neliniștit. Însă, în ciuda nemulțumirii resimțite, există o notă de optimism și de putere interioară care iese la lumină. Emoțiile variază de la tristețe și frustrare până la exaltare și inspirație, răsfrângând complexitatea experi-enței umane.
În concluzie, acest volum de poezii reușește să captu-reze complexitatea emoțională a vieții prin imagini poe-tice minunate pline de forță și delicatețe, lăsând cititorul într-o stare de contemplare profundă asupra existenței umane și a efemerității vieții.
Felicitări dragi, Claudia Mitter Stolnici!
Claudia Băluță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu