MIHAIL COANDĂ-RĂPA-Împrumută-mi umbra ta

Împrumută-mi umbra ta

Împrumută-mi umbra ta -  publicata in antologie

Împrumută-mi umbra ta, iubito,

vreau să plâng pe umărul ei,

să te învălui cu lacrimile netrăirii de tine,

să te umplu cu bătăile inimii mele,

să o simți cum bate

cu aripi de fluturi îndrăgostiți,

fluturi scăpați din ieslea dorului

şi care zboară spre cerul 

înfinitului din noi.

împrumută-mi umbra ta

să ne contopim într-un sărut orb,

sărut inocent, 

să ne iubim adolescentin,

eu îți sunt ultima iubire,

tu fecioara azurului meu,

să stingem cu noi,

flacăra ce arde mocnit

în trupurile noastre tomnatice,

Împrumută-mi umbra ta,

ca să îmbrățişez cel mai frumos răsărit,

zâmbetul tău iubito,

diamantul unui chip angelic,

zâmbet care scaldă cu razele lui

nisipul din clepsidra unui timp pierdut,

nisip ce ne acoperă urmele

să nu ne mai găsim pe noi.

Împrumută-mi umbra ta,

să o prind de mână

să alerg braț la braț cu fericirea din noi,

cu întrebările tale, cu neliniştea mea,

cu poezia ce se naşte

din chemările unui trup dornic de păcat,

împrumută-mi umbra ta 

ca să te desenez cu linii senzuale,

să te caligrafiez cu cerneală invizibilă

să te pot citi doar eu,

împrumută-mi umbra ta 

ca să-mi dorm în brațele ei

cealaltă eternitate.