VIDEOCLIPURI PE VERSURILE POETEI KESSY-ELLYS NYCOLLAS

                                                                   De va-ntreba...

                                        

                                               Când...

ANDREI MOCANU - GÂNDURI ÎN ZBOR

Stimați cititori ai revistei Luceafărul din Vale,

      Cu sufletul plin de emoție și recunoștință, mă alătur vouă prin aceste pagini binecuvântate ale revistei, care ne luminează calea spre frumosul din noi și din lume. În această oază de cuvânt, unde se întâlnesc visurile, speranțele și dorurile noastre, mă bucur să împărtășesc o fărâmă din creația mea, așternută pe paginile 27-28, ca o umilă ofrandă adusă literaturii și culturii.

       Aș vrea să îmi înclin cu respect și admirație cuvintele în fața doamnei Kessy Ellys Nycollas, o stea călăuzitoare care veghează cu dragoste și dăruire asupra acestui lăcaș al artei. Sub oblăduirea sa, Luceafărul din Vale a devenit un altar al inspirației, unde glasurile scriitorilor răsună ca niște clopote ce cheamă la trezire și reflecție.

     În fiecare număr al revistei, simt cum se naște un nou început, o nouă speranță, iar faptul că am fost primit în acest spațiu sacru al cuvântului mă copleșește de emoție. În rândurile mele veți regăsi o parte din sufletul meu, căutările mele, poate și răspunsuri la întrebări pe care ni le punem cu toții, în nopțile târzii, când luna veghează visele nerostite.

       Le mulțumesc tuturor celor care fac posibilă această întâlnire de spirite și inimi, celor care prin munca lor tăcută mențin vie flacăra culturii în Valea Jiului și dincolo de hotarele ei. Să ne regăsim mereu în cuvinte, în versuri, în gânduri, în muzică, și să ne lăsăm purtați de aripile imaginației spre înaltul unde adevărata artă își găsește sălașul.

Cu o inimă deschisă,

Andrei Mocanu

ION CUZUIOC - Florile poetice ale Silviei Cipovenco!

 

     Drumul spre Olimp nu este deloc ușor. Unii încearcă să-l cucerească chiar din anii de școală și le reușește, alții se poticnesc după primele încercări, dezicându-se de acest drum anevoios. Dar sunt oameni care știu să aștepte, să se antreneze, să acumuleze necesarul pentru a depune o muncă sisifică și să urce pe munte.

Scriitoarea (scriu acest apelativ în cunoștință de cauză, căci merită a fi menționat) Silvia Cipovenco a știut să aștepte la poarta grădinii literare ca să i se deschidă de la sine, fără a fi forțată. Pentru a păși cu dreptul și a intra în miraculoasa grădină poetică, dânsa a cutreierat o lume ca să întâlnească oameni și evenimente care mai de care, cu caractere și întâmplări diverse, neobișnuite, pline de romantism și dramatism.

Din mărturisirile Silviei Cipovenco aflăm că, a avut o copilărie fericită și lucrul la țară îl cunoaște nu din cărți, ci din trăirile ei alături de părinți, oamenii mai în vârstă și cei de o seamă, participând cam la toate lucrările de sezon și învățând foarte bine! 

Un condrumeț fidel în această lume calmă și scandaloasă i-a fost cartea, dragostea de scrisul românesc, de care nu s-a despărțit, fie la vatra casei, la țarina străbună, fie departe de casa părintească, printre străini, într-o altă lume de caractere, obiceiuri și datini, cu o altă cultură și limbă vorbită.

Poeta Silvia Cipovenco a știut să soarbă cu migală din nectarul vieții esențialul pentru a-l transpune în vers, în poezie din care poate să se înfrupte cu nesaț cititorul. Ea n-a fost alintată de presa națională și cea de peste hotare, unde să-i fie publicate poeziile, povestirile și confesiunile de jurnal, dar nici n-a tins spre aceste publicații de dragul faimei sau completării fișierului biografic literar.

Dumneaei a ales presa locală, regională, cea de acasă, care poartă și un titlu semnificativ, „Acasă”, diriguită cu prisosință de cunoscutul jurnalist Sergiu Cumatrenco! De câțiva ani își publică acolo cu regularitate scrierile sale în versuri, proză și publicistică! O muncă sisifică, depusă zi și noapte, ce i-a făcut un nume în lumea literară și i-a dat curaj pentru a trece gardul ogorului scrisului românesc regional ca să-și propună lucrările sale departe de vatra părintească.

Ne-am bucurat mult, noi, colegii de condei, când am aflat că poezia Silviei Cipovenco a fost apreciată de Asociația Poeților Mondiali, Societatea Culturală Apollon-România și Academia Internațională de Literatură și Artă învrednicind-o cu medalii și diplome onorifice merituoase!

Fără doar și poate că scrierile dumneaei vor fi publicate în antologiile și culegerile pregătite de organizațiile care i-au apreciat activitatea sa literară. Asta pentru că mânuiește cu iscusință versul clasic și cel alb, proza scurtă și cea de proporții, publicistica și cronica cu sfaturi mondene. 

Poeta Silvia Cipovenco scrie cu drag despre mamă, patrie, vatra părintească și țarina străbună. Versurile ei cântă pacea și dragostea, datinile și obiceiurile strămoșești, relațiile omenești și creștinești. Poezia îi este bogată în imagini și metafore cu alură de pastel și baladă, ceea ce denotă că dânsa are și o viziune creativă la fenomenele naturii și sociale ce se perindă în jurul nostru. Formată ca poetă în sensul deplin al cuvântului, Silvia Cipovenco folosește cu dibăcie acest har și în proza scrisă, plină de romantismul și dramatismul vieții. 

            Aflată la poarta editorială cu 4 cărți odată de genuri literare diferite (proză, poezie și publicistică): „Taifas la gura sobei”, „De vorbă cu gândurile mele”, „Un trecut rămas în suflet” și „Ce multea-aș vrea să spun…”, cărți editate la P.P. „Acasă” din orașul Șoldănești, Republica Moldova, redactor fiindu-i același Sergiu Cumatrenco, Silvia Cipovenco își croiește pe bune drumul spre Olimp, căci are cu ce bucura cititorul setos de frumosul de pe lume, de scrisul românesc. Să-i dorim autoarei un drum luminos pentru a păși cu succes pe treptele literare mult așteptate de cititorul drag!

Ion Cuzuioc,

scriitor și publicist