Hai să-ţi arăt Petroşaniul noaptea!
De la gară, să pornim mână în mână,
Aş vrea să fim doar noi, de s-ar putea!
Pe străzi pustii, sub clar de lună!
De la gară, să pornim mână în mână,
Aş vrea să fim doar noi, de s-ar putea!
Pe străzi pustii, sub clar de lună!
Aș vrea să-ți spun tot ce mă apasă
Să îţi zâmbesc, când mă priveşti năuc!
În barul nostru stând la masă
Să te ascult, să ştiu unde ,,mă duc",
Să îţi zâmbesc, când mă priveşti năuc!
În barul nostru stând la masă
Să te ascult, să ştiu unde ,,mă duc",
Tu să te crezi matur, să îmi declari iubirea
Eu să mă simt prea tânără să- accept
Apoi râzând să îţi observ privirea
întrebătoare: cum am reușit? Ce crezi, e drept?
...
Eu să mă simt prea tânără să- accept
Apoi râzând să îţi observ privirea
întrebătoare: cum am reușit? Ce crezi, e drept?
...
Ha! Ha!
Sunt doar iluzii, amintiri şi vise...
Sunt doar durerile, ce urlă -n disperare,
Pe caldarâmul prăfuit al vorbelor promise...
Şi-n sufletul ce încă, doareeee!
Doareeee!
Sunt doar durerile, ce urlă -n disperare,
Pe caldarâmul prăfuit al vorbelor promise...
Şi-n sufletul ce încă, doareeee!
Doareeee!
P.S. Versuri scrise în această seară, în cele 10 minute petrecute în taxiul care m-a purtat de la gară către casă!
Gara păstrează amintiri care mă răvăşesc de fiecare dată când pășesc de-a lungul peronului îmbătrânit de vreme. Astă seară, mai mult ca oricând, am simțit un profund regret și am simțit tristețea cum îmi inundă sufletul!
De ce?
Pentru că am observat schimbarea. Cineva s-a gândit să o reabiliteze! Foarte bine, dar tencuiala nouă, apărută proaspăt, pe pereții clădirii, îmi va ascunde sub ea amintirile, precum Meșterul Manole pe ANA!
PSSSST!
Nu voi renunța! Voi păstra mereu în amintire acea gară veche și locul exact în care privirile noastre s-au întâlnit, pentru prima dată!
Nu voi renunța! Voi păstra mereu în amintire acea gară veche și locul exact în care privirile noastre s-au întâlnit, pentru prima dată!
KEN
—
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu