Mă numesc Pușcaș Alina Carmen, născută Vultur, la 13 septembrie 1960, în localitatea Reghin,din județul Mureș.
Sunt absolventă a Universității din Brașov-Facultatea de Industrializarea
lemnului, căsătorită și mamă a două fete - minuni ivite în viața mea
Lucrez ca profesor-educator la Centrul Școlar De Educație Incluzivă Nr.3,
Reghin.
-Activitate literară:
- sunt membră a Cenaclului ,,Lucian Blaga” al Bibliotecii Municipale ,,Petru Maior” Reghin, din 2016
- 2016: - mi-au fost publicate
câteva poezii în Antologia deversuri ,,Poemele cetății” a Bibliotecii
Municipale ,,Petru Maior” Reghin, apărută la Editura VATRA VECHE -Târgu Mureș
-2016 - am primit Premiul
Bibliotecii Municipale ,,Petru Maior” Reghin la Festivalul - concurs de poezie
religioasă ,,Credo”.
- 2017 - am participat cu câteva
poezii în Antologia de versuri ,,Carmen”, volumul VI, publicată la Editura.ANAMAROL
București.
-2017 -am primit ,,Premiul
cotidianului'' ,,Cuvântul liber” la Festivalul - concurs de poezie
religioasă ,,Credo” și mi-au fost publicate câteva poezii în Antologia de poezie
religioasă lansată cu acest prilej, editată de domnul Nicolae Băciuț, la
Editura VATRA VECHE Târgu Mureș
-2017-mi-au fost publicate câteva poezii în Antologia de poezie populară, coordonată
de Cercetător științific Maria Borzan, apărută la Editura NICO din Târgu Mureș
și lansată cu prilejul Festivalului Național de poezie populară
Activitate artistică:
-am intrat în lumea iconografiei din vara anului 2015, când am participat la
prima tabără de profil pentru copii și de atunci icoana pe sticlă mi-a pătruns
adânc în suflet
-În acest an, în săptămâna patimilor, premergătoare Sfintelor Paști am
participat cu mai multe lucrări la o expoziție a iconarilor din zonă,
organizată la Casa de Cultură ,,Eugen Nicoară” din municipiul
Reghin
-
A fost odată...
A fost odată și încă dăinuiește
Pe ici pe colo, o lume de poveste,
Câte-o cumpănă de lemn la fântână
Ce setea călătorului prin timp alină.
Ori câte-o căsuță de vis, cu pridvor,
Cu - obloane la ferești, prea plină de dor.
Lângă mneria căsuță, o claie de fân,
La care clădește din greu un bătrân
Ce-și șterge cu palma aspră, trudită,
Lacrimă de dor, la colț de ochi ivită.
O bătrânică ninsă, trudind la cuptor
Să trimită -n lume la fată ori fecior
O fărâmă de pită cu gust dumnezeiesc,
Să le stâmpere dorul de dor părintesc.
A fost odată și încă dăinuiește
Pe ici pe colo, o lume de poveste...
Culorile melancoliei
Culoare rece de melancolie,
Nuanță grie plumburie
Însoțită de ploaia ce cerne
Suliţe -n geam și în gene...
Culoare caldă de melancolie,
Frunză roş galben ruginie
Și curcubeu strecurat între nori,
Peste zborul în stol de cocori...
Culoare stinsă de melancolie
Pentru ce-a fost și n-o să mai fie,
Gust dulceag de toamnă rubinie
Printre boabe de ploaie cenușie...
Jocul zorilor
Aștept cu gene mijite să se trezească zorii
Privind înlănțuirea fină a fumului cu norii,
În dansul lor armonios și fără de sfârșit
Pe ringul înstelat al cerului nemărginit.
Privesc cu nesaț dansul acesta sublim,
Îngemănarea abia zărită profan cu divin...
Se - îmbujorează feciorelnic cerul în zori,
În jocul timpului nesfârșit printre nori,
Sub pâlpâirea ultimei raze pale de lună
Ce ,,cu-cu-bau” parc-ar vrea să îi spună...
Apoi se-ntrec norii cei jucăuși cu ceața...
Care să spună - 'ntâi:, Bună dimineața”?
Mândrul soare le râde tuturor în față
Limpezind cerul de dimineață...
Lecţia de zbor
Mamele îşi pregătesc
Puişorii pentru zbor,
Dacă pot, îi ocrotesc
De furtuni, în viaţa lor.
Unii sunt ascultători,
Alţii sunt rebeli din fire,
Toţi în viaţă - s călători
Pe drumul spre împlinire.
În graba lor de a zbura
Unii - şi frâng câte-o aripă
Şi în spini vor sângera
Când zborul se înfiripă.
Alţii - 'nvță lecţia lin,
Dintr-a altora trăire
Şi-s feriţi poate de chin
În zborul spre devenire.
Unii se desprind uşor
În zborul către lumină,
Alţii poartă-n suflet dor
Şi se-ntorc la rădăcină.
Însă oricum vor zbura
De la cuiburile lor,
Mamele -i vor aştepta
Să se-ntoarcă de la zbor.
Norii
Mişcătoare valuri de pufoasă vată
Ce se -'ntind în taină către infinit,
Pe azur creează lume fermecată:
Efemeră scenă, fără de sfârşit.
În teatrul umbrelor descătuşate
Stagiunile sunt toate nesfârşite,
Personaje -n nebuloasă - 'nfăşurate
Plutesc pe scena viselor nestăvilite.
Jocuri diafane, pline de candoare,
Ne -încetat amestec de nuanţe pale,
Neastâmpăr veşnic, umbre călătoare,
Dans fără oprire, pe-a timpului cale.
Nesfârșita transformare alburie
Într-un decor de vis nemărginit,
E - mpletită -n vânturile care - adie
Într-o aventură... fără de sfârșit.
Mişcătoare valuri de pufoasă vată
Se agaţă -n taină de nemărginire,
Pe azur pictează, lume fermecată,
Efemeră pânză, pentru nemurire.
Renaștere
În primăveri renasc cireșii -n floare,
Din muguri cruzi se nasc albe petale
Brodate delicat cu raze de soare
Și valuri suave de - arome florale.
E alai de flori la nunta de fluturi,
Plutește -n văzduh hora fiorilor,
Adie duioase valuri de cânturi
Din concertul viu al păsărelelor.
Ploi alb - roz în adieri împletite
Cu parfum de primăvară-n petale,
Valsează -n simfonia naturii -noite
Dansul sublim al iubirii totale.
De dragul florii lăcrimează norii,
Ori raza de soare râde-n curcubeu,
Freamătă -n veci anotimpul schimbării
În roata nesfârșită - a vieții, mereu, mereu...
Urme...
Peste istorie se așterne ruina nepăsării,
Încet, trecutul se pierde în negura uitării,
Se vor șterse și urmele pașilor strămoșești
Ca să nu mai ști cine-a fost... cine ești...
Urmele se șterg încetișor, în hăul depărtării,
Amintiri pier ades, învăluite -n ceața uitării.
Copile, să nu uiți pe ce pământ viețuiești,
Nu-ți uita străbunii căci grație lor trăiești!
Se retează cu nesocotință și aurul verde,
Legătura cu glia strămoșească se pierde,
Iar dacă și credința ne va fi zdruncinată
Ne mai așteaptă doar umbra întunecată.
Veșnic miri
Se stinge apusul în razele lunii,
Potrivire tainică-n ora rugăciunii
Când mirele Soare se duce la culcare
Privindu-și mireasa, Luna, care răsare...
Trena miresei de stele -i purtată
Ce sclipesc ne -ncetat pe bolta - îndepărtată,
Mirele -nconjurat de alaiul de nori
O poate zări doar o clipă, doar uneori.
Cu prima rază când mândru răsare
Aleargă spre mireasa-i în așteptare,
Căldura lui fermecată pe cale -o presară
Din zorii zilei și până spre seară.
Luna - mireasă nu se duce la culcare,
Așteaptă clipa când mirele Soare apare,
Așa a fost să fie trăirea lor curată,
Le-a fost sortit - să nu se-atingă niciodată!
Se privesc o clipă din marea depărtare
Când unul se stinge și celălalt răsare,
Chiar din zorii zilei până-n faptul serii
Trăiesc pentru magia clipei revederii.
Miri veșnic călători pe bolta minunată
Ce nu se pot ține de mâini niciodată,
La - întâlnirea de-o clipă visând fiecare
Zilnic răsar pentru - această - întâmplare.
Călătoria lor de veacuri repetată
Pare că nu se va sfârși niciodată,
Dorința lor arzătoare e nemărginită,
Iubirea lor tainică -n veci ne împlinită!
Viața
Viața noastră-i o clipă dintr-a timpului eternitate
Ce zboară - atât de iute, cum nici nu te gândești,
Călătorim între căderi și zboruri către divinitate
Pân’ la sfârșit, când devenim toți, doar povești...
Ce rămâne în urma trecerii tale prin această viață,
Din ce-ai reușit cu trudă, în timpul dat se -n făptuiești?
Dăinuie doar urmașii care ți-s dăruiți, poate-o povață
Și urmele pașilor făcuți spre Dumnezeu, cât trăiești!
Zori - apus
Vălătuci de ceață învăluie zărea,
Mângâie blând coame de dealuri,
Se joacă cu fumuri ce-și caută calea
Spre norii pufoși adunați în valuri.
Când prima rază înroșește cerul
Văd limpezirea -n zorii dimineții
Dezvelindu-și lumii noastre misterul,
Prețuiesc clipă din minunea vieții.
Misterios pornit -a chiar un joc
Al soarelui la răsărit cu norii...
Și e când nour, când e parcă foc,
Te prinde jocul, te cuprind fiorii!
Abia ce, Bună dimineața”! I-am spus
Și în furnicarul vieții am pătruns,
Că soarele-i cufundat deja în apus
Și-n ecou, Bună seara!” el mi-a răspuns...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu