LANSARE DE CARTE - POEZII DIN CARTEA SUFLETULUI - Autor ELENA-CONSTANȚA ADĂMUȚ

 

ÎNTÂLNIRE LITERARĂ 

   Buna ziua și bine v-am gasit, dragi locuitori ai orașului Aninoasa! Înainte de toate, gasesc de cuviință să mă prezint: Mă numesc Elena Oprescu, alias Kessy-Ellys Nycollas.

   •Sunt fondatoarea Editurii LUCVAL&KEN, cu sediul în Petroșani, Jud. Hunedoara, a grupului literar LUCEAFĂRUL DIN VALE și a revistei care poarta același nume, pe care o și editez și care apare lunar, încă din anul 2018;

     •Coordonatoarea a 8 antologii care apar anual;•Autoarea a 21 de volume personale de versuri și proză;

     •Antreperenor Amazon unde am spre vânzare peste 40 de cărți educaționale pentru copii, carți de colorat, agende;

   •și pe lângă toate acestea pictez din când în când în acrylic, confecționez felicitari, tablouri și mărțișoare în stilul Quilling, un stil mai puțin cunoscut și practicat la noi.

***Considerând că am spus suficient despre mine, am să trec acum mai departe, încercând să vă vorbesc în continuare despre d-na ELENA-CONSTANȚA ADĂMUȚ, care face parte din comunitatea urbei dvs. și care îndrăznește să vă reprezinte cu cinste și onoare.

***O prezență nouă pentru mine și încântătoare în același timp, în ale scrisului.

***,,Într-un registru epic de excepție, în care în toamna sufletului, amintirile se aștern ca un covor, în sufletele cititorilor, autoarea ne invită la o călătorie în timp, în care mulți dintre noi, ne vom regăsi.”

***,,Citind scrierile sale, vom putea înțelege că darul cel mai de preț, primit de la Dumnezeu, viața, poate fi trăită cu demnitate și bucurie, cu misiunea personală a fiecăruia”, a dumnei fiind aceea de a făuri slove. 

***,,Versurile ni se vor perindă prin fața ochilor, ca un film în care se derulează viața unui om”, trăită cu bune și mai puțin bune, cu fericire dar și cu întristări, așa cum de altfel este și viața fiecăruia dintre noi. 

***Tot din versurile sale, citindu-le, vom descoperi evenimente petrecute de-a lungul existenței autoarei, cum ar fi: versuri dedicate părinților, fratelui, nepoților, prietenilor, soțului plecat prea devreme la cele veșnice, publicate și în antologia RECUNOȘTINȚĂ PRIETENIEI 2024, cât și în paginile revistei LUCEAFĂRUL DIN VALE. 

***Sufletul autoarei noastre ELENA-CONSTANȚA ADĂMUȚ este „o cutie de rezonanță pentru sufletele cititorilor săi, un rezonator cosmic latent, care interferă cu tot ce este românesc pe aceste locuri și în timpul trecut cât și în cel prezent.”

 ***Amintiri trezite și în noi, amintiri din anii trăiți până în prezent. ,,Aceasta este de fapt, unul din rosturile scrisului, cititorul să se regăsească în poveste.”

***,,Simplu și frumos, putem remarca figurile de stil, povestirea captivantă care te poartă pe filele ei, într-o reverie în care și tu cititorule, îți găsești propriul loc.”

***M-am întrebat în multe astfel de ocazii dacă ceea ce eu, dumneaei, sau alții, prezentăm despre trecutul nostru, mai interesează pe cineva, în zilele noastre.

***,,Răspunsul meu, de fiecare dată a fost: „Prea puțin…” dar, cu toate acestea noi ne facem datoria.”

***,,Îndrăznim să credem că reușim să încântăm pe cei care rezonează și rememorează împreună cu noi amintirile… iar atâta timp cât a scrie este o bucurie fie și doar pentru un om, fie chiar doar pentru autor, acesta își duce misiunea dată de Dumnezeu mai departe.”

***Așa că, Doamă Elena-Constanța Adămuț, vă dorim sănătate, scrieri multe și binecuvântate!

***Citind-o pe autoarea acestui volum, POAZII DIN CARTEA SUFLETULUI, am ajuns la
concluzia că cea mai mare îndatorire a omului este aceea de a ajunge să conștientizeze originile sale divine, ca fiind incontestabilul adevăr pe care fiecare dintre noi ar fi bine să îl cunoaștem.”

***,,Pentru a descoperi acest adevăr nu avem nevoie de o cale anume.”

***,,Tot ceea ce ne trebuie este a ne dori. Puterea de a crea, de a face să ia naștere prin slovele scrise, universuri relatate din propriile noastre trăiri.”

***Eu consider că am fost binecuvântată de Dumnezeu, atunci când mi s-a ivit oportunitatea, de a cunoaște un asemenea om, care mi-a fost prezentat, de un mai vechi colaborator al editurii noastre.

***Numele acestui om deosebit este VASILE DRAGAN care, asemenea autoarei pe care o prezentăm azi, deși la vârste memorabile, ,,nu încetează nici o clipa să depună efortul de a evolua spiritual.”

***,,Consider că nu este nici ușor, nici întâmplător, apartiția acestui volum de versuri, în aceste vremuri nu tocmai bune pentru întreaga omenire, în care noi toți ar trebui să ne apropiem mai mult de semenii noștri, de sufletele lor, de Dumnezeu.”

***Și în acest volum, ca de altfel și în cel de al doilea, aflat în lucru la editura noastră și care, doar cu ajutorul lui Dumnezeu, autoarea speră că va putea să îl publice, în luna mai a anului 2025, cu ocazia împlinirii respectabilei vârste de 70 de ani, ne surprinde cu povestiri diverse, amintiri din întreaga sa viață, trăită demn chiar și atunci când aceasta i-a zâmbit înșelător.

***,,Confesională, intimă, această destăinuire ne prezintă predispoziția autoarei ca stare de spirit manifestată continuu, inducându-ne ideea unor gânduri îmbinate cu propriile sale trăiri din care reies doar temerile zădărnicite ale faptelor oamenilor, de care nu scăpă nimeni în viață.”

Harrison Ford a spus odată:

•,,Te vor critica pentru ceea ce ești, pentru ceea ce nu ești șipentru ceea ce cred ei că ești.

•Te vor judeca pentru ceea ce faci, pentru ceea ce nu faci șipentru ceea ce nu reușești să faci.

•Vor vorbi despre tine pentru ceea ce spui și pentru ceea cetaci.

•Te vor arăta cu degetul pentru succesele tale și pentrugreșelile tale, pentru deciziile tale și pentru îndoielile tale.

•Indiferent cât de mult încerci să mulțumești pe toată lumea,vor exista întotdeauna opinii.

•Așadar, trăiește pentru tine însuți, pentru că în final,singurul lucru care contează este să fii fidel propriului tăudrum.”

***,,Trecând cu siguranță prin acest ,, ochi critic” al lumii, la o anumită vârstă, apărarea demnității îi devine țelul vieți.”

***În continuare, voi citi una din poeziile publicate în antologia RECUNOȘTINȚA PRIETENIEI, o poezie prin care autoarea ne adresează tuturor, un îndemn:

Deschide-ți fereastra sufletului tău,

Să intre adierea vântului mereu.

Nu-ți pierde curajul în viață,

Ridică-te și spală a ta față.

Pornește cu dreptu-nainte,

Întotdeauna tu să ții minte,

Să-i mulțumești întâi lui Dumnezeu,

Că te ridică din patul tău, mereu.

Și-ți dă putere să mergi mai departe,

Ca visurile tale să nu fie deșarte.

Dumnezeu va face minuni pentru tine,

Ți-a pus în față mai multe destine.

Fii tu deștept și-nvață din viață,

Nu te uita în urmă ci-n față,

Să nu-ți pară rău dacă ai mai pierdut,

Punele toate la timpul trecut.

Fii om printre oameni mereu,

Și-atunci vei fi mândru de sufletul tău.

Nu merge singur prin viață,

Alege oameni, prieteni și-nvață.

Iubește, trăiește, fii omul cel bun,

Să nu te întorci niciodată din drum,

Recunoaște atunci când tu ai greșit,

Întinde-ți aripile spre infinit.

Aș dori să mai adăuga câteva cuvinte cu permisiunea dvs.

*** Ca să înaintăm în viață și să ne atingem obiectivele propuse este frumos dar și sănătos să o facem prin muncă, nu dând din coate spre a ne face loc.

*** Fă-ți loc prin valoarea faptelor tale, prin argumente plauzibile, bazându-te pe cunoștințele tale acumulate printr-o continuă învățare. Nu este suficient să ne bazăm pe ceea ce am învățat în anii de școala, deoarece totul este într-o continuă transformare și dacă nu ținem pasul cu evoluția lucrurilor, riscăm să nu facem față situațiilor.

 ***Este important să fim loiali, să fim recunoscători față de cei care ne sunt alături, față de cei care ne-au sprijinit pentru a ajunge ceea ce suntem în prezent. 

***La fel de important este să nu ne uităm rădăcinile, să nu uităm să mulțumim, să ne recunoaștem trecutul ca mai apoi să privim spre viitor, cu intenția de a realiza tot mai mult. Aceasta este menirea omului pe pământ chiar dacă va veni timpul să ne întoarcem acasă și să lăsăm totul aici, pe pământ.

 ***Da, este firesc să privim spre viitor deoarece fiecare ne dorim să realizăm mai mult, dar să nu îi uităm pe cei care au participat la dezvoltarea noastră făcându-ne să fiu ceea ce suntem astazi. 

***La fel de importantă este generozitatea de a oferi și altora din ceea ce am învățat, din ceea ce am primit. 

***Niciodată nu trebuie să fim nemulțumiți pentru ceea ce viața ne oferă dar nici să nu ne prea mărim considerând că tot meritul ne aparține. 

***Da, este meritul nostru și nu este greșit să ne bucurăm de el dar, este important să rămânem smeriți și cu picioarele pe pământ și să nu uităm că dacă nu avem sănătate, nu avem acea forță divină care să se îndreapte către noi, nu reușim, oricăt de multe merite am avea. 

***În înceheiere pot spune că acest volum reprezintă o nouă carte de vizită în care, cei care vor dori, vor reuși să o descopere pe Elena-Constanța Adămuț nu doar prin prisma evenimentelor relatate ci și a aspirațiilor și năzuințelor trăite.

***Aşadar, drag auditoriu, vă invit la lectură, garantându-vă că la finalul parcurgerii acestei cărţi veţi fi mai bogaţi şi mai plini de speranţă într-un mai bine dorit pe întreaga planetă.

***Din respect pentru efortul financiar făcut de autoarea care este o pensionară, spre publicarea volumului, cât și pentru munca depusă de această doamnă în crearea și scrierea versurilor, vă invităm să achiziționați volumul aici de față, care va fi însoțit de autograf.

Cu această ocazi Editura oferă autoarei ,,Diploma de debut însoțită de un trofeu”. 

Aceste daruri dorim să o împulsioneze și să o încurajeze și mai mult în a crea versuri și a publica noi volume. 

***Vă mulțumește pentru acest timpul dăruit nouă.

Kesy-Ellys Nycollas

Poetă, prozatoare, artist plastic, redactor și editor al revistei LUCRAFĂRUL DIN VALE și Director al Editurii LUCVAL&KEN și vă lansăm încă de acum învitația de a participa la lansarea celui de al doilea volum care, așa cum am menționat deja, va fi în luna mai 2025. Ziua exactă nu o știm încă dar cu siguranță o să fiți informați prin rețelele de socializare cât și prin afișe.

CRONICĂ LITERARĂ la volumul .. LACRIMI GEMENE” al autoarei CLAUDIA MITTER-STOLNICI

CONTEMPLAREA VIEȚII...

Poeziile autoarei Claudia Mitter Stolnici se remarcă prin profunditatea emoțională și explorarea temelor

exis-tențiale, pline de rafinament și eleganță reușește să aducă onotă distinctă în lirismul româ-nesc contemporan, ofe-rind cititorului o experiență literară autentică fiind și oobservatoare atentă a realității sociale și emoționale,capabilă să transmită complexitatea trăirilor umane printr-un limbaj poetic vibrant.

Poeziile ei reflectând o conexiune intimă cu natura, tra-diția și viața rurală, în timp ce abordează și aspecte mai universale, cum ar fi iubirea, suferința și căutarea sensului în viață. Stilul ei poetic este bogat în imagini vizuale și simboluri, reușind să creeze atmosfere intense și evoca-toare. Versurile sunt adesea încărcate de melancolie, dar, în același timp, transmit un mesaj de speranță și reafir-mare a valorilor umane fundamentale.

În poezia ,,MAMA" titlul este semnificativ, evocând imediat o relație strânsă și profundă. Oferă un indiciu clar despre subiectul principal al poemului – legătura cu figura maternă, simbol al iubirii, protecției și tradiției, explorând teme precum nostalgia, memoria, legătura cu tradițiile și generozitatea sufletească a mamei. Reflectă asupra tim-pului și a modului în care amintirile pot influența identi-tatea personală și culturală.

Poezia este compusă din mai multe strofe, fiecare având un flux narativ bine definit. Versurile sunt construite din imagini poetice bogate, care evocă un sentiment de melancolie și reverie. Ritmul este unul liric, ce sugerează o po-veste spusă cu intimitate și adâncime emoțională. Poemul este plin de imagini ale naturii și ale vieții rurale. Menți-unile despre „ulița din vechiul sat”, „boii”, „miriște” și „izvor” creează un cadru pastoral, sugerând o legătură profundă cu pământul și tradițiile strămoșești. Această alegere de decor reflectă o apreciere a valorilor autentice și simple ale vieții. Mama este reprezentată ca o figură centrală, îmbinând înțelepciunea, tradiția și iubirea. Acțiunile și amintirile ei, cum ar fi „îmi înșira cu nos-talgie”, sunt cele care păstrează vii poveștile din trecut și legăturile cu rădăcinile. Imaginea mamei se îmbină cu ele-mente sacre, prin referințe la „Biblie” și „liturgii”, ceea ce subliniază respectul față de tradiția spirituală. Trecerea timpului este un alt element esențial al poemului, unde „timpu-nghite dușmănos vechi obiceiuri din popor”. Aceasta sugerează o pierdere graduală a tradițiilor și valo-rilor care au fost cândva fundamentale, iar amintirile devin un refugiu pentru a rezista uitării. Lacrimile și dorul sunt teme recurente care amplifică starea de vulnera-bilitate a naratoarei. Aceasta încearcă să păstreze vie amintirea mamei, dar simte durerea pierderii și a trecerii anilor.

Stilul poeziei este elegant și expresiv, cu un ton melan-colic și nostalgic. Versurile sunt îmbibate cu o sensibi-litate profundă, trezind emotivitate și intro-specție. Folo-sirea limbajului figurativ (metafore, personificări) îmbo-gățește mesajul, conferind profunzime sentimentelor exprimate.

Alt poem ,,GLASUL TOAMNEI" sugerează o per-sonificare a toamnei, care nu doar că descrie o perioadă a anului, dar îi conferă și un caracter uman, capabil să comunice și să exprime emoții. Acesta prezintă toamna ca un actor principal în poem, al că-rei glas rezonează cu sentimentele și stările sufletești ale naratorului.

Poezia explorează teme precum efemeritatea naturii, nostalgia, frumusețea toamnei și interacțiunea dintre om și mediul natural. Este o meditație asupra trecerii timpu-lui, a schimbărilor sezonale și a impactului acestora asu-pra stării emoționale.

Poezia este plină de imagini ale naturii, care descriu peisajul toamnei într-un mod viu și colorat. Termeni precum „pământ”, „vânt”, „frunze”, „nor” și „deal” contribuie la construirea unui cadru natural bogat. Această alegere de decor reiterează legătura profundă între om și natură.

Toamna este personificată, având trăsături umane: „A îmbrățișat pământul toamna cu suspine reci”. Aceasta ne invită să percepem toamna nu doar ca un anotimp, ci ca un personaj cu emoții, care aduce atât frumusețe, cât și tristețe.

Timpul este un element central, iar versuri precum „prin pleoapa timpului răzbat” sugerează dorința de a captura și de a reflecta asupra amintirilor și a momentelor trecute. Se simte o melancolie pentru ceea ce a fost și un sentiment de neputință în fața trecerii lui inevitabile.

Există o juxtapunere între frumusețea naturală și reali-tatea efemeră. Descrierea „frunzelor ce gem pe drum” reflectă atât splendoarea, cât și durerile toamnei, sublini-ind dualitatea experienței umane.

Ritmurile muzicale se regăsesc în versuri, cu repe-tarea sunetelor și aliteraţii care amintesc de muzicalitatea vân-tului și a naturii. Exemplele includ „bubuind spre miază noapte” sau „cânt-o pasăre-n reprize”, care contribuie la crearea unei atmosfere sonore vibrante.

Este o reflecție asupra modului în care anotim-purile ne influențează emoțiile și ne conectează cu natura, amintind cititorului de darurile simple ale vieții.

În ,,PICĂTURI GEMENE" titlul sugerează o dua-litate și complementaritate în iubire. Acest concept este reiterat pe parcursul poeziei, reflectând ideea că două ființe pot forma un întreg, conectându-se într-un mod profund și intim. Picăturile pot simboliza emoțiile intense și efemeritatea sentimentelor

Poezia abordează teme precum iubirea, dorul, efeme-ritatea existenței, dar și lupta interioară cu îndoielile și temerile. Este o meditație asupra intensității iubirii, care, deși plină de pasiune, este supusă presiunilor și incerti-tudinilor aduse de viață.

Poezia utilizează imagini naturale bogate pentru a ilustra sentimentele de iubire și dor. Câmpurile de flori, stelele, picăturile de ploaie și fulgii de nea sunt toate sim-boluri ale frumuseții și fragilității iubirii. Aceste imagini creează un cadru vibrant și emoțional, conectând natură cu stările interioare ale naratorului.

,,Dilema iubirii” Versurile: „Eu te-aș iubi, dar smoala nopții e neagră, e parșivă” reflectă lupta interioară a naratorului, evidențiind conflictele dintre dorință și incer-titudini. Smoala reprezintă obstacolele și dificultățile întâlnite în dragoste, care îi afectează pe cei care doresc să se unească.

,,Picăturile ca simbol". Picăturile gemene pot sim-boliza nu doar iubirea, ci și vulnerabilitatea acesteia. Ele sugerează un sentiment de interdependență și conexiune profundă între cei doi îndrăgostiți, precum și fragilitatea relației lor. Versurile finale, care descriu cum „vom fi iar picuri de ploaie, pe o filă albă de poveste”, sugerează o dorință de reîntregire și continuitate, dar și trecerea inevi-tabilă a momentelor frumoase. Această transformare reflectă ideea că iubirea poate luă forme diferite, dar esența ei rămâne constantă.

Ritmurile melodic-ritmice se regăsesc în versuri prin utilizarea rimei și a asonanelor, oferind un efect armonios. Exemplele nemiloase din versurile precum „Sărutul pătimaș îl revarsăm pe geana de pâraie” ilustrează muzicalitatea textului, creând o simfonie de sunete care amplifică emoțiile exprimate.

Prin imagini evocatoare și o structură lirică elegan-tă, poezia îmbină frumusețea naturii cu trăirile inte-rioare ale naratorului, evidențiind fragilitatea și inten-sitatea senti-mentelor umane. Mesajul central este acela că iubirea, deși efemeră și uneori provocatoare, este un dar prețios care merită trăit și celebraț.

Și nu în ultimul rând poezia ,,Robia... Boilor în Jug" de Claudia Mitter Stănică** un poem valoros care explo-rează teme profunde legate de legătura omului cu pămân-tul, munca agricolă tradițională și nostalgia pentru o viață rurală autentică. Imaginea boilor care trag la jug devine simbol al trudniciei și al suferinței suportate de țărani, evocând atât durerea fizică, cât și cea emoțională asociată cu existența lor. Claudia Mitter Stolnici reușește să creeze un peisaj vibrant prin descrierea activităților cotidiene ale țăranilor. În primele versuri, ea evoca ,,povești sfinte din trecut", ceea ce sugerează o dorință de a păstra vii amintirile tradițiilor rurale. Elementele precum ,,car cu boi, " "plug, " și "clăi de fân" sunt foarte concrete, oferind oimagine clară a vieții de la țară.

Boii, care simbolizează atât puterea de muncă, cât și po-vara, devin un element central al poemului. Prin urmare, ei nu reprezintă doar animale de muncă, ci și suportul emoțional al țăranilor, subliniind legătura profundă din-tre oameni și natura care îi susține. De asemenea, boii de-vin un simbol al tradiției, dar și al unei lumi care se schim-bă și se pierde.

Poetesa face o paralelă între trecut și prezent, între me-moria colectivă și realitatea contemporană. Frica de uitare a tradițiilor și a valorilor fundamentale este exprimată prin metafore precum ,,cenușa amintirii", care sugerează o lu-me care a fost cândva vie și vibrantă, dar care acum se estompează. Totuși, în final, există o notă de speranță – dragostea, credința și fericirea sunt prezentate ca valori eterne, care pot supraviețui trecerii timpului.

Tonul poeziei este profund melancolic, dar are și accente de bucurie subtilă atunci când vorbește despre dragoste și credință. Lacrimile șterse cu mâneca simbo-lizează atât durerea, cât și dorința de a merge mai departe, sugerând că, în ciuda suferințelor, există o frumusețe în amintirile și tradițiile păstrate.

Poezia ,,Omule nemulțumit" abordează teme uni-versale precum căutarea fericirii, nemulțumirea existen-țială, dorința de împlinire și efemeritatea vieții. Naratoarea pare să se adreseze direct unei ființe umane, invitând-o să conștientizeze atât bogăția interioară pe care oposedă, cât și suferințele care o înconjoară. Contrastulîntre averea materială și nevroza sufletească este evident,subliniind ideea că adevărata fericire nu depinde deposesiuni.

Ea utilizează un imaginar complex, plin de simboluri puternice. Vorbind despre averea „zăvorâtă sub lăcată” sugerează o bogăție inaccesibilă și incapabilă de a aduce fericire. De asemenea, imaginea „picăturilor roșii de sânge” evocă durerea și suferința, atenționând asupra costului emoțional al nemulțumirii. Alte imagini, precum „stele lucesc în corola argintată” și „flăcări jurăminte,” subliniază dualitatea dintre idealurile înalte și realitățile dure ale existenței.

Poemul este plin de simboluri, cum ar fi „vânjoasa rădăcină” care reprezintă puterea de a înfrunta provo-cările vieții și de a se adapta la circumstanțe. Aceasta sugerează o legătură profundă cu pământul și natura. De asemenea, „pendula clipei” simbolizează trecerea tim-pului și efemeritatea momen-telor, transmițând un senti-ment acut de urgență. Steaua care „strălucește” este un simbol al speranței, al luminii în întuneric și al ascensiunii spirituale.

Poetesa face o paralelă între trecutul îndelungat al omului, marcat de suferință și zbucium, și speranțele și visurile pe care le cultivăm pentru viitor. Mesajul este că, deși există durere și zbucium, omul are capacitatea de a crea, de a iubi și de a visa. Această dualitate oferă o dimensiune optimistă în ciuda tonului melancolic general. Tonul poeziei este unul reflexiv și în unele pasaje, chiar neliniștit. Însă, în ciuda nemulțumirii resimțite, există o notă de optimism și de putere interioară care iese la lumină. Emoțiile variază de la tristețe și frustrare până la exaltare și inspirație, răsfrângând complexitatea experi-enței umane.

În concluzie, acest volum de poezii reușește să captu-reze complexitatea emoțională a vieții prin imagini poe-tice minunate pline de forță și delicatețe, lăsând cititorul într-o stare de contemplare profundă asupra existenței umane și a efemerității vieții.

Felicitări dragi, Claudia Mitter Stolnici!

Claudia Băluță

 

DORUL DE DOR de LIVIU PENDEFUNDA

 

FEMEIA, O FASCINANTĂ ENIGMĂ - MIHAELA CD

 

         

,,DORUL DE CUVINTE” MIHAELA CD și AURELIA RÎNJEA

 

Kessy-Ellys Nycollas, despre IOAN HUȚANU și VOLUMUL ,,ÎN MEMORIA ,,TA” ... CÂND CAZI, RIDICĂ-TE!

 

           Fiind om, NU te poți aștepta să nu ,,cazi” niciodată!

          Ne mai împiedicăm, toți oamenii se împiedică, e normal.

         Ce nu-i normal este să stai acolo, împiedicat și să te plângi că viața este nedreaptă cu tine. Pot să înțeleg dacă ești la capătul puterilor și simți că nu mai ai de unde să dai și asta e normal, dar, din păcate, lucrurile nu se schimbă dacă rămâi la pământ, dacă nu-ți faci un plan, dacă nu cauți o cale care să te ajute să te ridici... și ca să îți faci un plan, e nevoie să apelezi la informații, cunoștințe, idei NOI, pe care NU le deții încă, că dacă le aveai deja, mintea ta ar fi operat cu ele, le-ar fi folosit (dacă nu are alte blocaje, ce vin din răni și traume emoționale).

         Este o MARE diferență între cel care se împiedică și rămâne acolo, trântit la pământ, rupt, accidentat, cu rănile deschise, care i se infectează și ajunge să moară mâncat de vulturi și cel care a căzut, s-a ridicat, și-a spălat și îngrijit rănile, apoi a mers mai departe. 
   Nu poți să pui presiunea asta pe tine - să nu mai cazi niciodată!

Suntem oameni!

   Nu putem fi invincibili și intangibili. A fi om presupune a trece atât prin experiențe plăcute, cât și neplăcute. A fi om presupune a trece și prin durere, nu doar prin plăcere, însă, repet: eu cred că este o diferență foarte mare între cineva care cade și nu are instrumente să se ridice, ci rămâne să se târască toată viața și cineva care atunci când cade, are instrumentele potrivite să se ridice.

    Unul dintre ,,instrumente” poate fi, să te duci să-ți ceri iertare, să recunoști că ai greșit, că îți pare rău că nai știut atunci, dar acum știi, înțelegi, vezi unde ai greșit

         și vrei să repari.

    Tot un ,,instrument” poate fi și să apelezi la un specialist când observi că ai picat în tot felul de dinamici și nu mai știi cum să relaționezi, în așa fel încât să vă fie bine amândurora, că poate fiecare își dorește să păstreze relația, dar nu știe CUM.

            Și atunci, rolul instrumentelor, ăsta este - să ne învețe cum să ajungem în punctul în care ne dorim să ajungem, să ne ducă din punctul A în punctul B.

   Și poți s-o faci cu pași de furnică - chinuindu-te pe cont propriu, deși vezi că nu merge sau poți s-o faci cerând ajutor, apelând la un specialist care știe ce vorbește.

           Nu e tot una să-ți atingi obiectivul (indiferent care ar fi el), într-un an sau în 10, nu-i așa?

Nu e tot una să treci prin nu știu câte despărțiri sau divorțuri și să-ți dai seama că nici relația în care te afli acum nu merge bine, comparativ cu alegerea de a schimba ceva, de a face ceva diferit față de tot ce ai făcut până acum.

         Ești de acord cu asta?

        La asta mă refer când spun că există o mare diferență între cineva care cade și se ridică versus cineva care cade și se chinuie să fie fericit de acolo, de unde a căzut…pentru că nu știe cum să se ridice.
       Sunt mulți oameni care vor să-și resusciteze relația cu partenerul - dar aleg să nu iasă din ,,comă”.

Ăștia sunt și cei care vor soluții pentru partener - să se schimbe partenerul, să meargă partenerul la terapie, să fie mai ,,nu-știu-cum” partenerul și așa mai departe.

Ei bine, NU AȘA FUNCȚIONEAZĂ!

Ți-am mai spus-o și o repet: schimbarea începe cu NOI și e normal și firesc să înceapă așa.

Când ne vindecăm rănile, se schimbă energia pe care o transmitem, nu mai avem aceleași apucături și obsesii, devenim mai flexibili, fără ca asta să însemne că ne lăsăm călcați în picioare, dimpotrivă, ajungem să ne cunoaștem și mai bine valoarea, ca om, dar și capacitatea de a sta drept când relaționezi cu celălalt.

Autorul volumului de față, IOAN HUȚANU, poate fi un exemplu de putere în fața situațiilor dureroase oferite de viață, atunci când partenera sa a decis, mult prea devreme, să își încheie socotelile cu viața. Durerea a fost destul de mare dar nu a rămas ,,căzut” ci a simțit nevoia de a-și exprima durerea și în același timp să se elibereze de ea prin scris. Scrisul este forma de a vorbi cu o ființă invizibilă care are timpul, răbdarea și determinarea să ne asculte fără a ne critica sau judeca.

        Volumul ,,În memoria ,,TA” este un volum dedicat soției sale. În conținutul acestuia veți putea lectura atât versuri care exprimă durerea dar și versuri de dragoste.
Ambele teme sunt mesaje eliberatoare pentru sufletul autorului care, nu dorește să fie catalogat scriitor sau poet. Își dorește ca volumul să fie considerat un ,,VOLUM PENTRU FAMILIE” așa cum de altfel este și primul să volum ,,JOCUL HAZARDULUI”, ambele publicate la Editura LUCVAL&KEN.
Indiferent de cine vor fi citite aceste volume, este important de înțeles că rolul acestora este cu scop terapeutic. Da! Această îndeletnicire poate fi considerată o terapie. În paginile unui volum de acest gen, autorul își dezgolește sufletul, punându-l fără menajamente pe tavă în fața cititorului. Durerile ținute bine ,,în secret” pot conduce la boli pentru care medicina nu deține tratamente. Așa cum avem nevoie de diferite instrumente pentru a putea deveni mai bine pregătiți la locul de
muncă, pentru a ne pregăti hrana zilnică, pentru a merge, pentru a vorbi, pentru a trata o problemă de sănătate, tot așa avem nevoie de acest instrument, ,,scrisul”, pentru a trata sufletul, acel ceva de care medicina nu se preocupă.
Știu! Nu oricine are curajul să își dezgolească sufletul în fața lumii întregi, dar oricine poate să scrie ceea ce îl doare pe foi volante, pe care apoi le poate rupe sau arde.
Încercați și o să vedeți cât de eliberați o să vă simțiți după o astfel de acțiune.
Ce facem noi este că aplicăm instrumente care NU ne susțin, fără să ne dăm seama că ele ne ,,demolează” relațiile, folosim critici, jigniri, ignoranță, tras la răspundere, tăcere, manipulări și multe altele.
Astea-s tot instrumente, doar că nu ne duc înspre obiectivul pe care ni-l dorim, ci ne îndepărtează de el.
Așadar, nu-ți propune să nu mai greșești niciodată sau să fii perfect, ci propune-ți să ai instrumentele la tine, în caz de ,,avarii”.
Vă dorim lectură plăcută!

Kessy-Ellys Nycollas

STELA NEACȘU - Despre poezia și poeta Claudia Mitter-Stolnici Vol. 2 SUSPINUL MĂRII / Poezia zilei pe grupul nostru Cuibul Cultural Român - Radio Cuibul Lupilor Albi 2024 - (03.07.2024) Prezentare: Andrei Mocanu

 

Mă alătur cu emoția unui începător în arta scrisului, să las câteva rânduri. Mă alătur cu gândul lângă acest suflet de poet deosebit de sensibil ca o floare, cu versul precum a unei păsări rănite dar care ține aripile întinse zburând spre înălțimi! Doamna versului Claudia Mitter-Stolnici a redes-chis în mine acel tărâm de frumos creat cu ajutorul metaforei, purtându-mă într-o lume imortalizată în metafore, comparații și originalitatea exprimării locale din zona frumoasă a Argeșului. Nu sunt scriitor să pot lăsa acea analiză minuți-oasă a textului, să îmi permit a critica din perspectiva unui perfecționist în arta comunicării în scris, dar pot aduce acele prime impresii deosebite ce m-au captivat la lecturarea poeziilor citite doar în ultima perioadă de când am avut onoarea să fiu invitată pe pagina dânsei în virtual.

Emoția trăirilor scoate în lumină sensibilitatea, atașa-mentul față de valorile umane, față de patrie, față de tot ce Dumnezeu a creat și încă mai creează zilnic, acele bucurii mărunte, mari sau poate acele unice ființe... cei dragi nouă care vor rămâne mai departe în sufletul cald al acestui minunat om. Natura divină a pus pe lângă acea dezinvoltură în exprimare, nu forțată ,nu crispată, acea curgere lină a culorilor calde într-o lacrimă a unui gând nebunesc de retrăire a amintirilor, acel sublim al unei perioade trecute, dar și frumusețea spontană a trăirilor de azi, uneori dureroase, dar care vin ca o lecție de viață. Deschid pagina cu poeziile frumos așezate, încadrate de tabloul perfect al naturii în metaforă dar și cea umană! Se vrea a fi acea sinceritate ce o căutăm zilnic în jur, ceea ce a și făcut-o fără a ocoli problemele discutabile de viață ale acestui început de mileniu! Dar zbaterea sufletului pentru cei dragi, pentru cei cu care relaționează ca om și prieten o așează pe piedestalul vieții tot mai sus! Iubirea cel mai controversat subiect, pentru unii ca o pedeapsă, dar pentru ea ca un balsam, îi scoate în evidență bunătatea sufletului ce a crescut zilnic ca o floare în tot ce lasă negru pe alb în tuș negru tăind obstacole, rezonând cu natura, cu divinitatea, cu gândirea celorlalți. Lasă în fiecare poezie acea mulțumire sufletească creației divine, vieții însăși, se vrea o matrice pe trupul poeziei! Rupe din bucățile ei de liniște prețuind cititorul, oferindu-i cu bucurie părticele din trăirile ei sufletești, natura pictată în metafore, parfumul florilor, roșul macilor, dar și acea precauție, aripă a credinței în a învinge temeri născute din durere și lupta binelui cu răul! Ca punct de plecare primează iubirea în tot, apoi descătușarea, întrebări, răspunsuri dar și dezamăgiri conturate de replici ușor tranșante dar nu deranjante ceea ce denotă un caracter puternic, o personalitate bine conturată în albul uneori cenușiu al cotidianului din zilele noastre. Un mijlocitor al unor situații ce își poate găsi rezolvarea, în final acea mulțumire sufletească sau poate o întrebare construc-tivă, mergând pe linia de mijloc între trăiri opuse. Poate să construiască tabloul perfect al iubirii, poate să picteze cu cele mai frumoase culori viața, poate și reușește să ne lase uneori în acel suspans al unor întrebări dar și jocul minții în exprimare, lăsând cititorul să descopere finețea mesajului din vers ...subtil. Totul capătă nuanțe de retro împletite cu noul de azi atât în exprimare cât și tematica poeziei! Poeta Claudia Mitter-Stolnici a reușit să-și deschidă sufletul către cititor și să-și îndeplinească acest frumos vis, creații de suflet, într-o carte... doar o parte din ea... Sperăm să mai urmeze și altele! Mă simt onorată să las aceste câteva gânduri, așa cum am înțeles eu acest suflet, practic pagină după pagină, un adevărat colț de rai al naturii, iubirii și credinței, acel ceva original pe care fiecare îl descătușăm într-un fel sau altul, în scris, pictură sau muzică. Mă bucur enorm să învăț în drumul meu de ucenicie în arta scrisului, sorbind la propriu versul, culoarea gustul dulce amar ar unor lecții de viață, toate fiind constructive de ambele părți, ucenic-profesor! Pe această cale aduc respectul meu pentru tot ceea ce scrieți urându-vă succes în viitoarele proiecte precum și felicitări pentru prima carte scoasă de sub tipar! Un nou nume se afirmă în poezia românească Claudia Mitter-Stolnici, un poet de viitor dar mai ales un om înainte de toate! Mă înclin cu respect și prețuire. Semnează un mic învățăcel ce își stăpânește cu greu emoția, iar de se va fi strecurat vreo greșeală aștept cuminte dojana dulce scrisă a unui suflet ce poate să-mi fie soră, mamă, profesor. Acel sfat bun venit la momentul oportun!

Felicitări, respect și prețuire Claudia Mitter-Stolnici!

Autor Stela Neacșu / 2 iunie 2024

Poezia zilei pe grupul nostru Cuibul Cultural Român - Radio Cuibul Lupilor Albi 2024 - (03.07.2024)

Prezentare: Andrei Mocanu

Autor: Claudia Mitter Stolnici

Poezia „TE IUBESC!” de Claudia Mitter-Stolnici este o călătorie poetică prin profunzimile iubirii, redată printr-o succesiune de imagini evocatoare și metafore delicate.

În prima parte, versurile ne prezintă iubirea ca pe un mozaic de cuvinte care înfloresc, dăltuind tristețile pe frunte și răcorind tâmpla. Imaginea unei capodopere tainic zugrăvite sugerează că iubirea este un proces artistic, meticulos și plin de profunzime. Cuvintele „Te iubesc” apar gravate în umbra unui rid, indicând că iubirea este prezentă și vizibilă chiar și în semnele trecerii timpului.

Mai departe, iubirea este descrisă ca născută din patimi și strălucind pe cer, fiind înconjurată de umbre înamorate. Acestea sunt protectoare, ca niște gardieni ai sentimentelor. Iubirea este un alint pur, Dumnezeiesc și este întronată regal, sugerându-i importanța supremă în viața noastră. Repetarea cuvintelor „Te iubesc” întărește această idee de iubire divină și nepieritoare.

Continuând, întâlnim susurul de șoapte și suspine criptate, ce se împletesc cu iubirea. Aceste imagini evocă intimitatea și complexitatea relațiilor afective. Visele înfrigurate și plânsul din ochiul vulturesc reflectă dorința și suferința, inerente iubirii, dar în final, cuvintele

„Te iubesc” rămân ca o constantă în tumultul emoțiilor.

Iubirea este comparată cu un taifun, o forță naturală care topește totul în cale. Acest taifun deschide zăvoarele ruginite ale inimii, eliberând-o de chinurile trecutului. Amarul topit în cupe de vin simbolizează transformarea durerii în plăcere, sub influența iubirii. Cuvintele „Te iubesc” apar din nou, marcând această transformare.

Pe măsură ce visele se destramă în amurguri pictate violet, rugile eterne încearcă să amăgească dorul. Petalele iubirii odihnindu-se în palmă, sugerează fragilitatea și frumusețea sentimentelor. Cuvintele „Te iubesc” sunt scrise cu o tandrețe reînnoită, subliniind deli-catețea iubirii.

În final, sufletul cerne dorul născut din patimi, smul-gând durerea din trecut. Ceasurile de iubire cumpănesc timpul, iar popasul în umbra uitării oferă un moment de reflecție și pace. Repetarea cuvintelor „Te iubesc”, aici simbolizează eternitatea și constanța iubirii, chiar și în fața timpului și a uitării.