VINOVAȚI DE IUBIRE
Înflorit-au în priviri...Vrei nu vrei, pe negândite,
Sentimente şi trăiri,
Numai de noi doi simţite!
Răsfătându-mă în taină,
Din priviri, fără cuvinte,
Mi-ai pus iar venin pe rană
Răscolindu-mi taine sfinte!
Îmi mai amintesc şi-acum,
Cât eram de tulburată,
Când privirea ne-o-ntâlneam,
Simţindu-mă vinovată!
Dar şi când te-ndepărtai
Şi priveam din urmă-ţi pasul,
Mă simţeam că mă topesc,
Când nu-ţi mai auzeam glasul!
Vântul seri învolbura,
Marea şi-mi răvăşea părul...
Lumea-n jur mi se părea,
Că ne simte adevărul!
Taina nopţii fără tine,
Nu puteam s-o înţeleg,
‘Mi- era rău, deloc prea bine
Ne ştiind ce să aleg!
Mi-ai apărut... o nălucă,
Dar ştiam că te-aştept…
Domnul, drumul ni-l încurcă
Şi n-aş vrea să suferim!
KEN / 21. 09.2014
Volumul: Războiul minții
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu