vineri, 22 mai 2020

Kessy Ellys Nycollas - România - Ai venit!





























Ai venit!

Am tresărit când te-am  zărit
N-am observat când ai venit
Și din senin mi-am amintit
Că tu ești cel pe care l-am iubit!

Au început să-mi vină-n minte
Frumoasele și dragi cuvinte
Rostite-n serile cu lună
Pe-o bancă, în parc, lângă fântână!

Parcă aevea te- am văzut
Cum din mașină ai coborât
Desculț și parcă ai fi vrut
Să-ți mai accept al tău sărut!...
Dar n-am putut!

Am adunat în suflet vină
Și mi-am cătat mereu pricină
Pentru tăcerea... la plecare
Care și-acuma doare...
Doare atât de tare!

Din ochi...nici lacrimi nu mai curg
Nu te aștept seara-n amurg
În dimineți ...nici peste zi, nu te aștept
Nu ar fi drept...nici înțelept!

Mă mai trezesc cu tine-n gând
Tresar, mă scutur și te rog
Să pleci... azi nici nu vreau
și nici nu pot să plâng
Nici amintiri nu vreau
să-mi mai stârnesc!

E pace-n suflet de acum
Și fiecare avem alt drum...
...dacă al tău e anevoios
Al meu e lin și neted, e frumos!
..................................................
Tu m-ai văzut cum înfloream
Și pentru început iubeam
Tu ai fost soare, vis, visare
Pentru al meu suflet care doare!

Acum nu mai însemni nimic
Suntem ca doi străini, privim...
Acel destin care n-a vrut
Alăturea să fim!...

22.05.2015 / Ischia




































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

DUREREA DESPĂRȚIRII - Autor: K.E.Nycollas ( proză scurtă care se va putea lectura și în volumul în lucru ,,ZBOR FĂRĂ ARIPI”)

În sufletul omului, în decursul vieții, se cuibăresc diferite tipuri de dureri, cauzate de diversele evenimente trăite. În urma fiecă...