Cea mai tristă zi din an? Eu aleg să o transform în poveste.

Astăzi, mulți vorbesc despre „cea mai tristă zi din an”. Despre lipsă de energie, despre goluri emoționale, despre începuturi care nu se leagă. Dar eu nu pot să mă regăsesc în această poveste. Nu pentru că aș fi imună la tristețe, ci pentru că drumul meu din ultimii ani a fost prea plin ca să mai lase loc pentru astfel de etichete. 

 Cum aș putea fi tristă azi, când mă uit în urmă și văd tot ce am construit cu mâinile mele, cu mintea mea, cu inima mea?

 Am publicat cărți care nu sunt doar titluri pe o copertă, ci bucăți din mine: Suspinele viorii, cu fragilitatea ei muzicală. Jurnal către o inimă care vrea să se vindece, scris dintr-o sinceritate care nu se negociază. Când iubirea arde în tăcere, o mărturie despre emoții care nu cer aplauze, ci înțelegere. Lecții de viață din înțelepciunea populară, o întoarcere la rădăcini, la bun-simț, la adevărurile simple care ne țin ancorați. 

 Și nu m-am oprit aici. Am în lucru alte titluri, alte teme, alte lumi care așteaptă să fie deschise. Pentru că inspirația nu vine doar din momentele liniștite, ci și din haos, din curiozitate, din dorința de a înțelege mai mult. 

 Am lucrat și la un site care adună hobby-urile mele, pasiunile mele, micile mele universuri. Un loc în care oamenii pot descoperi cine sunt dincolo de pagini, dincolo de evenimente, dincolo de aparențe. Un spațiu în care creativitatea mea respiră liber. 

 Așa că nu, nu pot să numesc ziua de azi „cea mai tristă zi din an”. Pentru mine, e doar o zi în care îmi dau seama cât de mult am crescut. Cât de mult m-am schimbat. Cât de mult am reușit să fac, chiar și atunci când nimeni nu vedea procesul, ci doar rezultatul.

 Tristețea nu are loc aici. Curiozitatea, da. Bucuria, da. Recunoștința, cu siguranță. 

 Pentru că fiecare carte publicată, fiecare proiect început, fiecare idee notată pe fugă, fiecare pagină scrisă târziu în noapte spune același lucru: că nu trăiesc după calendarul emoțiilor colective, ci după ritmul meu interior. 

 Și ritmul meu, azi, e unul luminos. 

 Dacă pentru alții e o zi grea, pentru mine e o zi în care îmi amintesc că sunt vie, creativă și în plin proces de construcție. O zi în care îmi dau voie să fiu mândră. O zi în care aleg să transform orice etichetă într-o poveste.

 Și poveștile, știm bine, sunt specialitatea mea. 

 Ellys